dcsimg

Associations

provided by BioImages, the virtual fieldguide, UK
Foodplant / mycorrhiza / ectomycorrhiza
fruitbody of Lactarius controversus is ectomycorrhizal with root of Salix
Remarks: Other: uncertain
Other: major host/prey

Foodplant / mycorrhiza / ectomycorrhiza
fruitbody of Lactarius controversus is ectomycorrhizal with root of Populus
Remarks: Other: uncertain
Other: major host/prey

Foodplant / mycorrhiza / ectomycorrhiza
fruitbody of Lactarius controversus is ectomycorrhizal with root of Salix repens
Remarks: Other: uncertain
Other: major host/prey

Foodplant / mycorrhiza / ectomycorrhiza
fruitbody of Lactarius controversus is ectomycorrhizal with root of Broadleaved trees
Remarks: Other: uncertain

license
cc-by-nc-sa-3.0
copyright
BioImages
project
BioImages

Characteristic features of lactarius controversus (pictures and text)

provided by EOL authors

Guidance for identification (German text)

license
cc-publicdomain
original
visit source
partner site
EOL authors

Pebràs lleter de riberada ( Catalan; Valencian )

provided by wikipedia CA
Taxonomia Super-regneEukaryotaRegneFungiClasseAgaricomycetesOrdreRussulalesFamíliaRussulaceaeGènereLactariusEspècieLactarius controversus
(Pers.) Pers. ex Fr., 1800
Modifica les dades a Wikidata

El pebràs lleter de riberada (Lactarius controversus) és un bolet del gènere Lactarius amb una carn de sabor coent i que desprèn un líquid lletós.


Hàbitat

Creix en terrenys argilosos a l'estiu i a la tardor.

Comestibilitat

No és comestible, ja que provoca problemes gàstrics.

Risc de confusió amb altres bolets

Pot ésser confós amb el Lactarius piperatus i el Lactarius pergamenus.

Enllaços externs

 src= A Wikimedia Commons hi ha contingut multimèdia relatiu a: Pebràs lleter de riberada Modifica l'enllaç a Wikidata



license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autors i editors de Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia CA

Pebràs lleter de riberada: Brief Summary ( Catalan; Valencian )

provided by wikipedia CA

El pebràs lleter de riberada (Lactarius controversus) és un bolet del gènere Lactarius amb una carn de sabor coent i que desprèn un líquid lletós.


license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autors i editors de Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia CA

Rosascheckiger Milchling ( German )

provided by wikipedia DE

Der Rosascheckige Milchling oder Blutfleckige Milchling (Lactarius controversus)[1] ist eine Pilzart aus der Familie der Täublingsverwandten (Russulaceae). Es ist ein sehr großer, weißer Milchling mit einem meist konzentrisch rosa geflecktem Hut. Die unveränderliche, weiße Milch schmeckt sehr scharf. Man findet ihn meist unter Schwarz- und Zitterpappeln.

Merkmale

Makroskopische Merkmale

Der Hut ist 8–20, ja bis zu 25 cm breit und zunächst gewölbt mit eingerolltem, leicht flaumig-filzig behaarten Rand, dann ausgebreitet und in der Mitte niedergedrückt oder trichterförmig vertieft. Bei älteren Fruchtkörpern ist der Rand glatt und kahl. Der Hut ist elfenbeinweiß bis blass ledergelb und oft undeutlich und besonders zum Rand hin konzentrisch rosa gezont oder gefleckt. Jung und bei feuchter Witterung ist der Hut sehr schmierig-klebrig.

Die gelblich weißen, später trüb fleischrosa Lamellen stehen ziemlich dicht und laufen etwas am Stiel herab. Manchmal sind die Lamellen in Stielnähe gegabelt.

Der kurze Stiel ist 2–5 cm lang und 1–2 cm breit weiß-flaumig, später kahl, und 1–2 cm breit und zur Basis hin verjüngt.

Die Milch ist weiß und unveränderlich und schmeckt nach einiger Zeit brennend scharf. Auch das feste Fleisch schmeckt sehr scharf und hat einen schwach obstartigen Geruch. Das Sporenpulver ist cremefarben mit einem rosa Reflex.[2][3][4]

Mikroskopische Merkmale

Die Sporen sind 6–7 µm lang und 5–6 µm breit und mit kräftigen, bis zu 0,5 µm hohen Warzen besetzt, die, zu dicken Graten verschmolzen, ein ziemlich vollständiges Netzwerk bilden. Die etwa 45 μm langen Pleuromacrozystiden und Cheilomacrozystiden kommen recht verstreut vor und sind unauffällig. Sie sind zugespitzt oder spindelförmig oder an der Spitze zusammengezogen. Pileipellis ist eine Ixocutis.[3][4]

Artabgrenzung

Der Milchling lässt sich kaum mit einem anderen Milchling verwechseln. Arttypisch und kennzeichnend sind folgende Merkmale:

  • Die großen, bei Feuchtigkeit schmierig bis klebrigen, weißen Hüte, die meist rosa gefleckt sind.
  • Die weiße, unveränderliche und brennend scharfe Milch
  • Die cremegelben bis fleischrosafarbenen Lamellen, die aber immer einen rosa Reflex haben.

Ökologie

Der Rosascheckige Milchling ist ein Mykorrhizapilz, der normalerweise mit Pappeln, besonders mit Schwarz- und Zitterpappeln, gelegentlich auch mit Weiden, eine Symbiose eingeht.

Man findet den Milchling daher in Erlen- und Feldulmen-Auenwäldern, in Espen- und Pappel-Forsten und in Parkanlagen, aber auch an grasigen Straßen- und Wegrändern auf schwach bis stark eisenhaltigen, gewöhnlich nährstoff- und N-reichen Böden. Er kommt gleichermaßen in sauren bis basischen Böden, wie Basalt-, Löß-, Sand-, Lehm- oder Ton- oder Silikatgesteinsböden vor. An seinem Standort tritt er oft in größeren Mengen auf und wächst teils büschelig, oft in Ringen oder Reihen.

Die Fruchtkörper erscheinen im Sommer und Herbst vom Flachland bis ins Bergland.[5][6]

Verbreitung

 src=
Verbreitung des Rosagescheckten Milchlings in Europa. Grün eingefärbt sind Länder, in denen der Milchling nachgewiesen wurde. Grau dargestellt sind Länder ohne Quellen oder Länder außerhalb Europas.[6][7][8][9][10][11]

Der Rosagescheckte Milchling kommt in Nordasien (Ostsibirien), Nordamerika (USA), Nordafrika (Marokko) und Europa vor. In Europa wurde er im Süden von Spanien bis Bulgarien, im Westen von Frankreich bis Großbritannien und im Osten bis Russland nachgewiesen. In Nordeuropa ist er selten, wurde aber im gesamten, südlichen Fennoskandinavien nachgewiesen.

In Deutschland ist der Milchling weit verbreitet aber nicht sehr häufig. Er kommt von den nordfriesischen Inseln und der Ostseeküste bis ins Voralpenland weit gestreut vor. Etwas dichter verbreitet ist er nur in den Stromtalauen sowie im östlichen Saarland. Auf der Roten Liste wird er in der Gefährdungskategorie RL3 geführt.[5]

Systematik

Infragenerische Systematik

Die Art gehört in die Sektion Zonarii und ist nicht, wie man vielleicht vermuten könnte, mit den anderen großen weißen Milchlingen der Sektion Albati verwandt. Die Vertreter der Sektion haben schmierige und etwas klebrige Hüte, die mehr oder weniger gezont sind. Die Milch ist weiß und bleibt so, auch das Sporenpulver ist weiß oder cremefarben.

Bedeutung

Wegen seines sehr scharfen Geschmacks gilt der Milchling als ungenießbar.

Quellen

  • L. R. Hesler & Alexander H. Smith.: North American species of Lactarius. In: University of Michigan (Hrsg.): University of Michigan Herbarium Fungus Monographs. 1979, ISBN 0-472-08440-2, S. 248 f. (englisch, quod.lib.umich.edu [abgerufen am 22. Oktober 2011]).

Einzelnachweise

  1. Synonyme von Lactarius controversus. In: speciesfungorum.org. Index Fungorum, abgerufen am 20. Juni 2011.
  2. Marcel Bon (Hrsg.): Pareys Buch der Pilze. Franckh-Kosmos Verlag, Stuttgart 2005, ISBN 3-440-09970-9, S. 94.
  3. a b Roger Phillips: Lactarius controversus. (Nicht mehr online verfügbar.) In: rogersmushrooms.com. Website RogersMushrooms, archiviert vom Original am 6. April 2015; abgerufen am 20. Juni 2011 (englisch).  src= Info: Der Archivlink wurde automatisch eingesetzt und noch nicht geprüft. Bitte prüfe Original- und Archivlink gemäß Anleitung und entferne dann diesen Hinweis.@1@2Vorlage:Webachiv/IABot/www.rogersmushrooms.com
  4. a b M Kuo: Lactarius camphoratus. In: (MushroomExpert.Com). Abgerufen am 24. Juni 2011 (englisch).
  5. a b German Josef Krieglsteiner (Hrsg.), Andreas Gminder, Wulfard Winterhoff: Die Großpilze Baden-Württembergs. Band 2: Ständerpilze: Leisten-, Keulen-, Korallen- und Stoppelpilze, Bauchpilze, Röhrlings- und Täublingsartige. Ulmer, Stuttgart 2000, ISBN 3-8001-3531-0, S. 391.
  6. a b Lactarius controversus in der PILZOEK-Datenbank. In: pilzoek.de. Abgerufen am 13. September 2011.
  7. Weltweite Verbreitung von Lactarius controversus. In: GBIF Portal / data.gbif.org. Abgerufen am 14. September 2011.
  8. Jacob Heilmann-Clausen u. a.: The genus Lactarius. Fungi of Northern Europe. Hrsg.: The Danish Mycological Society,. Vol. 2, 1998, ISBN 87-983581-4-6, S. 271–273 (englisch).
  9. Denchev, Cvetomir M. & Boris Assyov: CHECKLIST OF THE MACROMYCETES OF CENTRAL BALKAN MOUNTAIN (BULGARIA). In: Mycotaxon. Band 111:, 2010, S. 279–282 (online [PDF; 592 kB]).
  10. Z. Tkalcec & A. Mešic: Preliminary checklist of Agaricales from Croatia V:. Families Crepidotaceae, Russulaceae and Strophariaceae. In: Mycotaxon. Band 88, 2003, ISSN 0093-4666, S. 289 (online [abgerufen am 9. Januar 2012]). online (Memento des Originals vom 24. September 2015 im Internet Archive)  src= Info: Der Archivlink wurde automatisch eingesetzt und noch nicht geprüft. Bitte prüfe Original- und Archivlink gemäß Anleitung und entferne dann diesen Hinweis.@1@2Vorlage:Webachiv/IABot/www.cybertruffle.org.uk
  11. Elias Polemis et al.: Mycodiversity studies in selected ecosystems of Greece: 5. Basidiomycetes associated with woods dominated by Castanea sativa (Nafpactia Mts., central Greece). In: Mycotaxon. Band 115, 2008, S. 16 ff. (online [PDF; 330 kB]).
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autoren und Herausgeber von Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia DE

Rosascheckiger Milchling: Brief Summary ( German )

provided by wikipedia DE

Der Rosascheckige Milchling oder Blutfleckige Milchling (Lactarius controversus) ist eine Pilzart aus der Familie der Täublingsverwandten (Russulaceae). Es ist ein sehr großer, weißer Milchling mit einem meist konzentrisch rosa geflecktem Hut. Die unveränderliche, weiße Milch schmeckt sehr scharf. Man findet ihn meist unter Schwarz- und Zitterpappeln.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autoren und Herausgeber von Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia DE

Пой панго ( Erzya )

provided by wikipedia emerging languages

Пой панго[1][2] (лат. Lactarius controversus, руз. Груздь осиновый) — лиякс мерить укштор панго. Моли мода лангонть ёнов. Лангозо валаня, чирензэ аламодо нолдазь.

Лисьм.:

  1. Гребнева А. М., Руськина Е. Системные отношения в номинантах мордовских языков с опосредственно выделенными значениями компонентов. Финно–угорский мир. 2014. No 4. 66-71 c. ISSN 2076-2577(руз.), (эрз.), (мокш.)
  2. Эрзянь-рузонь валкс — Русско-эрзянский словарь / Рецензентнэ: Р. Н. Бузакова, Т. М. Тихонова. — Саранск: Мордовский книжной издательствась, 1992. — 400 с. — Эрзя и рус. яз. ISBN 5-7595-0483-5 (руз.), (эрз.)
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia authors and editors

Lactarius controversus

provided by wikipedia EN

Lactarius controversus, commonly known as the blushing milkcap, is a large funnel-capped fungus within the genus Lactarius, which are collectively known as 'milk caps'. They all exude milky drops (lactate) from the flesh and gills when damaged.

Taxonomy

Accredited to Christian Hendrik Persoon, one of the fathers of mycology.

Description

It is distinguishable mainly by its pinkish-buff gills and rosy markings on the upper cap surface, often arranged in concentric rings. Like other fungi in the genus, it has crumbly, rather than fibrous, flesh, and when this is broken the fungus exudes a white milky liquid. Mature specimens are funnel-shaped, with decurrent gills and a concave cap from 15 to 30 (45) cm in diameter. It has firm, tough flesh, and a stipe which is shorter than the fruitbody is wide. The spore print is creamy-pink in colour.

Lactarius controversus is similar to several white milk-caps in the genus Lactifluus which however are only distantly related: The 'fleecy milk-cap' Lactifluus vellereus, its sister species Lf. bertillonii, and the 'peppery milk-cap' Lf. piperatus all lack the pinkish gills and 'rosy' cap markings.

Underside, showing pinkish gills.
Close up showing rosy cap markings

Distribution and habitat

It is found in Britain, and Europe, and usually grows with species of Salix (Goat willow or Creeping willow) on heaths and moors. It is uncommon.[1] It is widespread in North America growing with aspen, poplar, and willow. Found in the aspen forests of the Sierra Nevada, and has been noted in New Mexico.[2]

Edibility

This mushroom is considered inedible in western Europe due to its very acrid taste, but is eaten, and even commercially collected, in south-eastern European countries such as Serbia and Turkey.[3]

See also

References

  1. ^ Roger Phillips (2006). Mushrooms. Pan MacMillan. ISBN 0-330-44237-6.
  2. ^ David Arora (1986). Mushrooms Demystified. Ten Speed Press. ISBN 0-89815-169-4.
  3. ^ Novakovic, Aleksandra; Karaman, Maja; Milovanovic, Ivan; Belovic, Miona; Raseta, Milena; Radusin, Tanja; Ilic, Nebojsa (January 2015). "Edible mycorrhizal species Lactarius controversus Pers. 1800 as a source of antioxidant and cytotoxic agents". Hemijska Industrija. 17(00):17-17 (2): 113–122. doi:10.2298/HEMIND141229017N.
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia authors and editors
original
visit source
partner site
wikipedia EN

Lactarius controversus: Brief Summary

provided by wikipedia EN

Lactarius controversus, commonly known as the blushing milkcap, is a large funnel-capped fungus within the genus Lactarius, which are collectively known as 'milk caps'. They all exude milky drops (lactate) from the flesh and gills when damaged.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia authors and editors
original
visit source
partner site
wikipedia EN

Lactarius controversus ( Spanish; Castilian )

provided by wikipedia ES

Lactarius controversus es un hongo basidiomiceto del género Lactarius con una carne de sabor picante y que desprende un líquido lechoso.

Hábitat

Crece en terrenos arcillosos durante el verano y el otoño.

Comestibilidad

No es comestible, ya que provoca problemas gástricos, aunque en épocas de escasez si se ha consumido.

Riesgo de confusión con otras setas

Puede ser confundido con el Lactarius piperatus y el Lactarius pergamenus.

 title=
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autores y editores de Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia ES

Lactarius controversus: Brief Summary ( Spanish; Castilian )

provided by wikipedia ES

Lactarius controversus es un hongo basidiomiceto del género Lactarius con una carne de sabor picante y que desprende un líquido lechoso.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autores y editores de Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia ES

Esnekizuri orriarrosa ( Basque )

provided by wikipedia EU

Oharra: ez fidatu soilik orri honetan ematen diren datuez perretxiko bat identifikatzeko orduan. Inolako zalantzarik izanez gero, kontsultatu aditu batekin.

Esnekizuri orriarrosa edo Esnei zuri orriarrosa (Lactarius controversus) Russulaceae familiako onddo bat da.[1]

Erreferentziak

  1. Euskal Herriko perretxiko eta onddoak, Fernado Pedro Pérez, 2013, 2014, 2017, Kultura Saila, Eusko Jaurlaritza
    Bizkaiko Perretxiko eta Onddoak, Fernando Pedro Pérez, 2012ko Abendua, A.D.E.V.E, Argazkiak:Fernando Pedro Pérez, Maite Legarra, Xabier Leizaola, Jon Urkijo, Nerea Aurtenetxe.
(RLQ=window.RLQ||[]).push(function(){mw.log.warn("Gadget "ErrefAurrebista" was not loaded. Please migrate it to use ResourceLoader. See u003Chttps://eu.wikipedia.org/wiki/Berezi:Gadgetaku003E.");});
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipediako egileak eta editoreak
original
visit source
partner site
wikipedia EU

Esnekizuri orriarrosa: Brief Summary ( Basque )

provided by wikipedia EU

Esnekizuri orriarrosa edo Esnei zuri orriarrosa (Lactarius controversus) Russulaceae familiako onddo bat da.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipediako egileak eta editoreak
original
visit source
partner site
wikipedia EU

Punatäplärousku ( Finnish )

provided by wikipedia FI

Punatäplärousku (Lactarius controversus) on suppilomainen, tahmea ja valkoinen, punatäpläinen rouskulaji. Sen maitiasneste on valkoista. Heltat ovat aluksi kellanvalkoiset ja muuttuvat myöhemmin harmaanpunertaviksi. Jalka on valkoinen ja siinä on punaisia täpliä. Sieni maistuu hyvin kirpeälle. Rousku kasvaa haavan ja raidan seuralaisena harvinaisena Etelä-Suomen kalkkialueilla.[2]

Lähteet

  1. Taksonomian lähde: Index Fungorum Viitattu 3.9.2008
  2. Phillips, R.: WSOY Suuri Sienikirja, s. 77-79. suomeksi toim. Lasse Kosonen. WSOY, 1981, suom. 1992. ISBN 951-0-17255-3.
Tämä sieniin liittyvä artikkeli on tynkä. Voit auttaa Wikipediaa laajentamalla artikkelia.
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedian tekijät ja toimittajat
original
visit source
partner site
wikipedia FI

Punatäplärousku: Brief Summary ( Finnish )

provided by wikipedia FI

Punatäplärousku (Lactarius controversus) on suppilomainen, tahmea ja valkoinen, punatäpläinen rouskulaji. Sen maitiasneste on valkoista. Heltat ovat aluksi kellanvalkoiset ja muuttuvat myöhemmin harmaanpunertaviksi. Jalka on valkoinen ja siinä on punaisia täpliä. Sieni maistuu hyvin kirpeälle. Rousku kasvaa haavan ja raidan seuralaisena harvinaisena Etelä-Suomen kalkkialueilla.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedian tekijät ja toimittajat
original
visit source
partner site
wikipedia FI

Lactarius controversus ( French )

provided by wikipedia FR

Lactarius controversus, parfois appelé lactaire renversé, lactaire retourné, lactaire taché, latyron ou roussette, est un champignon de la famille des Russulaceae. Ce lactaire pousse en Europe et Amérique du Nord.

Description morphologique

 src=
Sur les lamelles, on voit un suintement d'un "lait" blanc.

Le chapeau, qui mesure entre 8 et 30 cm de diamètre[1], d'abord convexe et à la marge enroulée, prend à maturité une forme de grand entonnoir épais au centre et à la marge fine et souvent ondulée. Globalement blanc, il présente souvent des zones plus ou moins vaste de teinte beige rosé ou des taches brun violacé.

Les lames, très serrées, sont d'abord blanches puis rosissent en vieillissant. La sporée est rosée.

Le pied est plein, haut de 2,5 à 5 cm et large de 1,5 à 4,5 cm[1],[2], de consistance ferme et de couleur blanche, parfois teintée de beige rosé ou de brun violacé.

La chair blanche a une odeur faiblement fruitée et acidulée. Sa saveur est âcre et amère. Elle produit un lait blanc âcre.

Hyménium

L'hyménium est constitué de basides produisant des spores en grand nombre. Elles mesurent 6 ou 7 μm sur 5 ou 6 μm[1] et présentent de petites crêtes saillantes formant une sorte de réseau en surface. Il contient aussi des cystides fuselée et plutôt volumineuses puisqu'elles atteignent 15 μm de largeur[1].

Répartition et habitat

On trouve ce champignon en Amérique du Nord et en Europe, souvent en association avec des peupliers (notamment Populus alba) ou des saules, mais aussi dans des espaces dégagés tels que prés et lisière de bois.

Comestibilité

Ce champignon n'est pas comestible de par son mauvais goût.

Notes et références

  1. a b c et d Henri Romagnesi, Champignons d'Europe, t. 1, Paris, Bordas, 1977, 176 p. (ISBN 2-04-007668-9), p. 74-75
  2. Thomas Læssøe, Le grand guide Larousse des champignons, Paris, Larousse, 8 octobre 2020, 360 p. (ISBN 978-2-03-587907-3), nd

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Auteurs et éditeurs de Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia FR

Lactarius controversus: Brief Summary ( French )

provided by wikipedia FR

Lactarius controversus, parfois appelé lactaire renversé, lactaire retourné, lactaire taché, latyron ou roussette, est un champignon de la famille des Russulaceae. Ce lactaire pousse en Europe et Amérique du Nord.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Auteurs et éditeurs de Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia FR

Lactarius controversus ( Italian )

provided by wikipedia IT
Caratteristiche morfologiche
Lactarius controversus Cappello umbellato disegno.png
Cappello umbellato Gills icon.png
Imenio lamelle Decurrent gills icon2.svg
Lamelle decorrenti White spore print icon.png
Sporata bianca Bare stipe icon.png
Velo nudo Virante icona.svg
Carne virante Mycorrhizal ecology icon.png
Micorrizico Velenoso icona.png
Velenoso

Lactarius controversus (Pers.) Pers., Observationes mycologicae (Lipsiae) 1: 39 (1800) [1799].

Descrizione della specie

Cappello

Convesso, poi concavo e depresso, con margine all'inizio involuto; colore avorio-rosa, spesso con chiazze rosse concentriche, lucente se secco, vischioso e vellutato se umido; 8-15 fino a 30 cm di diametro.

Lamelle

Decorrenti, fitte, strette e sottili; biancastre, poi rosa carnicino o biancastre rosate.

Gambo

Robusto e compatto, bianco oppure bianco-sporco.

Carne

Biancastra, dura, spessa. Leggermente virante al giallo pallido nel gambo.

  • Odore: fruttato, molto gradevole.
  • Sapore: acre e leggero.

Lattice

Bianco immutabile, con sapore molto piccante, in pratica bruciante, immangiabile.

Microscopia

Spore
6-7 x 4,5-5 µm, bianco-rosate in massa, ovali, con grosse verruche.

Reazioni chimiche

La superficie del cappello diventa giallastra con KOH.

Habitat

Cresce su terreno argilloso, sotto pioppi, querce, noccioli ed altre latifoglie, in estate-autunno.
Gregario, molto comune.

Commestibilità

Non commestibile perché tossico e per via del sapore piccantissimo.
In alcune zone d'Italia viene impunemente consumato frammisto ad altri funghi con lo scopo di conferire al pasto un sapore "piccante"; anche un consumo così esiguo può tranquillamente provocare disturbi gastro-intestinali e pertanto tale pratica è da considerarsi pericolosa.

Etimologia

Dal latino controversus, controverso, rivolto all'indietro, per il margine del suo cappello quasi sempre rivoltato.

Specie simili

Lactarius piperatus e Lactarius pergamenus che però non hanno mai il cappello con chiazze rosate.

Nomi comuni

  • "Peperone" (per il suo lattice estremamente piccante, praticamente "bruciante").

Sinonimi e binomi obsoleti

  • Agaricus controversus Pers., Observationes mycologicae (Lipsiae) 2: 39 (1800) [1799]
  • Lactifluus controversus (Pers.) Kuntze, Revis. gen. pl. (Leipzig) 2: 856 (1891)

Bibliografia

 title=
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autori e redattori di Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia IT

Lactarius controversus: Brief Summary ( Italian )

provided by wikipedia IT

Lactarius controversus (Pers.) Pers., Observationes mycologicae (Lipsiae) 1: 39 (1800) [1799].

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autori e redattori di Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia IT

Lactarius controversus ( Pms )

provided by wikipedia PMS
Drapò piemontèis.png Vos an lenga piemontèisa Për amprende a dovré 'l sistema dle parlà locaj ch'a varda sì.

A l'é ën bolè.

Ambient

Da finì.

Comestibilità

Nota: a venta mai mangé un bolé trovà se un a l'é nen un bon conossidor dij bolé
Da finì.

Arferiment bibliogràfich për chi a veul fé dj'arserche pì ancreuse

Lactarius controversus Persoon : Fries

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia authors and editors
original
visit source
partner site
wikipedia PMS

Lactarius controversus: Brief Summary ( Pms )

provided by wikipedia PMS

A l'é ën bolè.

Ambient

Da finì.

Comestibilità

Nota: a venta mai mangé un bolé trovà se un a l'é nen un bon conossidor dij bolé
Da finì.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia authors and editors
original
visit source
partner site
wikipedia PMS

Lactarius controversus ( Portuguese )

provided by wikipedia PT

Lactarius controversus é um fungo que pertence ao gênero de cogumelos Lactarius na ordem Russulales. Encontrado na Europa, foi descrito cientificamente pelo micólogo sul-africano Christiaan Hendrik Persoon em 1800.[1]

Ver também

Referências

  1. «Lactarius controversus Pers. 1800» (em inglês). mycobank.org. Consultado em 19 de setembro de 2011

 title=
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autores e editores de Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia PT

Lactarius controversus: Brief Summary ( Portuguese )

provided by wikipedia PT

Lactarius controversus é um fungo que pertence ao gênero de cogumelos Lactarius na ordem Russulales. Encontrado na Europa, foi descrito cientificamente pelo micólogo sul-africano Christiaan Hendrik Persoon em 1800.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Autores e editores de Wikipedia
original
visit source
partner site
wikipedia PT

Lăptucă sângerie ( Romanian; Moldavian; Moldovan )

provided by wikipedia RO

Lactarius controversus (Christian Hendrik Persoon, 1800), este o specie de ciuperci necomestibile din încrengătura Basidiomycota în familia Russulaceae și de genul Lactarius,[1] denumit în popor lăptucă sângerie.[2] Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord crește în grupuri tufoase, nu rar în șiruri sau cercuri de vrăjitoare, pe soluri nutritive ușoare sau bogate in fier și azot, dar de asemenea argiloase, sub plopi negri și plopi tremurători, ocazional sub sălcii, în păduri de foioase, la marginea lor precum de drumuri ierboase, prin parcuri și plantații de plop, dar de asemenea în domeniul pădurilor aluviale, acolo sub arini și ulmi de câmp (Ulmus minor). Apare de la câmpie la munte, din iunie până în octombrie (noiembrie).[3][4] Epitetul soiului este derivat din cuvântul latin (latină controversus=întors spre cealaltă parte).[5]

Descriere

 src=
Bres.: Lactarius controversus
  • Pălăria: are un diametru de 5-15 (30) cm, este foarte cărnoasă și compactă, dar fragilă, inițial convexă cu marginea răsfrântă spre picior, apoi din ce în ce mai plată și la deplină maturitate adâncită în centru, dar niciodată în formă de pâlnie, cu marginea răsfrântă și apoi întinsă, deseori ondulată. Cuticula cu peri scurți și deși este lucioasă, la umezeală lipicioasă. Devine la bătrânețe netedă în jurul marginii. Coloritul este alb până alb-roz, presărat cu pete roșiatice, adesea concentrice.
  • Lamelele: sunt foarte dese și înguste, nu prea înalte, bifurcate și câteodată despicate, în tinerețe aderate la picior, mai târziu lung decurente de-a lungul lui. Ele sunt la început de culoare deschis rozalie, în vârstă slab portocalie.
  • Sporii: sunt ovoidali, hialini (translucizi), dens verucoși și reticulați, cu o mărime de 6-8 x 5-6 microni. Pulberea lor este crem-rozalie. Basidiile cu 2-4 sterigme în formă de măciucă măsoară 40-50 x 8-9 microni. Cestoidele rare sunt sub-fusiforme sau seamană unei măciuci slabe cu o mărime de 65-75 x 12-14 microni.[6]
  • Piciorul: are o înălțime de 3-5,5 (7) cm și o lățime de 1,5-3,5 cm, este scurt și îndesat, cilindric, robust și plin, nu rar prins excentric de pălărie, câteodată chiar crescut lateral și mereu subțiat spre bază, suprafața fiind în tinerețe ușor pufoasă până slab zgrunțuroasă, apoi netedă, iar coloritul alb cu tonuri rozalii sau palid verzuie.
  • Carnea: Ea este albă, tare, densă și fragilă, tinzând sa se pigmenteze la tăiere încet gălbui. Mirosul este slab fructuos și plăcut, dar gustul mai întâi amar și după scurt timp foarte iute. Iuțirea provine de la alcaloidul unei rășini numită piperină.
  • Laptele: nu este iute, dar amar și zgârcind. Conține mult suc alb și lăptos care nu se decolorează în timpul uscării.[3][4]
  • Reacții chimice: Cuticula se colorează cu fenol brun-roșiatic, cu guaiacol albastru-verzui și cu sulfat de fier roz-portocaliu.[7]

Confuzii

Buretele poate fi confundat între altele cu Lactarius citrolens (necomestibil, gust amar sia iute, initial miros de roiniță sau lămâie, apoi de lămâie putredă),[8] Lactarius glaucescens, sin. Lactarius pergamenus (comestibil dar iute, se dezvoltă numai în păduri de foioase, mai mic și subțire, se decolorează după tăiere gălbui),[9] Lactarius pallidus (necomestibil, amar și zgâriind, se dezvoltă mai ales sub fagi, cu cuticulă și carne mai gălbuie),[10] Lactarius piperatus (comestibil, iute, dar bine de preparat, cuticulă netedă),[11] Lactarius pubescens (otrăvitor, extrem de iute, se dezvoltă în afară de păduri prin iarbă sub mesteceni, marginea piciorului fiind neregulat ondulată precum pletoasă cu franjuri, miros de mușcată),[12] Lactarius trivialis sin. Lactarius bertillonii var. queletii (necomestibil pentru că prea iute, se dezvoltă numai în foioase, cu mare drag sub castani, lamele foarte îndepărtate, buretele original cu cuticula colorată spre gri-roz, variația queletii însă este albă),[13] Lactarius torminosus (otrăvitor, crește sub mesteceni, mai roz-roșiatic, miros fructuos cu nuanțe de terpentină, gust iute și rășinos) sau Lactarius vellereus (necomestibil, de asemenea foarte iute, amar și zgârcind, lamele mai depărtate, cuticulă lânos-împâslită).[14]

Posibilă este de asemenea o confundare cu două ciuperci comestibile fără suc din genul Russula: Russula delica[15] și surata ei foarte apropiată Russula chloroides.[16]

Specii de ciuperci asemănătoare în imagini

Note

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Denumire RO
  3. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 398-399, ISBN 3-405-12081-0
  4. ^ a b Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 94-95, ISBN 978-3-440-13447-4
  5. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 272
  6. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. VIII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1928, p. 359
  7. ^ Fred Kränzlin: „Pilze der Schweiz”, vol. 6 – Russulaceae, Editura „Verlag Mykologia”, Lucerna 2005, p. 148, ISBN 3-85604-060-9
  8. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 318-319, ISBN 3-405-12124-8
  9. ^ I funghi dal vero, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 358-359, ISBN 88-85013-37-6
  10. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 390-391, ISBN 3-405-12081-0
  11. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 374-375, ISBN 3-405-11774-7
  12. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 529, ISBN 3-85502-0450
  13. ^ I funghi dal vero, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 356-357, ISBN 88-85013-37-6
  14. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 372-373, ISBN 3-405-11774-7
  15. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 180-181, ISBN 978-3-440-14530-2
  16. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 382-383, ISBN 88-85013-37-6

Bibliografie

  • Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. VIII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1928
  • Bruno Cetto, volumul 1, 2, 3, 5 vezi note
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia autori și editori
original
visit source
partner site
wikipedia RO

Lăptucă sângerie: Brief Summary ( Romanian; Moldavian; Moldovan )

provided by wikipedia RO

Lactarius controversus (Christian Hendrik Persoon, 1800), este o specie de ciuperci necomestibile din încrengătura Basidiomycota în familia Russulaceae și de genul Lactarius, denumit în popor lăptucă sângerie. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord crește în grupuri tufoase, nu rar în șiruri sau cercuri de vrăjitoare, pe soluri nutritive ușoare sau bogate in fier și azot, dar de asemenea argiloase, sub plopi negri și plopi tremurători, ocazional sub sălcii, în păduri de foioase, la marginea lor precum de drumuri ierboase, prin parcuri și plantații de plop, dar de asemenea în domeniul pădurilor aluviale, acolo sub arini și ulmi de câmp (Ulmus minor). Apare de la câmpie la munte, din iunie până în octombrie (noiembrie). Epitetul soiului este derivat din cuvântul latin (latină controversus=întors spre cealaltă parte).

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia autori și editori
original
visit source
partner site
wikipedia RO

Хрящ-молочник осиковий ( Ukrainian )

provided by wikipedia UK

Будова

Шапка 5-15 (30) см у діаметрі, товстощільном'ясиста, спочатку подушковидно-опукла, згодом увігнуто-розпростерта, світло-кремова, з розпливчастими рожевими або червонуватими плямками, іноді вся брудно-рожевувата; гола, клейкувата, часто по краю з водянистими концентричними смугами.

Гіменофор пластинчастий. Пластинки кремуваті, з рожевим відтінком, з віком брудно-рожевуваті, червонуваті.

Спори 6-8х5-5 мкм.

Ніжка 2-5х1,5-4 (а) см, щільна, кольору шапинки.

М'якоть дуже щільний, білуватий, з часом у шапинці рожевуватий, у ніжці жовтий, при розрізуванні на повітрі не змінюється, пекуче-їдкий, з приємним запахом. Молочний сік білий, їдкий або гіркий (у молодих плодових тіл не дуже їдкий), на повітрі не змінюється.

Поширення та середовище існування

Росте у листяних та мішаних лісах, переважно під осикою, тополею, осокором, вербою. В Україні росте на Поліссі та в Лісостепу. Полодові тіла утворює в серпні — листопаді.

Практичне використання

Умовно їстівний гриб. Перед використанням вимочують протягом доби, двох або відварюють 15-20 хвилин, після того засолюють, смажать.

Див. також

Джерела

  • Зерова М. Я. Визначник грибів України / М. Я. Зерова, Г. Г. Радзієвський, С. В. Шевченко // Базидіоміцети. — Т. 5, кн. 1. — К. : Наук. думка, 1972. — с. 56


license
cc-by-sa-3.0
copyright
Автори та редактори Вікіпедії
original
visit source
partner site
wikipedia UK

Lactarius controversus ( Vietnamese )

provided by wikipedia VI

Lactarius controversus là một loài nấm mũ lớn trong chi Lactarius, hay được gọi là nấm mũ sữa.

Nấm ăn được

Loài nấm không thể ăn được vì có chứa nhiều axit.

Xem thêm

Tham khảo

 src= Wikimedia Commons có thêm hình ảnh và phương tiện truyền tải về Lactarius controversus


Hình tượng sơ khai Bài viết liên quan đến Lớp Nấm tán này vẫn còn sơ khai. Bạn có thể giúp Wikipedia bằng cách mở rộng nội dung để bài được hoàn chỉnh hơn.
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia tác giả và biên tập viên
original
visit source
partner site
wikipedia VI

Lactarius controversus: Brief Summary ( Vietnamese )

provided by wikipedia VI

Lactarius controversus là một loài nấm mũ lớn trong chi Lactarius, hay được gọi là nấm mũ sữa.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Wikipedia tác giả và biên tập viên
original
visit source
partner site
wikipedia VI

Груздь осиновый ( Russian )

provided by wikipedia русскую Википедию
Латинское название Lactarius controversus Pers., 1800basionym

wikispecies:
[{{fullurl:wikispecies:{{{wikispecies}}}|uselang=ru}} Систематика
на Викивидах]

commons:
Изображения
на Викискладе

NCBI 116075

Груздь оси́новый (лат. Lactárius controvérsus) — съедобный гриб рода Млечник (лат. Lactarius) семейства Сыроежковые (лат. Russulaceae). Условно-съедобен.

Описание

  • Шляпка ∅ 6—30 см, очень мясистая и плотная, плоско-выпуклая и слегка вдавленная в центре, у молодых грибов с загнутыми вниз слегка пушистыми краями. Затем края расправляются и часто становятся волнистыми. Кожица белая или испещрённая розовыми пятнами, покрыта мелким пушком и в сырую погоду достаточно липкая.
  • Пластинки частые, неширокие, иногда раздвоенные, нисходящие по ножке, кремовые или светло-розовые.
  • Споровый порошок розоватый, споры 7×5 мкм, почти округлые, складчатые, жилковатые, амилоидные.
  • Ножка 3—8 см в высоту, крепкая, невысокая, очень плотная и иногда эксцентрическая, часто сужена у основания, белая или розоватая, в верхней части мучнистая.
  • Мякоть беловатая, плотная и ломкая, с лёгким фруктовым запахом и достаточно острым вкусом.
  • Млечный сок обильный, белого цвета, не изменяющий окраски на воздухе, едкий.

Изменчивость

Цвет шляпки белый или с розовыми и сиреневыми зонами, часто концентрическими. Пластинки поначалу беловатые, потом они розовеют и под конец становятся светло-оранжевыми.

Экология и распространение

Образует микоризу с ивой, осиной и тополем. Растёт в сырых осинниках, тополёвых лесах, встречается довольно редко, обычно небольшими группами. Распространён в тёплых частях умеренного климатического пояса, в России встречается главным образом в районе Нижнего Поволжья.

Сезон: июль—октябрь.

Сходные виды

От других светлых млечников отличается розоватыми пластинками, от волнушки белой — слабым опушением на шляпке.

Синонимы

Латинские синонимы

Русские синонимы

  • Груздь тополёвый
  • Белянка

Пищевые качества

Условно-съедобный гриб, используется преимущественно в солёном виде; предварительно вымоченный — жареным или варёным во вторых блюдах.

Литература

  • Янсен П. Всё о грибах. — СПб.: Кристалл, 2006. — С. 84.
  • Грибы: Справочник / Пер. с итал. Ф. Двин. — М.: АСТ, 2001. — С. 128.
  • Лессо Т. Грибы. — 2003. — С. 45.
  • Всё о грибах / сост. В. Булдаков. — 2000. — С. 72.

Ссылки

 title=
license
cc-by-sa-3.0
copyright
Авторы и редакторы Википедии

Груздь осиновый: Brief Summary ( Russian )

provided by wikipedia русскую Википедию

Груздь оси́новый (лат. Lactárius controvérsus) — съедобный гриб рода Млечник (лат. Lactarius) семейства Сыроежковые (лат. Russulaceae). Условно-съедобен.

license
cc-by-sa-3.0
copyright
Авторы и редакторы Википедии