Suillus variegatus (Sw.) Richon & Roze 1888

Suillus variegatus (Olof Swartz, 1810 ex Charles Richon și Ernest Roze, 1888), din încrengătura Basidiomycota în familia Suillaceae și de genul Suillus,^[1] este o ciupercă comestibilă care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Buretele este numit în popor hrib de nisip,^[2] hrib văratic^[3] sau hrib galben-brun.^[4] Se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord foarte des, numai sub diverse specii de pini (de exemplu Pinus silvestris sau Pinus mugo) pe soluri acide, în păduri de conifere sau mixte, urmând pinului de la câmpie până în zonele subalpine la limita arborilor. Apare deseori în mase, solitar sau în grupuri mai mari în apropierea pomului simbiont printre pernițele de mușchi, din (iunie) iulie până în octombrie (noiembrie).^[5][6]

Descriere

Jan Kops: Boletus variegatus

• Pălăria: Ea are un diametru de 6-15 cm, este cărnoasă, compactă în tinerețe, dar spongioasă și moale în vârstă, fiind inițial semisferică cu marginea răsfrântă în jos, apoi convexă și ulterior aplatizată cu marginea subțire. Cuticula care se pleacă deasupra marginii, are un aspect catifelat și fin granulat, într-adevăr fiind acoperită cu solzi mici, asemănător șmirghelului (la bătrânețe adesea goală). Ea este aproape mereu uscată, numai după o ploaie puternică ceva lipicioasă. Se separă ușor de pălărie. Coloritul este galben ca scorțișoara, câteodată și ruginiu sau maroniu.
• Tuburile și porii: Sporiferele sunt scurte, rotunjoare până unghiulare, aderate la picior, la început ocru-gălbuie, mai târziu gălbui-cafenii. Porii sunt mici, rotunzi deja de la început mai închiși în colorit ca cuticula, ruginiu-gălbui, până la brun-ruginii, la maturitate cu nuanțe murdar măslinii, devenind slab albaștri prin apăsare, decolorându-se însă din nou repede, fiind greu de îndepărtat de carnea pălăriei.
• Sporii: Ei sunt gălbui, netezi și fusiformi cu o mărime de 8-10,5 x 3-4 microni. Pulberea lor este brun-măslinie.
• Piciorul: El are o înălțime de 6-10 cm și o lățime de 2-4 cm, este cilindric, plin, cărnos, tare, numai slab bont și îngroșat la bază, dar mereu mai scurt decât diametrul pălăriei, cu un desen fin reticular brun-ruginiu pe fundal gălbui. Tulpina nu prezintă un inel.
• Carnea: Ea este tare în tinerețe, devenind la maturitate spongioasă în pălărie, fiind gălbuie și albăstrind ușor după tăiere, dar nu întotdeauna. Mirosul este slab, plăcut acrișor și gustul dulcișor. Ciuperca este adesea năpădită de larvele unor diptere din familia Mycetophilidae care se dezvoltă în interiorul corpurilor de fructificație. Bruno Cetto scrie, că ar avea un miros ușor de clor [ce editorul acestui articol nu a putut să verifice].^[5][6]
• Reacții chimice: Buretele se colorează cu acid sulfuric într-un galben viu și lucios, sub aburi de amoniac albastru până gri-albăstrui, cu anilină de fenol în întregime roșu, cu Hidroxid de potasiu murdar lila-roz, apoi murdar gri până maroniu și cu sulfat de fier gri-albăstrui.^[7]

• S. variegatus, pori, picior și miceliu

• S. variegatus, carne

• S. variegatus tânăr

• S. variegatus bătrân

Confuzii

Bureții pot fi confundați numai cu specii asemănătoare, cu toate comestibile, din familia Suillaceae mai mici, de exemplu cu Suillus bovinus, ^[8] Suillus bresadolae,^[9] Suillus cavipes,^[10] Suillus flavidus,^[11] Suillus granulatus,^[12] Suillus plorans,^[13] Suillus tridentinus,^[14] Suillus viscidus comestibil, (se dezvoltă sub larici)^[15] sau cu Boletus aestivalis (în stadiu mai tânăr),^[16] Boletus erythropus,^[17] Boletus luridus,^[18] Chalciporus piperatus, sin. Boletus piperatus,^[19] Gyrodon lividus,^[20] Xerocomellus chrysenteron^[21] Xerocomus spadiceus^[22] și Xerocomus subtomentosus^[23] din familia Boletaceae, respectiv Gyrodon lividus,^[24] din familia Paxillaceae.

Specii asemănătoare în imagini

• Boletus aestivalis

• Boletus erythropus

• Boletus luridus

• Chalciporus piperatus

• Gyrodon lividus

• Suillus bovinus

• Suillus bresadolae

• Suillus cavipes

• Suillus flavidus

• Suillus granulatus

• Suillus plorans

• Suillus tridentinus

• Suillus viscidus

• Xerocomus chrysenteron

• Xerocomellus pruinatus

• Xerocomellus zelleri

• Xerocomus rubellus

• Xerocomus ferrugineus

• Xerocomus spadiceus

• Xerocomus subtomentosus

Valorificare

Este o specie comestibilă mai gustoasă ca lumânărica, care și ea ar trebui să fie ingerată preferat în stadiu tânăr. Când este matură, carnea devine spongioasă și este năpădită de viermi. Se folosește nu numai împreună cu alte ciuperci de pădure. Aroma îi este intensificată prin uscare. Atunci buretele este apreciat la aromatizarea mâncărurilor, pentru că dezvoltă o aromă de zbârciogi. Se pretează și la conservarea în oțet sau ulei.^[25][26]

Note

Bibliografie

• Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
• Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XIX, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1931, p. 902+tabl.
• Bruno Cetto: vol. 1-3, 7 (vezi sus)
• Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „Pilze”, Editura Silva, Zürich 1986
• Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
• J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2
• Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
• Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
• Meinhard Michael Moser: „ Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

• Materiale media legate de Hrib văratic la Wikimedia Commons
• Suillus variegatus, film insa limba poloneză