dcsimg

Pistacia terebinthus ( Asturiano )

fornecido por wikipedia AST

Pistacia terebinthus, tamién conocíu como cornicabra, ye un árbol pequeñu d'hasta 6 m d'altu o parrotal, de la familia de les anacardiacees, del xéneru pistacia, nativu del Mediterraneu occidental y que s'estiende dende les Islles Canaries, Marruecos y la Península Ibérica hasta Grecia y l'oeste de Turquía.

 src=
Frutos
 src=
Detalle de fueyes y frutos

Hábitat

Prefier zones relativamente húmedes, hasta 600 m d'altor. Soporta la seca braniza mediterránea y xelaes más intenses que'l llentiscu. Ye una planta frecuente nes garrigas y el maquis. Apaez en montes caducifolios y tamién encinares. Tien el tueru gris y bien arumosu, puede presentar dellos tueros o tarmos cuando crez en forma de parrotal. Algama xeneralmente 5 m d'altor, anque n'ocasiones escepcionales puede llegar hasta los 10. Ye una de les 6 especies de anacardiacees presentes n'Europa, pos ye una familia d'unes 600 especies tropicales. Puede atopase nos pisos meso y termomediterráneo, hasta los 1.500 metros d'altitú; ye más esixente que'l llentiscu tocantes a mugor y aguanta meyor el fríu. Rique esposición soleyera y suelos de tipu mediu, tolerando los caliares y daqué salinos, crez con frecuencia xuntu al mar, no fondero de los ribayos y nes proximidaes de llagunes y regueros salinos.

Descripción

 src=
Pistacia terebinthus a principios de mayu en Peñes Blanques, Cartaxena, España
 src=
Vista de la planta
 src=
Nel so hábitat

Ye una especie de fanerógama perteneciente a la familia Anacardiaceae. Ye un árbol dioico, esto ye, esisten exemplares machos y femes. Por que una población sía vidable tien de cuntar con exemplares de dambos xéneros. Fueyes alternes, compuestes, imparipinnaes, con 3 o 9 foliolos de color verde intensu; d'unos 10 cm o más de llargor y testura semicoriácea. Xeneralmente, son más grandes y arrondaes que les del llentiscu, recordando a les fueyes del algarrobo. Les flores van del púrpura al verde, el so frutu ye del tamañu d'un arbeyu y vira del colloráu vivu al marrón, dependiendo del grau de maduración. Tola planta emite un fuerte golor amargoso, resinosu o medicamentoso. Nel periodu vexetativu desenvuélvense "agalles" en forma de cuernu de cabra que se producen nes fueyes y foliolos tres la picadura d'inseutos. Multiplicar por granes y por fraes. A pesar d'esllucir pola presencia de les agalles, ye un árbol bien brengosu y resistente que perdura en zones degradaes onde otres especies fueron esaniciaes. Pistacia terebinthus ye una planta rellacionada con Pistacia lentiscus, cola cual hibrídase con frecuencia nes zones de contautu. La cornicabra ye más abondosa nos montes y nel interior y el llentiscu suel topase con más frecuencia en zones onde la influencia mediterránea del mar torga o modera les xelaes. El llentiscu nun algamar el porte arbóreo de la cornicabra. Estos híbridos son bien difíciles d'estremar. Los llentiscos presenten los tarmos de los foliolos alaos, esto ye, son esplanaos y con unes aletes llaterales. Na cornicabra estos tarmos son simples. Na mariña oriental del Mediterraneu, Siria, El Líbanu ya Israel, una especie similar, Pistacia palaestina, enllena'l mesmu nichu ecolóxicu d'esta especie y tamién se conoz como terebinto. Na mariña occidental del Mediterraneu, Canaries y Oriente Próximu, puede confundise con Pistacia atlantica.

 src=
Pistacia terebinthus

Historia

John Chadwick cree que la cornicabra ye la planta llamada ki-ta-non qu'apaez en delles tablillas de la escritura Llinial B, un antiguu dialeutu micénicu del griegu. Cita la obra del eruditu español, J. L. Melena, qu'atopó "un antiguu léxicu qu'amosaba qu'el kritanos yera otru nome pal árbol turpentino (terebinto) y que la pronunciacíón micénica podía representar otra variante de la pallabra. El nome común n'español de cornicabra deber a que la planta presenta con frecuencia unes agalles de forma allargada, que se paecen al cuernu de les cabres. Estes agalles son provocaes por un pulgón, específicu de la cornicabra, que se cría dientro de les agalles. Especúlase que la presencia del inseutu aguiya les defenses de la planta faciéndola pocu apetecedor pa los herbívoros y favoreciendo asina que sían más comunes los exemplares parasitaos nes zones onde'l llendo ye más frecuente.

Delles especies del xéneru pistacia, como la qu'ocupa esti artículu, P. palaestina, P. atlantica y otres qu'enllenen un nichu ecolóxicu similar, son usaes pa curtido polos sos taníns y conócense tamién como terebinto na zona del Mediterraneu y Oriente Próximu. El terebinto ye mentáu na Biblia nel Antiguu Testamentu, por casu, en Isaías 1,29 onde la pallabra hebrea "el" o "elim" de cutiu puede traducise por texu, una especie de conífera, o terebinto. Tamién se noma en tres capítulos socesivos del Xénesis (12:6, 13:18 y 14:13) refiriéndose a los llugares nos qu'acampaba'l patriarca Abraham y nel Llibru de los Xueces. Virxiliu fala del terebinto de Órico nel Llibru X, versu 136 de la Eneida.

Utilidá

Tien un gran valor ecolóxicu al ser una especie pionero y resistente qu'afita y arriquez los suelos facilitando la so colonización por otres. Ye de gran valor pa los páxaros y otra fauna de pequeños mamíferos que s'alimenten de los sos frutos y esvalixen les sos granes. Ye un indicador ecolóxicu de zones bien calteníes, pocu degradaes o en recuperación. Onde espolleta una población de cornicabras ye indicativu d'una zona con poques intrusiones humanes. Les sos comunidaes suelen atopase en zones aisllaes y remotes. El sobrepastoreo causa la so desapaición.

L'usu más antiguu y conocíu del terebinto ye como fonte de la trementina, un aceite vexetal utilizáu como disolvente y como componente químicu. Anguaño, la trementina del terebinto ye conocida como trementina chipriota.

La cornicabra nun ye consumida con gustu pol ganáu, que suel respetala si atopa otru alimentu.

En Xipre los frutos del llentiscu son utilizaos pa la ellaboración d'un pan especial. En Creta, onde recibe'l nome de tsikoudia, ye utilizáu na ellaboración d'un llicor del mesmu nome. El parrotal ye ricu en sustances resinoses, bien utilizaes poles sos propiedaes melecinales y arumoses na Grecia clásica. La corteza puede utilizase pa ellaborar una pasta de golor duce, y les fueyes utilizar na ellaboración de cueru y apocayá, en antiinflamatorios. Les sos fueyes, corteza y agalles tienen propiedaes astrinxentes. Nes fueyes y la corteza atopamos concentraciones importantes de materies tánicas y les agalles son tamién riques en taninos, resines, esencia y ácidu gálico. La madera ye bien apreciada en marquetería. El cueru tradicional de Marruecos se curte con esta planta a la que debe'l so golor y el so color.

Taxonomía

Pistacia terebinthus describióse por Carlos Linneo y espublizóse en Species Plantarum 1025. 1753.[1]

Etimoloxía

Pistacia: nome xenéricu que según Umberto Quattrocchi diz que remanez del nome llatín pistacia pa un árbol de pistachu y del griegu pistake pa la núcula del pistachu. Dambes pallabres aparentemente deriven de la mesma d'un nome persa o árabe antiguu.[2]

terebinthus: epítetu

Sinonimia
  • Lentiscus vulgaris Garsault
  • Pistacia terebinthina St.-Lag.
  • Terebinthus vulgaris Dum.Cours.[3]

Nome común

  • Castellán: árbol de la trementina, cabracoja, cabra coxa, cabracorna, cabricuerno, caricuerno, charneca, charnela, charnera, charneta, colneta, corneta, cornetes, cornezuelo, cornicabra, cornicabre, cornicabro, cornita, cuernos, descornacabras, descuernacabras, emborrachacabras, escuernacabra, escuernacabras, escuernicabra, granillo cornicabra, figal montesa, jedisco, llentiscu, llentiscu albar, noguerola, quemaculo, árbol de La nuesa Señora, terebinto, tornalobo, trementina de Kios, valvarija.[4]

Ver tamién

Referencies

  1. «Pistacia terebinthus». Tropicos.org. Missouri Botanical Garden. Consultáu'l 15 de xunetu de 2013.
  2. En Nomes Botánicos
  3. Pistacia terebinthus en PlantList
  4. «Pistacia terebinthus». Real Xardín Botánicu: Proyeutu Anthos. Consultáu'l 24 de payares de 2009.

Enllaces esternos

Cymbidium Clarisse Austin 'Best Pink' Flowers 2000px.JPG Esta páxina forma parte del wikiproyeutu Botánica, un esfuerciu collaborativu col fin d'ameyorar y organizar tolos conteníos rellacionaos con esti tema. Visita la páxina d'alderique del proyeutu pa collaborar y facer entrugues o suxerencies.
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia AST

Pistacia terebinthus: Brief Summary ( Asturiano )

fornecido por wikipedia AST
Pistacia terebinthus

Pistacia terebinthus, tamién conocíu como cornicabra, ye un árbol pequeñu d'hasta 6 m d'altu o parrotal, de la familia de les anacardiacees, del xéneru pistacia, nativu del Mediterraneu occidental y que s'estiende dende les Islles Canaries, Marruecos y la Península Ibérica hasta Grecia y l'oeste de Turquía.

 src= Frutos  src= Detalle de fueyes y frutos
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia AST

Terebint püstəsi ( Azerbaijano )

fornecido por wikipedia AZ


Təbii yayılması

Aralıq dənizi,Mərakeş və portuqaliyada,Kanardan Suriya,Livan və İsrailə qədər olan ərazilərdə yaylımışdır.

Botaniki təsviri

Hündürlüyü təxminən 5-10 m-ə çatan iri kol və ya kiçik ağacdır.Yarpağı tökülən ikievli bitkidir.Yarpaqların dəstədə sayı 3-9 olub,uzunluğu 10-20 sm, mürəkkəb,tək lələkvaridir.Çiçəkləri bircinsli,xırda,qırmızımtıl-bənövşəyi rəngli iri süpürgəyə yığılmışdır.Aprel ayında çiçəkləyir,meyvəsi sentyabr-oktyabr ayında yetişir.Çiçəkyanlığı sadə,2-6 xırda yarpaqdan ibarətdir.Meyvələri xırda,qırmızı rəngli,yetişdikdə qaralan şarşəkilli çəyirdəklidir.Toxum və pöhrələrlə çoxaldılır.

Ekologiyası

Quraqlığa və şaxtayadavamlıdır.İşıq və istisevəndir.Dağların quru yamaclarında,işıqlı meşələrdə rast gəlinir.

Azərbaycanda yayılması

Mərdəkan dendrarisində 1978-ci ildən introduksiya olunmuşdur.bakı şəhərində mədəni şəraitdə becərilir.

İstifadəsi

Bitki tərkibindəki yüksək miqdarda tanin qatranlı maddələrin olması ilə fərqlənir.Meyvələrindən çörək bişirilir.Tərkibində a-pinen,limonen,borneol vardır.Dərilərin aşılanmasında,mənənələrlə mübarizədə istifadə edilir.Bitki çox dekorativ görünüşə malikdir.yaşıllaşdırmada geniş istifadə edilir.

Məlumat mənbəsi

Mənbə

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Vikipediya müəllifləri və redaktorları
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia AZ

Terebint ( Catalão; Valenciano )

fornecido por wikipedia CA
 src=
Revers de les fulles d'un exemplar recollit a la Comarca de La Noguera

El terebint, noguerola, llampuga, llampuga pudent (pudent en rossellonès) o arbre de trementina (Pistacia terebinthus)[1] és una espècie de Pistacia nativa del Mediterrani. Es pot trobar des de Marroc i Portugal fins a Turquia i Síria, i també a les Illes Canàries. Habitualment en alzinars poc densos i garrigues.[2]

És un arbre dioic amb peus mascles separats dels peus femelles. Les seves fulles són alternades, compostes de 5 a 11 folíols, imparipinnades, per la part de l'anvers les fulles són brillants, d'uns 10 cm o més de llargada. Les flors van del color porpra al verd. El fruit és de la mida d'un pèsol. Tota la planta té una aroma intensa. Desenvolupen agalles en forma de banya de cabra per la picadura d'alguns insectes. Es pot hibridar de forma natural amb el llentiscle (Pistacia lentiscus). A la conca del Mediterrani oriental l'espècie similar, Pistacia palaestina, també rep el nom de terebint.

És emprat com a font de trementina, possiblement la més antiga coneguda. La trementina del terebint és ara anomenada Chian, Scio o Trementina de Xipre. Els fruits són usats a Xipre per fer un pa especial. La planta és rica en tanins i altres substàncies resinoses i fou usada per les seves propietats aromàtiques i medicinals a l'antiga Grècia.[3]

Vegeu també

Referències

  1. Pascual, Ramon. Guia dels arbustos dels Països Catalans (en català). Barcelona: Pòrtic, 1990, p. 133. ISBN 84-7306-407-0.
  2. «FloraCatalana.net - Pistacia terebinthus L.» (en català). [Consulta: 30 desembre 2015].
  3. «Kypros.org - Terebinth» (en anglès). [Consulta: 30 desembre 2015].
  • Rushforth, K. (1999). Trees of Britain and Europe. HarperCollins ISBN 0-00-220013-9.
  • Giner-Larza EM et al, Anti-inflammatory triterpenes from Pistacia terebinthus galls, Planta Med. 2002 Apr;68(4):311-5.

Enllaços externs

 src= A Wikimedia Commons hi ha contingut multimèdia relatiu a: Terebint Modifica l'enllaç a Wikidata
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autors i editors de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia CA

Terebint: Brief Summary ( Catalão; Valenciano )

fornecido por wikipedia CA
 src= Revers de les fulles d'un exemplar recollit a la Comarca de La Noguera

El terebint, noguerola, llampuga, llampuga pudent (pudent en rossellonès) o arbre de trementina (Pistacia terebinthus) és una espècie de Pistacia nativa del Mediterrani. Es pot trobar des de Marroc i Portugal fins a Turquia i Síria, i també a les Illes Canàries. Habitualment en alzinars poc densos i garrigues.

És un arbre dioic amb peus mascles separats dels peus femelles. Les seves fulles són alternades, compostes de 5 a 11 folíols, imparipinnades, per la part de l'anvers les fulles són brillants, d'uns 10 cm o més de llargada. Les flors van del color porpra al verd. El fruit és de la mida d'un pèsol. Tota la planta té una aroma intensa. Desenvolupen agalles en forma de banya de cabra per la picadura d'alguns insectes. Es pot hibridar de forma natural amb el llentiscle (Pistacia lentiscus). A la conca del Mediterrani oriental l'espècie similar, Pistacia palaestina, també rep el nom de terebint.

És emprat com a font de trementina, possiblement la més antiga coneguda. La trementina del terebint és ara anomenada Chian, Scio o Trementina de Xipre. Els fruits són usats a Xipre per fer un pa especial. La planta és rica en tanins i altres substàncies resinoses i fou usada per les seves propietats aromàtiques i medicinals a l'antiga Grècia.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autors i editors de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia CA

Řečík terebintový ( Checo )

fornecido por wikipedia CZ
 src=
Květy

Řečík terebintový (Pistacia terebinthus) je keř nebo malý strom rodu řečík (Pistacia). Z naříznuté kůry roní vonnou pryskyřici používanou dříve jako léčivo a k přípravě barev.[2] Je rozšířen po celém Středomoří. Ve východním Středomoří roste poddruh Pistacia terebinthus subsp. palaestina (řečík palestinský), někdy rozlišovaný jako samostatný druh.

Původ slova

Řecky: τερμινθος/τερεβινθος = terpentinový strom (Terpentinbaum)[3]

Reference

  1. Červený seznam IUCN 2018.1. 5. července 2018. Dostupné online. [cit. 2018-08-10]
  2. Nový akademický slovník cizích slov, Academia Praha 2007
  3. Adolf Kaegi, Griechisch-deutsches Schulwörterbuch, Verlag B. G. Teubner, 1904

Externí odkazy

Pahýl
Tento článek je příliš stručný nebo postrádá důležité informace.
Pomozte Wikipedii tím, že jej vhodně rozšíříte. Nevkládejte však bez oprávnění cizí texty.
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia autoři a editory
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia CZ

Řečík terebintový: Brief Summary ( Checo )

fornecido por wikipedia CZ
 src= Květy

Řečík terebintový (Pistacia terebinthus) je keř nebo malý strom rodu řečík (Pistacia). Z naříznuté kůry roní vonnou pryskyřici používanou dříve jako léčivo a k přípravě barev. Je rozšířen po celém Středomoří. Ve východním Středomoří roste poddruh Pistacia terebinthus subsp. palaestina (řečík palestinský), někdy rozlišovaný jako samostatný druh.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia autoři a editory
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia CZ

Terpentin-Pistazie ( Alemão )

fornecido por wikipedia DE

Die Terpentin-Pistazie (Pistacia terebinthus), auch Terebinthe genannt, ist eine Pflanzenart aus der Gattung Pistazien (Pistacia) innerhalb der Familie der Sumachgewächse (Anacardiaceae).

Beschreibung

 src=
Terpentin-Pistazie (Pistacia terebinthus) als kleiner Strauch mit Herbstfärbung

Die Terpentin-Pistazie ist ein sommergrüner, 2 bis über 6, selten bis 12 Meter hoher, aromatischer Strauch oder kleiner Baum, der über 100 Jahre alt werden kann. Sie besitzt einen stark ausgeprägten harzigen Geruch.

Die Blätter sind oft unpaarig bis paarig gefiedert. Die Blattstiele sind kahl und die Blattspindel ist ungeflügelt. Im Gegensatz hierzu sind die Blätter des nahe verwandten Mastixstrauchs paarig gefiedert und die Blattspindel ist kurz geflügelt. Es sind bis 11 ganzrandige, fast sitzende, meist kahle Teilblättchen vorhanden, die bis 8 Zentimeter lang, stachelspitzig und eiförmig bis verkehrt-eiförmig sind. Die Blättchen sind auf ihrer Oberseite glänzend grün und auf ihrer Unterseite matt und blasser gefärbt. Die eiförmigen Knospen besitzen bräunlich-rot gefärbte Knospenschuppen.

Die Terpentin-Pistazie ist zweihäusig, d. h. weibliche und männliche Blüten kommen auf getrennten Individuen vor. Die Blüten sind grünlich-rot und in Rispen angeordnet. Die männlichen Blütenstände sind deutlich kleiner wie die weiblichen. Die Blütenstände bilden sich auf den jungen Zweigen des Vorjahrs. Die eingeschlechtlichen Blüten mit einfacher Blütenhülle sind meist fünfzählig, die Kronblätter fehlen. Es ist ein Diskus vorhanden.

Die verkehrt-eiförmigen bis rundlichen, fleischigen und einsamigen Steinfrüchte sind 5 bis 7 Millimeter lang. Sie sind anfangs rot und verfärben sich zur Reife hin bläulich.

Die Blütezeit reicht von April bis Juli. Es erfolgt Windbestäubung.

Fruchtreife ist von September bis Oktober. Die Früchte werden durch Tiere verbreitet.[1]

Gallen

 src=
Terpentin-Pistazie mit Gallen

Die Terpentin-Pistazie bildet häufig auffällige Gallen. Dabei werden die länglichen, von der Form her an eine Spitzpaprika erinnernden Gallen von ’’Boizongia pistaciae’’, einer Blattlaus aus der Familie der Röhrenblattläuse, und die von der Form her kompakteren, rundlicheren Gallen von der Blattlaus Geoica utricularia verursacht.[1][2]

Vorkommen

Die Terpentin-Pistazie kommt rund um das Mittelmeer in Albanien, Bulgarien, Bosnien und Herzegowina, Griechenland (inkl. Kreta), Kroatien, Italien (inkl. Sardinien, Sizilien), Spanien (inkl. der Balearen), Frankreich, Portugal, Saudi-Arabien, Zypern, Israel, Jordanien, Libanon, Syrien, Türkei, Algerien, Libyen, Marokko und Tunesien vor.[3]

Sie kommt in offenen Wäldern und Macchien bis in die Bergstufe vor. Die Art wächst meist auf Kalk.

Systematik

Man kann zwei Unterarten unterscheiden[3]:

  • Pistacia terebinthus subsp. palaestina (Boiss.) Engler (Synonym: Pistacia palaestina Boiss.) Im Gegensatz zum Pistacia terebinthus subsp. terebinthus ist das Endblättchen der Blätter kleiner als die seitlichen Blättchen, lediglich zu einer Spitze reduziert oder fehlt ganz. Sie kommt in Zypern, in der Türkei, in Syrien, im Libanon, in Israel, in Jordanien und in Saudi-Arabien vor.[3]
  • Pistacia terebinthus subsp. terebinthus: Sie kommt in Südeuropa, in Nordafrika und in der Türkei vor.[3]

Die Terpentin-Pistazie (Pistacia terebinthus) bildet mit dem verwandten Mastixstrauch (Pistacia lentiscus), der ein mit ihr überlappendes Verbreitungsgebiet besitzt, den Hybrid Pistacia lentiscus × terebinthus = Pistacia × saportae Burnat.[1] Der Hybrid zwischen der Terpentin-Pistazie und dem Mastixstrauch wurde sowohl morphologisch[4] als auch genetisch[5] untersucht und beschrieben. Der Hybrid zeigt demnach Merkmale, die zwischen denen der Terpentin-Pistazie und denen des Mastixstrauchs liegen, wie ein häufig kleineres, deutlich asymmetrisches oder verkümmertes Endblättchen als Zwischenform zwischen paarig und unpaarig gefiederten Blättern, eine weniger geflügelte Blattspindel als der Mastixstrauch und einen 1–2 Monate späteren Laubabwurf als bei der Terpentin-Pistazie.

Inhaltsstoffe

Aus der Terpentin-Pistazie lässt sich ein ätherisches Öl gewinnen, welches bzgl. seiner Zusammensetzung mehrfach untersucht wurde. Dabei ist die Zusammensetzung des ätherischen Öls stark abhängig von den untersuchten Pflanzenteilen und dem Sammelort. Gefunden wurden u. a. die Pinene α-Pinen und β-Pinen, die Phellandrene α-Phellandren und β-Phellandren, Limonen, Germacrene D und α-Terpineol.[6][7]

Verwendung

Die Terpentin-Pistazie kann (neben hauptsächlich genutzten Nadelbäumen) zur Gewinnung von Terpentin (Zyprisches Terpentin) verwendet werden.

Nutzung als Nahrungsmittel

Die Früchte sind essbar und besitzen einen leicht säuerlichen Geschmack[1].

In einigen Regionen der Türkei wird aus den getrockneten, gerösteten und gemahlenen Früchten der Terpentin-Pistazie das heiße Getränk Menengiç kahvesi zubereitet. Die Zubereitung ähnelt der von türkischem Kaffee.

Medizinische Verwendung

Von der Terpentin-Pistazie sind die folgenden Drogen bekannt, die hauptsächlich von der griechischen Insel Chios und aus Zypern stammen[8]:

  • Pistacia-terebinthus-Gallen als Ganzdroge.
  • Terebinthina chiotica (Syn.: Terpentina cyprica, Terebinthina pistaciae), welches in Analogie zum Mastix des verwandten Mastixstrauchs durch Einschneiden der Rinde und Einsammeln des austretenden Harzbalsams, gewonnen wird.
  • Terebinthina Chios hom. HAB 34, welches aus dem frischen Balsam hergestellt wird.

Weitere Verwendungen

Aus den Gallen der Terpentin-Pistazie kann man einen roten Farbstoff extrahieren, der sich zur Färbung von Wolle nutzen lässt.[1]

Die Terpentin-Pistazie wird als nematoden- und pilzresistente Unterlage zur Kultivierung der Echten Pistazie genutzt.[1][8] Auch im Hybrid aus der Terpentin-Pistazie und dem Mastixstrauch (vgl. Abschnitt Systematik) besteht Interesse als Unterlage für die Kultivierung der Echten Pistazie, da er die Resistenz gegenüber Verticillium-Befall des Mastixstrauchs mit dem kräftigen Wachstum der Terpentin-Pistazie kombiniert.[5]

Literatur

  • Mohannad G. AL-Saghir, Duncan M. Porter: Taxonomic Revision of the Genus Pistacia L. (Anacardiaceae). In: American Journal of Plant Sciences. 3(1), 2012, S. 12–32, doi:10.4236/ajps.2012.31002.
  • S. Padulosi, A. Hadj-Hassan: Towards a comprehensive documentation and use of Pistacia… IPGRI, 1998, ISBN 92-9043-512-7, S. 36 f.
  • Peter Schönfelder, Ingrid Schönfelder: Was blüht am Mittelmeer? (= Kosmos-Naturführer). 2. Auflage. Franckh, Stuttgart 1990, ISBN 3-440-05790-9.
  • Andreas Bärtels: Pflanzen des Mittelmeerraumes. 2. Auflage. Eugen Ulmer, Stuttgart (Hohenheim) 2003, ISBN 3-8001-3287-7. (S. 74)

Einzelnachweise

  1. a b c d e f J.-C. Rameau, D. Mansion, G. Dumé, C. Gauberville: Flore Forestière Francaise, guide écologique illustré. 3, Région Méditerranéenne, Institut pour le développement forestier – CNPF, 2008, ISBN 978-2-9047-4093-0, S. 796 f, eingeschränkte Vorschau in der Google-Buchsuche.
  2. Maurice Reille: Dictionnaire visuel des plantes de la garrigue et du midi. Les Éditions Ulmer, Paris, 2016, ISBN 978-2-84138-852-3, S. 58.
  3. a b c d Pistacia terebinthus auf GRIN-Global (U.S. National Plant Germplasm System).
  4. G. de Saporta, A. F. Marion: Obesevations sur un hybride spontane de Térébinthe et du Lentisque. In: Annales des Sciences Naturelles, Botanique. 14, 1872, S. 5–25, online biodiversitylibrary.org.
  5. a b O. Werner et al.: Identification of Pistaciae x saportae Burnat (Anacardiaceae) by RAPD analysis and morphological characters. In: Scientia Horticulturae. 91(1), 2001, S. 179–186, doi:10.1016/S0304-4238(01)00245-X.
  6. N. Usai et al.: Essential Oil Composition of Different Aerial Parts of Pistacia terebinthus L. Growing Wild in Sardinia. In: J. Essent. Oil Res. 18(4), 2006, S. 383–385, doi:10.1080/10412905.2006.9699121.
  7. N. Couladis et al.: Comparative essential oil composition of various parts of the turpentine tree (Pistacia terebinthus L) growing wild in Turkey. In: Journal of the Science of Food and Agriculture. 83(2), 2003, S. 136–138, doi:10.1002/jsfa.1295.
  8. a b Hagers Handbuch der Pharmazeutischen Praxis. 5. Auflage, Folgeband 3, Drogen L–Z, Springer, 1998, S. 404 f.
 title=
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autoren und Herausgeber von Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia DE

Terpentin-Pistazie: Brief Summary ( Alemão )

fornecido por wikipedia DE

Die Terpentin-Pistazie (Pistacia terebinthus), auch Terebinthe genannt, ist eine Pflanzenart aus der Gattung Pistazien (Pistacia) innerhalb der Familie der Sumachgewächse (Anacardiaceae).

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autoren und Herausgeber von Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia DE

Hejji ( Cabila )

fornecido por wikipedia emerging languages

Hejji (Isem usnan: Pistacia terebinthus) d talmest n yemɣi seg twacult n wanacardiaceae Suqel. Carl Von Linné d amdan amezwaru i yuran fell-as deg useggas n 1753. Tamlest-a teḥseb-itt IUCN am d talmest ur tettwaggez.

 src=
Pistacia terebinthus - Hejji[1]
 src=
Pistacia terebinthus - Hejji

Ismawen

  • Isem-is s latinit: Pistacia terebinthus
  • Isem-is s tefransist: Térébinthe
  • Ismawen-is nniḍen s teqbaylit: Ibejji[2]
  • Ismawen-is nniḍen s tmaziɣt:

Isseqdac

Tiwelhiwin

  1. 'Amawal n Yemɣan - Lexique de plantes ' - Chabane Mohand u Remdane - Mémoire d'études en Agronomie - Université de Tizi ouzou (non daté ~années 80)
  2. ‘Étude botanique sur la Kabylie du Jurjura, avec catalogue’ - Aristide Letourneux - Imprimerie Nationale Française, Paris 1870
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia emerging languages

Hejji: Brief Summary ( Cabila )

fornecido por wikipedia emerging languages

Hejji (Isem usnan: Pistacia terebinthus) d talmest n yemɣi seg twacult n wanacardiaceae Suqel. Carl Von Linné d amdan amezwaru i yuran fell-as deg useggas n 1753. Tamlest-a teḥseb-itt IUCN am d talmest ur tettwaggez.

 src= Pistacia terebinthus - Hejji  src= Pistacia terebinthus - Hejji
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia emerging languages

Kezwan ( Curdo )

fornecido por wikipedia emerging languages
 src=
Pistacia terebinthus

Kezwan yan kizwan yan jî şengêl cureyekî daran e û libênxwerbar in. Dara kezwanê hî wekî sinc, darbenkê (benk) di famîleya sincan (Anacardiaceae) de cih digire.

Bejna vê darê digihîje 6-9 metreyan. Rengê kizwanê sorek nêzî mohrê ye. Dar di dema adar û avrêlê de şên dibe û di rêzber û kewçêrê de mêwê xwe yanî kizwanê dide. Her wiha ji kizwanê cûreyek qehweyê bi şîr tê çêkirin ku ev qahweya bi navê "qehweya kurda" tê naskirin.

Galerî

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Nivîskar û edîtorên Wikipedia-ê
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia emerging languages

Kezwan: Brief Summary ( Curdo )

fornecido por wikipedia emerging languages
 src= Pistacia terebinthus

Kezwan yan kizwan yan jî şengêl cureyekî daran e û libênxwerbar in. Dara kezwanê hî wekî sinc, darbenkê (benk) di famîleya sincan (Anacardiaceae) de cih digire.

Bejna vê darê digihîje 6-9 metreyan. Rengê kizwanê sorek nêzî mohrê ye. Dar di dema adar û avrêlê de şên dibe û di rêzber û kewçêrê de mêwê xwe yanî kizwanê dide. Her wiha ji kizwanê cûreyek qehweyê bi şîr tê çêkirin ku ev qahweya bi navê "qehweya kurda" tê naskirin.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Nivîskar û edîtorên Wikipedia-ê
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia emerging languages

Petelin ( Occitano (desde 1500) )

fornecido por wikipedia emerging languages
 src=
Pistacia terebinthus - Fruches Joves
 src=
Pistacia terebinthus - Musèu d'Istòria Naturala de Tolosa

Lo petelin o pudís (Pistacia terebinthus L.), es una planta de fulhatge caduc de la familha de las anacadiacèas que butà dins la garriga e lo maquís, comun dins tot lo bacin mediterranèu (Marròc, Portugal, Turquia, Siria, Israèl, Palestina). En Occitània a l'origina present en Lengadòc e Provença, son airal s'espandiguèt fins a Carcin, Peiregòrd e mai al delà fins en Savòia e Jura, mas totjorn dins de zonas esclairadas associat a l'euse e al roire e a una altitud maximala de 500 m.

L'òli de terebentina es eissida de la saba d'aquel arbre.

Descripcion

Lo petelin es un arbrilhon de tres a cinc mètres de naut.

Sas fuèlhas caducas de 7 a 13 foliòls son verdas a la prima, jaunas o rojas flamejant a la davalada.

Las flors unisexuadas son pichonas, rogencas en pinas quichadas — paniculs — sus de rams d'un an. La florason se produch d'abril a junh.

Los fruchs ovoïds, de 5 a 7 mm e en pinhas caracteristicas, son blancs, puèi roses, roges e finalament bruns quand son madurs. Exala una fòrta odor de resina

Se diferencia del lentiscle per

  • sas fuèlhas qu'an un nombre impar de foliòls (imparipenats) ;
  • un raquis non alat ;
  • une inflorescéncia piramidala ;
  • son fulhatge non persistent.

Lo pistachièr (Pistacia vera) a el de fulhas qu'an mens de foliòls: 3 a 5 foliòls e de fruchs mai voluminoses, que son comestibles.

Utilizacion

La fusta dura es utilizada en ebenistariá e en marquetariá per faire d'ornamentacions.

Introduch als Estats Units d'America en 1854, es utilizat coma plan dirècte pel pistachièr.

Lo petelin dona un òli de resina fòrça odoriferant, la terebentina de Quio, de l'illa grèga de io Quio ont la resina es expleitada. La resina pòt èsser utilizada coma antiseptic en medecina e se la pòt mastegar. Servís tanben a la fabricacion de vernís e de lepetariás.

Las granas del petelin son comestiblas mas agrolosas e pòdon produire un òli comestible.

Malautiá e parasits

 src=
Gallas pel Baizongia pistaciae

La galla del petelin fa mutar la fuèlha per contenir los uòus de son parasit. Las gallas mai corrents son causadas per Forda marginata, Forda formicaria e Baizongia pistaciae (fuèlha transformada en enòrme « bana » fins a 20 cm de long)[1].

Referéncias

  1. (fr)P. Dauphin, J.-C. Aniotsbéhère. Les Galles de France (2ème édition). Mémoires Soc. Linn. Bordeaux, Tome 2, 1997

Vejatz tanben

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia emerging languages

Petelin: Brief Summary ( Occitano (desde 1500) )

fornecido por wikipedia emerging languages
 src= Pistacia terebinthus - Fruches Joves  src= Pistacia terebinthus - Musèu d'Istòria Naturala de Tolosa

Lo petelin o pudís (Pistacia terebinthus L.), es una planta de fulhatge caduc de la familha de las anacadiacèas que butà dins la garriga e lo maquís, comun dins tot lo bacin mediterranèu (Marròc, Portugal, Turquia, Siria, Israèl, Palestina). En Occitània a l'origina present en Lengadòc e Provença, son airal s'espandiguèt fins a Carcin, Peiregòrd e mai al delà fins en Savòia e Jura, mas totjorn dins de zonas esclairadas associat a l'euse e al roire e a una altitud maximala de 500 m.

L'òli de terebentina es eissida de la saba d'aquel arbre.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia emerging languages

Terebinto ( Ido )

fornecido por wikipedia emerging languages
 src=
Pistacia terebinthus

Terebinto esas speco di pistachiero.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia emerging languages

Τερέβινθος (φυτό) ( Grego, Moderno (1453-) )

fornecido por wikipedia emerging languages
Για το νησί των Πρηγκιποννήσων, δείτε: Αντιρόβυθος.

Η τερέβινθος ή τσικουδιά ή κοκκορεβυθιά ή τσιτσιραβλιά ή τραμιθιά ή και τριμιθιά ή κοκορέτσα ή αγριοφυστικιά (Pistacia terebinthus) είναι ένα δένδρο πολύ γνώριμο στην περιοχή της Μεσογείου, για τους νόστιμους και πικάντικους καρπούς του. Συγγενεύει με τη φιστικιά (Pistacia vera) και το σχίνο (Pistacia lentiscus), από του οποίου τη Χιώτικη ποικιλία εξάγεται η μαστίχα.

Ταξινόμηση

Η τσικουδιά ανήκει στο γένος των Πιστακίων, της οικογένειας των Ανακαρδιοειδών της τάξης των Σαπινδωδών. Άλλα είδη της οικογένειας είναι το Πιστάκιο του Άτλαντα στο Λίβανο και το Πιστάκιο της Κίνας, ένα δένδρο λιγότερο φουντωτό. Η καταγωγή της είναι μεσογειακή και τη βρίσκουμε από την Ισπανία μέχρι το Λίβανο.

Χρήσεις

Κύριος σκοπός της καλλιέργειάς της δεν είναι τα νόστιμα και μυρωδάτα τσίκουδα αλλά η κρεμεντίνα. Αυτή είναι ρητίνη όμοια με το ρετσίνι του πεύκου, από την οποία, μετά από ειδική επεξεργασία (βρασμός), παράγεται η τερεβινθίνη, το γνωστό νέφτι (Chian or Scio turpentine). Ακόμη χρησιμοποιείται σε βερνίκια και είναι βασικό συστατικό σε λαδομπογιές. Η διαφορά στην κρεμεντίνα είναι ότι περιέχει μεγάλες ποσότητες ταννίνης. Έτσι παράγεται ένα λάδι που χρησιμοποιείται για να σκουραίνει και να γυαλίζει δέρματα όπως και από το βελανίδι ή την πέτικα. Το μαστιχαδιενολικό οξύ που παράγεται από την κρεμεντίνα, χρησιμοποιείται ως αντιφλεγμονώδες, όπως απέδειξε ομάδα καθηγητών στο τμήμα φαρμακολογίας του Πανεπιστημίου της Βαλένθια στην Ισπανία με πειράματα σε ποντίκια το 2002, αλλά και για πολλές άλλες φαρμακευτικές χρήσεις, όπως τα αντηλιακά έλαια.

Το δένδρο

Η τερέβινθος είναι δένδρο που φτάνει μέχρι και τα 10 μέτρα. Με κατάλληλο κλάδεμα μπορεί να παραμείνει σε χαμηλό ύψος προκειμένου να είναι ευκολότερη η συγκομιδή των καρπών της. Πρέπει να φτάσει στην ηλικία των 7 έως 10 ετών για να κάνει καρπό και ξεχωρίζει σε αρσενικό και θηλυκό. Ένα αρσενικό δένδρο φτάνει για να επικονιάσει από 8 έως 12 θηλυκά στην ίδια περιοχή. Καρπούς κάνουν μόνο τα θηλυκά που ανθίζουν μεταξύ Μάρτη και Απρίλη κάθε χρόνο.

Οι καρποί

Οι μικροί φυστικοειδείς καρποί ξεκινούν να μεγαλώνουν αμέσως μετά σε σχηματισμό κοντούρας. Αλλάζουν πολλά χρώματα και στο τέλος του καλοκαιριού από κόκκινοι μετατρέπονται σε σκούρο μελανό, ενώ το επόμενο σκούρο πράσινο χρώμα δείχνει και την ωριμότητά τους. Τα φύλλα της τερεβίνθου είναι ατρακτοειδή, πράσινα, γυαλιστερά και σχηματίζουν συστάδες των 9 (4 και 4 αντικριστά και ένα στην άκρη) σε σχήμα ψαροκόκκαλου. Αν χαράξεις τον κορμό της τρέχει ρετσίνι με έντονη οσμή και κολλώδεις ιδιότητες, η κρεμεντίνα, η οποία έχει πολλαπλές χρήσεις. Οι καρποί της, τα τσίκουδα, υπάρχουν σε πολλές ποικιλίες για διαφορετικές χρήσεις. Τα πρώιμα αρχίζοντας περίπου από τα τέλη Ιουνίου, τα Ψιλάντικα, τα Χατζημηνάτα, τα Ρεβυθάτα που είναι χοντρά και σαρκώδη, τα Ψιλά για την παραγωγή λαδιού και τα σέρτικα. Όλα εκτός από τα σέρτικα μπορούν με κατάλληλη πίεση να ανοίξουν το κέλυφός τους σε δύο ίσα μέρη - γαβαθάκια και να ελευθερώσουν το νόστιμο και θρεπτικό περιεχόμενο τους.

 src=
Πιστακία η Τερέβινθος

Η τεχνική της συγκομιδής των τσίκουδων για παραγωγή λαδιού γίνεται στα τέλη του καλοκαιριού μόλις ωριμάσει ο καρπός, με το στρώσιμο υφασμάτων –τσόλες - κάτω από το δένδρο όπου πέφτει ο καρπός, καθώς κάποιος ραβδίζει τα ψηλότερα σημεία του δένδρου σε ψιλή ανεμόσκαλα. Τα τσίκουδα στη συνέχεια τρίβονται για να πέσουν από τα τσαμπιά και τοποθετούνται σε σκάφες με νερό για να ξεχωρίσουν τα κούφια που επιπλέουν, από τα γεμάτα. Στεγνά πλέον μεταφέρονται στο ελαιοτριβείο για να μετατραπούν σε λάδι. Αφού κοπανιστούν, αλέθονται και μπαίνουν στο στειράκι, όπου με πίεση βγαίνει όλος ο χυμός τους που συγκεντρώνεται σε δεξαμενή. Το λάδι που επιπλέει, μαζεύεται με μια κομμένη κολοκύθα που χρησιμοποιείται σαν κουτάλα και τοποθετείται σε μπουκάλια ή νταμιτζάνες για οικιακή χρήση. Το λάδι που προκύπτει από τους καρπούς περιέχει ένα δυνατό συνδυασμό πρωτεϊνών και τανίνης και είναι νόστιμο, παχύ και μυρωδάτο, κατάλληλο για την ζαχαροπλαστική αλλά και ως καρύκευμα φαγητών.

Τα φύλλα

Τα φύλλα της τερεβίνθου είναι εδώδιμα και γίνονται τουρσί με την ονομασία τσιτσίραβλα. Συλλέγονται από τέλη Μαρτίου μέχρι τέλη Απριλίου όταν είναι ακόμα μικρά τρυφερά βλαστάρια προτού ανοίξουν πλήρως. Κυρίως καταναλώνονται στην περιοχή της Μαγνησίας (Βόλο, Πήλιο και Βόρειες Σποράδες) και θεωρούνται εξαιρετικός μεζές για το τσίπουρο.[1][2]

Ιστορικές αναφορές

Η τερέβινθος είναι γνωστή από αρχαιοτάτων χρόνων, καθώς αναφέρεται σαφώς στην Αινειάδα του Βιργιλίου (βιβλίο 10, γραμμή 136, όπου ο Ασκάνιος, γιος του Αινεία παρομοιάστηκε στη μάχη ως η Ορίσια Τερεβίνθους), αλλά ακόμα και σε κείμενα το Προφήτη Ησαΐα (κεφ.1 εδάφ. 29) όπου ένα δένδρο των Εβραίων μεταφράζεται ως Πιστάκιο. Η ίδια είναι γνωστή από την περίοδο της κλασσικής Ελλάδας για την αρωματική και Ιατρική χρήση των προϊόντων της.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Συγγραφείς και συντάκτες της Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia emerging languages

Τερέβινθος (φυτό): Brief Summary ( Grego, Moderno (1453-) )

fornecido por wikipedia emerging languages
Για το νησί των Πρηγκιποννήσων, δείτε: Αντιρόβυθος.

Η τερέβινθος ή τσικουδιά ή κοκκορεβυθιά ή τσιτσιραβλιά ή τραμιθιά ή και τριμιθιά ή κοκορέτσα ή αγριοφυστικιά (Pistacia terebinthus) είναι ένα δένδρο πολύ γνώριμο στην περιοχή της Μεσογείου, για τους νόστιμους και πικάντικους καρπούς του. Συγγενεύει με τη φιστικιά (Pistacia vera) και το σχίνο (Pistacia lentiscus), από του οποίου τη Χιώτικη ποικιλία εξάγεται η μαστίχα.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Συγγραφείς και συντάκτες της Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia emerging languages

Pistacia palaestina ( Inglês )

fornecido por wikipedia EN

Dry fruit of Pistacia terebinthus (MHNT collection).
Aphid Forda formicaria galls on the leaflets.

Pistacia terebinthus also called the terebinth /ˈtɛrəˌbɪnθ/ and the turpentine tree, is a deciduous tree species of the genus Pistacia, native to the Mediterranean region from the western regions of Morocco and Portugal to Greece and western and southeastern Turkey. At one time terebinths growing on the eastern shores of the Mediterranean Sea (in Syria, Lebanon and Israel) were regarded as a separate species, Pistacia palaestina,[2] but these are now considered to be a synonym of P. terebinthus.

Description

The terebinth is a deciduous flowering plant belonging to the cashew family, Anacardiaceae; a small tree or large shrub, it grows to 10 m (33 ft) tall. The leaves are compound, 10–20 cm (3.9–7.9 in) long, odd pinnate with five to eleven opposite glossy oval leaflets, the leaflets 2–6 cm (0.79–2.36 in) long and 1–3 cm (0.39–1.18 in) broad. The flowers are reddish-purple, appearing with the new leaves in early spring. The fruit consists of small, globular drupes 5–7 mm (0.20–0.28 in) long, red to black when ripe. All parts of the plant have a strong resinous smell.

The terebinth is a dioecious tree, i.e. it exists as male and female specimens. For a viable population both sexes must be present. The oblong leaf is bright green, leathery, with 10 cm (3.9 in) long or more with three to nine leaflets. Leaves alternate, leathery and compound paripinnate (no terminal leaflet) with three or six deep green leaflets. They are generally larger and rounder than the leaves of the mastic, reminiscent of the leaves of carob tree. The flowers range from purple to green, the fruit is the size of a pea and turns from red to brown, depending on the degree of maturation. The whole plant emits a strong smell: bitter, resinous, or medicinal. In the vegetative period they develop "galls" shaped like a goat's horn (from which the plant gets the name "cornicabra", the common name in Spanish), that occur on the leaves and leaflets which have been bitten by insects. The species propagates by seeds and shoots. Although marred by the presence of galls, it is a very strong and resistant tree which survives in degraded areas where other species have been eliminated. Pistacia terebinthus is related to Pistacia lentiscus, with which it hybridizes frequently in contact zones. Pistacia terebinthus is more abundant in the mountains and inland and the mastic is usually found more frequently in areas where the Mediterranean influence of the sea moderates the climate. The mastic tree does not reach the size of the Pistacia terebinthus, but the hybrids are very difficult to distinguish. The mastic has winged stalks to its leaflets, i.e., the stalks are flattened and with side fins, whereas these stems in Pistacia terebinthus are simple. On the west coast of the Mediterranean, Canary Islands and Middle East, P. terebinthus can be confused with P. atlantica.

Habitat

Pistacia terebinthus in Peñas Blancas, Cartagena (Spain)
Pistacia terebinthus in Yenifoça, Turkey

The terebinth prefers relatively moist areas, up to 600 m (2,000 ft) in elevation. It tolerates Mediterranean summer drought and frost more intense than mastic does. The plant is common in the garrigue and maquis. It appears in deciduous oak wood. It has a gray trunk that is very aromatic, and may have multiple trunks or stems when grown as a shrub. Usually reaching 5 m (16 ft) in height, although in rare cases can reach 10 m (33 ft). P. terebinthus is one of the European species of Anacardiaceae, a family of about 600 mostly tropical species. It can be found to 1,500 m (4,900 ft) above sea level. P. terebinthus is more moisture demanding than the mastic and more resistant to cold. It requires a sunny exposure and average soils, tolerating lime and some salt, often grows near the sea, deep ravines and near salt-lakes and streams.

History

Historian of Mycenae John Chadwick believes that the terebinth is the plant called ki-ta-no in some of the Linear B tablets. He cites the work of a Spanish scholar, J.L. Melena, who had found "an ancient lexicon which showed that kritanos was another name for the turpentine tree, and that the Mycenaean spelling could represent a variant form of this word."[3]

The Latin name is underlain by the Ancient Greek name τερέβινθος which, in turn, is underlain by a pre-Greek Pelasgian word, marked by the characteristic consonant complex νθ.

Terebinth from Oricum is referred to in Virgil's Aeneid, Book 10, line 136, where Ascanius in battle is compared to "ivory skilfully inlaid in [...] Orician terebinth" ("inclusum[...] Oricia terebintho [...] ebur").

Terebinth is referred to by Robin Lane Fox in Alexander the Great: "When a Persian king took the throne, he attended Pasargadae, site of King Cyrus's tomb, and dressed in a rough leather uniform to eat a ritual meal of figs, sour milk and leaves of terebinth."[4]

The terebinth is mentioned in the Hebrew Scriptures (or Old Testament), where the Hebrew word elah (plural elot) is used, although the word is sometimes translated as 'oak'. It is clear that the translators are uncertain which translation is correct, [...], yet the two are very different trees to any but the most superficial observation.[5] (The Hebrew word alon means 'oak', and the words may be related.)

The word terebinth is found in three successive chapters of Genesis (12:6, 13:18, 14:13, 18:1) in reference to the places where Abram (later Abraham) camped called "Terebinths of Mam're the Amorite".[6] Here, the traditional rendering in English is "oaks of Mamre."

It is also found in Genesis chapter 35, where Jacob commands his family to remove idols that were taken as booty from the battle in Shechem before travelling to Bethel.

Terebinths are also found in Isaiah in possible reference to idolatry associated with the trees, although in the Septuagint and Vulgate the word is translated 'idols', as the plural of el.)

For you will be ashamed of the terebinths that you have taken pleasure in.

The best known clear reference to a terebinth (elah) in the Hebrew Scriptures is that of the Valley of Elah or 'Valley of the Terebinth' (עמק האלה), where David fought Goliath (1 Samuel 17:2, 17:19).

Later in 2 Samuel 18:9 David's rebellious son Absalom is caught in the terebinth tree and is killed by Joab's men, David's army.

At least a few references occur in Judges: chapter 4 (in reference to Heber, the Kenite, of the children of Hobab), chapter 6 (in reference to an angel of the Lord who came to visit Gideon—most versions use 'oak'), and Ch 9 (in reference to the crowning of Abimelech, by the terebinth of the pillar that was in Shechem—again most versions use 'oak'). This reference of Abimelech's crowning by an oak is actually referring to the Palestine oak, closely related to the Kermes oak (Quercus coccifera). The Hebrew distinguishes the Palestine oak and the terebinth. It is also mentioned in Hosea 4:13 when Hosea is talking about Israel's spiritual adultery by sacrificing to false gods and how to repent and be forgiven in Hosea 14.

Uses

The word "Turpentine" was originally used for the exudate of terebinth trees (P. terebinthus and related species such as P. atlantica), now called Chian, Chios, or Cyprian turpentine,[7] and it was later transferred to the crude turpentine (oleoresin) and the oil of turpentine (essential oil) of conifer trees.[8] The word turpentine derives (via Old French and Latin) from the Greek word τερεβινθίνη (terebinthínē), the feminine form (to go with the feminine Greek word for resin) of an adjective τερεβίνθινος (terebínthinos), derived from the Greek noun τερέβινθος (terébinthos), the name for the terebinth tree.[9] However, the main source of the terebinth turpentine is P. atlantica which produces abundant resin instead of P. terebinthus of which the amount of resin is limited.[8][10]

The fruits are used in Cyprus for baking of a specialty village bread. In Crete, where the plant is called tsikoudia, it is used to flavor the local variety of pomace brandy, also called tsikoudia. In the Northern Sporades the shoots are used as a vegetable (called tsitsíravla). The plant is rich in tannins and resinous substances and was used for its aromatic and medicinal properties in classical Greece. A mild sweet scented gum can be produced from the bark, and galls often found on the plant are used for tanning leather. A triterpene has been extracted from these galls.[11] In Turkey, it is known as menengiç or bıttım. A coffee-like beverage, Kurdish coffee or menengiç kahvesi,[12] is made from the roasted fruit, and a soap is made from the oil. Terebinth resin was used as a wine preservative in the entire ancient Near East, as proven by many findings in areas such as the foot of the Zagros Mountains[13] and Middle Bronze Age Galilee.[14]

Gallery

See also

References

  1. ^ "The Plant List: A Working List of All Plant Species". Retrieved 21 November 2014.
  2. ^ "Palestine Terebinth - Pistacia terebinthus subsp. Palaestina".
  3. ^ John Chadwick, The Mycenaean World (Cambridge: University Press, 1976), p. 120; Jose Melena, Durius v. 2 "ki-ta-no en las tabillas de Cnoso" (1974), p. 45-55
  4. ^ Robin Lane Fox, Alexander the Great (Penguin Books, 2004), p. 273
  5. ^ ""Terebinth Definitions and Meaning - Bible Dictionary"". Retrieved 3 Mars 2022
  6. ^ Robert Alter, (tr.) Genesis, W.W.Norton & Co. New York, London 1996 p.60
  7. ^ Skeat, Walter W. (1882). A Concise Etymological Dictionary of the English Language. Oxford, UK: Oxford University Press. p. 579.
  8. ^ a b Mills, John S.; White, Raymond (1977). "Natural Resins of Art and Archaeology Their Sources, Chemistry, and Identification". Studies in Conservation. 22 (1): 12–31. doi:10.2307/1505670. ISSN 0039-3630. JSTOR 1505670.
  9. ^ Barnhart, R. K. (1995). The Barnhart Concise Dictionary of Etymology. New York: Harper Collins. ISBN 0-06-270084-7.
  10. ^ Beckmann, Sabine (2012). "Resin and Ritual Purification: Terebinth in Eastern Mediterranean Bronze Age Cult". In Stampolidēs, Nikolaos Chr.; Kanta, Athanasia; Giannikourē, Angelikē (eds.). Athanasia: The Earthly, the Celestial and the Underworld in the Mediterranean from the Late Bronze and the Early Iron Age. International Archaeological Conference, Rhodes 2009. Hērakleio: Panistēmio Krētēs. pp. 29–42. ISBN 978-960-7143-40-2.
  11. ^ Giner-Larza, E. M; Máñez, S; Giner, R. M; et al. (2002). "Anti-inflammatory triterpenes from Pistacia terebinthus galls". Planta Medica. 68 (4): 311–5. doi:10.1055/s-2002-26749. PMID 11988853.
  12. ^ "Menengiç Kahvesi Nedir? (Turkish)". harbiyiyorum.com. 14 November 2017.
  13. ^ Ayala, Francisco J. (March 1, 2011). "Elixir of life: In vino veritas". PNAS. 108 (9): 3457–3458. Bibcode:2011PNAS..108.3457A. doi:10.1073/pnas.1019729108. PMC 3048131. PMID 21292988. Retrieved 2 May 2011.
  14. ^ Ilan Ben Zion (28 August 2014). "Canaanite wine stash found in Galilee unearths ancient flavors". The Times of Israel.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia EN

Pistacia palaestina: Brief Summary ( Inglês )

fornecido por wikipedia EN
Dry fruit of Pistacia terebinthus (MHNT collection). Aphid Forda formicaria galls on the leaflets.

Pistacia terebinthus also called the terebinth /ˈtɛrəˌbɪnθ/ and the turpentine tree, is a deciduous tree species of the genus Pistacia, native to the Mediterranean region from the western regions of Morocco and Portugal to Greece and western and southeastern Turkey. At one time terebinths growing on the eastern shores of the Mediterranean Sea (in Syria, Lebanon and Israel) were regarded as a separate species, Pistacia palaestina, but these are now considered to be a synonym of P. terebinthus.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia EN

Terebintarbo ( Esperanto )

fornecido por wikipedia EO

La terebintarboterebinto ( Pistacia terebinthus ) estas specio de pistacio el la Mediteranea regiono, falfolia trunktarbusto aŭ arbeto kun nepare plume kunmetaj folioj, kiu liveras la veran terebinton ( aŭ terabintinon ). En NPIV difinita kiel "specio de pistacio (Pistacia terebinthus) el la mediteranea regiono falfolia trunkarbusto aŭ arbeto kun nepare plume kunmetitaj folioj, kiu liveras la veran terebintinon"

La Terebinta pistacio (Pistacia terebinthus), aǔ terebino, estas plantspecio el la familio de la familio de la Anakardiacoj (Anacardiaceae).

Karakterizaĵoj

Terbeninarbo estas somerverda, 2 ĝis 5 m alta arbusto aǔ malgranda arbo. La folioj estas nepare plumaj . La folitigoj estas kalvaj. La raĥido estas sen flugiloj. Ekzistas 3 ĝis 9 folietoj, kiuj longas 2 ĝis 8,5 cm kaj estas ovalaj. Ili havas malgrandan pinton. La floroj estas brunecaj kaj staras en longaj panikoj. La renverse ovoformaj fruktoj longas 5 ĝis 7 mm. Unue ili estas ruĝaj poste brunaj.

La maturiĝo estas de aprilo ĝus julio.

Disdivido

La terbentino kreskas nature en la mediteranea regiono, tie en maldensaj arbaroj kaj en la makiso ĝis la montara ŝtupo. La specio plej ofte kreskas sur kalko.

Uzado

La terebentinplanto estas uzata (apud pli ofte uzataj pingloarboj) por ricevi terebentino (kipra terebentino) .
En kelkaj regionoj de Turkujo la fruktoj de la arbeto estas uzata kiel kafosuregato (Menengiç kahvesi). La preparo de tiu kafo similas al la turka kafo: la pulverigita frukto estas kuirita en lakto anstataǔ akvo.

Sistematiko

Oni distingas du subspeciojn:

  • Ĉe Pistacia terebinthus subsp. palaestina (BOISS.) ENGLER}} (sinonimo: Pistacia palaestina BOISS.) la fina folietoj estas pli malgrandaj ol ĉe Pistacia terebinthus subsp. terebinthus. Ĝi kreskas en Kipro, Turkujo, Siro, libano, Israelo, Jordenio kaj Saǔdarabio.[1]
  • Pistacia terebinthus subsp. terebinthus hejmiĝas en Sudeǔropo, Nordafriko kaj en Turkujo.[1]

Vidu ankaŭ

Fontoj

Literaturo

Referencoj

  1. 1,0 1,1 Terebintarbo en Germplasm Resources Information Network (GRIN), USDA, ARS, National Genetic Resources Program. National Germplasm Resources Laboratory, Beltsville, Maryland.Ŝablono:GRIN/zorgado/neniu numero donita

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Vikipedio aŭtoroj kaj redaktantoj
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia EO

Terebintarbo: Brief Summary ( Esperanto )

fornecido por wikipedia EO

La terebintarbo aŭ terebinto ( Pistacia terebinthus ) estas specio de pistacio el la Mediteranea regiono, falfolia trunktarbusto aŭ arbeto kun nepare plume kunmetaj folioj, kiu liveras la veran terebinton ( aŭ terabintinon ). En NPIV difinita kiel "specio de pistacio (Pistacia terebinthus) el la mediteranea regiono falfolia trunkarbusto aŭ arbeto kun nepare plume kunmetitaj folioj, kiu liveras la veran terebintinon"

La Terebinta pistacio (Pistacia terebinthus), aǔ terebino, estas plantspecio el la familio de la familio de la Anakardiacoj (Anacardiaceae).

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Vikipedio aŭtoroj kaj redaktantoj
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia EO

Pistacia palaestina ( Espanhol; Castelhano )

fornecido por wikipedia ES

Pistacia palaestina es un árbol caducifilio o arbusto común que vive en maquis y garrigas, en asociación con Quercus calliprinos, principalmente en colinas y montañas de Palestina, Líbano, Siria, Turquía e islas adyacentes en el Levante mediterráneo.[1]

Se lo llama terebinto en español, un nombre que también se usa para Pistacia terebinthus, un árbol similar del oeste de la Cuenca del Mediterráneo.[2]

Se ha postulado que P. palaestina debe ser fusionado y convertirse un sinónimo de P. terebinthus. No obstante, al 2021 P. palaestina es reconocida como una especie aceptada por Tropicos y no resuelta en The Plant List.[3][4]

Taxonomía

Pistacia palaestina fue descrita por primera vez por Pierre Edmond Boissier y la descripción publicada en Diagnoses Plantarum Orientalium Novarum, ser. 1 9(1) en 1849.[5]​ Pertenece a la sección Pistacia del género Pistacia.[6]

En 1883 Engler consideró a Pistacia palaestina como una variedad de Pistacia terebinthus.[6]​ En 1952 Zohary consideró a P. palaestina como una especie distinta. Luego, en 1967, Yaltirij consideró a P. palestina como una subespecie de P. terebinthus denominándola P. terebinthus subsp. palaestina.[7]

De acuerdo a estudios filogenéticos de 2010, se demostró que P. palaestina y P. terebinthus son entidades morfológica, ecológica y genéticamente similares por lo que se postuló que ambas especies debería ser fusionadas, convirtiéndose P. palaestina en un sinónimo de P. terebinthus. Las hojas de ambas especies son imparpinnadas y paripinnadas, con 6 a 11 folíolos tiene de 6 a 11 cm y ovadas a estrechamente ovadas con un ápice acuminado o mucronado.[6]

Importancia económica y cultural

Los frutos de P. palaestina se conocen en árabe como butom. Son comestibles y se venden en los mercados. En el Medio Oriente, las frutas maduras crudas o tostadas de P. palaestina se muelen y se mezclan con otras plantas aromáticas para elaborar el llamado zaatar, un alimento que se consume diariamente con pan, aceite de oliva y té. El propio zaatar se puede clasificar según su contenido en plantas aromáticas de mayor o menor costo, afectando esto el sabor y la calidad. El zaatar que contiene frutos de P. palaestina se considera de alta calidad.[1]

Uso medicinal

Es una planta medicinal que se ha utilizado como un agente anticancerígeno para tratar los cáncer en la próstata, cólon, mamas, hígado, estómago, bazo y útero. Se han determinado que P. palaestina tiene propiedades antimicrobianas, antioxidantes, antifúngicas y antiinflamatorias.[8]

Nombres comunes

  • Terebinto, mastaki (Palestina)[8]

Galería

Referencias

  1. a b Flamini, Guido; Bader, Ammar; Cioni, Pier Luigi; Katbeh-Bader, Ahmad; Morelli, Ivano (2004-02-XX). «Composition of the Essential Oil of Leaves, Galls, and Ripe and Unripe Fruits of Jordanian Pistacia palaestina Boiss.». Journal of Agricultural and Food Chemistry (en inglés) 52 (3): 572-576. ISSN 0021-8561. doi:10.1021/jf034773t. Consultado el 15 de mayo de 2021.
  2. «The Plant List: A Working List of All Plant Species». Consultado el 21 November 2014.
  3. «Tropicos | Name - Pistacia terebinthus L.». legacy.tropicos.org. Consultado el 15 de mayo de 2021.
  4. «Pistacia palaestina Boiss. — The Plant List». www.theplantlist.org. Consultado el 15 de mayo de 2021.
  5. «Tropicos | Name - Pistacia palaestina Boiss.». legacy.tropicos.org. Consultado el 15 de mayo de 2021.
  6. a b c AL-Saghir, Mohannad G. (15 de diciembre de 2009). «Phylogenetic Analysis of the Genus Pistacia L. (Anacardiaceae) Based on Morphological Data». Asian Journal of Plant Sciences 9 (1): 28-35. ISSN 1682-3974. doi:10.3923/ajps.2010.28.35. Consultado el 15 de mayo de 2021.
  7. Zohary, M. (2000). «The taxonomic ranking of Pistacia terebinthus and P. palaestina.». NUCIS Newsletter (Institut de Recerca i Tecnologia Agroalimentaries (IRTA)) (9): 39-40. |fechaacceso= requiere |url= (ayuda)
  8. a b Saleh, Abu-Lafi; Fuad, Al-Rimawi; Jehad, Abbadi; Saleh., A. Naser; Khaled, Qabaha (31 de julio de 2020). «Separation and identification of phenolics and flavonoids from wild Pistacia palaestina extract and its antioxidant activity». Journal of Medicinal Plants Research 14 (7): 317-325. ISSN 1996-0875. doi:10.5897/JMPR2020.6969. Consultado el 15 de mayo de 2021.
 title=
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autores y editores de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia ES

Pistacia palaestina: Brief Summary ( Espanhol; Castelhano )

fornecido por wikipedia ES

Pistacia palaestina es un árbol caducifilio o arbusto común que vive en maquis y garrigas, en asociación con Quercus calliprinos, principalmente en colinas y montañas de Palestina, Líbano, Siria, Turquía e islas adyacentes en el Levante mediterráneo.​

Se lo llama terebinto en español, un nombre que también se usa para Pistacia terebinthus, un árbol similar del oeste de la Cuenca del Mediterráneo.​

Se ha postulado que P. palaestina debe ser fusionado y convertirse un sinónimo de P. terebinthus. No obstante, al 2021 P. palaestina es reconocida como una especie aceptada por Tropicos y no resuelta en The Plant List.​​

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autores y editores de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia ES

Ahuntzadar ( Basco )

fornecido por wikipedia EU

Ahuntzadarra (Pistacia terebinthus) Anacardiaceae familiako zuhaixka da, 6 metroko altuera ere duena. Kanarietan eta mendebaldeko Mediterraneon jatorria du. Mediterraneoko ekialdeko ertzetan – Sirian, Libanon eta IsraelenPistacia palaestina antzeko espezieak bere nitxo ekologikoa betetzen du. Trementina egiteko lehenengo iturrietako bat izan zen.

Erreferentziak

(RLQ=window.RLQ||[]).push(function(){mw.log.warn("Gadget "ErrefAurrebista" was not loaded. Please migrate it to use ResourceLoader. See u003Chttps://eu.wikipedia.org/wiki/Berezi:Gadgetaku003E.");});
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipediako egileak eta editoreak
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia EU

Ahuntzadar: Brief Summary ( Basco )

fornecido por wikipedia EU

Ahuntzadarra (Pistacia terebinthus) Anacardiaceae familiako zuhaixka da, 6 metroko altuera ere duena. Kanarietan eta mendebaldeko Mediterraneon jatorria du. Mediterraneoko ekialdeko ertzetan – Sirian, Libanon eta IsraelenPistacia palaestina antzeko espezieak bere nitxo ekologikoa betetzen du. Trementina egiteko lehenengo iturrietako bat izan zen.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipediako egileak eta editoreak
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia EU

Tärpättipistaasi ( Finlandês )

fornecido por wikipedia FI

Tärpättipistaasi (Pistacia terebinthus) on sumakkikasvien (Anacardiaceae) heimoon kuuluva puu.

Tärpättipistaasi kasvaa hitaasti noin yhdeksän metriä korkeaksi ja kuusi metriä leveäksi.[2]

Tärpättipistaasin pähkinöitä voi syödä raakoina tai kypsennettyinä. Niistä tehdään myös ruokaöljyä.[2]

Lähteet

  1. Rhodes, L. & Maxted, N.: Pistacia terebinthus IUCN Red List of Threatened Species. Version 2016.2. 2016. International Union for Conservation of Nature, IUCN, Iucnredlist.org. Viitattu 14.10.2016. (englanniksi)
  2. a b Pistacia terebinthus – L. PFAF. Viitattu 18.5.2014. (englanniksi)

Aiheesta muualla

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedian tekijät ja toimittajat
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia FI

Tärpättipistaasi: Brief Summary ( Finlandês )

fornecido por wikipedia FI

Tärpättipistaasi (Pistacia terebinthus) on sumakkikasvien (Anacardiaceae) heimoon kuuluva puu.

Tärpättipistaasi kasvaa hitaasti noin yhdeksän metriä korkeaksi ja kuusi metriä leveäksi.

Tärpättipistaasin pähkinöitä voi syödä raakoina tai kypsennettyinä. Niistä tehdään myös ruokaöljyä.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedian tekijät ja toimittajat
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia FI

Pistacia palaestina ( Francês )

fornecido por wikipedia FR

Pistacia palaestina, le térébinthe de Palestine, est une espèce de plantes dicotylédones de la famille des Anacardiaceae, originaire de l'Est du bassin méditerranéen. C'est un arbre proche du pistachier térébinthe, dont il se distingue par ses feuilles, la forme des folioles pointues chez le térébinthe de Palestine et ovale chez le Térébinthe méditerranéen[4].

Pistacia palaestina est, avec Pistacia atlantica (pistachier de l'Atlas), l'une des deux espèces de pistachiers mentionnées dans la Bible[5].

Taxinomie

L'espèce Pistacia palaestina a été décrite en premier par Pierre Edmond Boissier et publiée en 1849 dans Diagnoses Plantarum Orientalium Novarum, ser. 1 9(1)[6]. Elle appartient à la section Pistacia du genre Pistacia[7].

En 1883, Engler considéra Pistacia palaestina comme une variété de Pistacia terebinthus.[7] En 1952, Zohary considéra Pistacia palaestina comme une espèce distincte. Puis, en 1967, Yaltirij considéra P. palestina comme une sous-espèce de P. terebinthus sous le nom de P. terebinthus subsp. palaestina[8].

Des études phylogénétiques de 2010 ont permis de démontrer que P. palaestina et P. terebinthus sont des entités similaires sur les plans morphologique, écologique et génétique , c'est pourquoi on a été postulé que les deux espèces devraient être fusionnées, P. palaestina devenant un synonyme de P. terebinthus. Les feuilles des deux espèces sont imparipennées, avec 6 à 11 folioles de 6 à 11 cm de long, ovales à étroitement ovales à l'apex acuminé ou mucroné[7].

Distribution et habitat

Cette espèce est commune dans les régions du Levant, comme la Syrie, Israël ou la Palestine.

C'est un arbre caducifolié, commun, qui pousse dans le maquis ou la garrigue, en association avec Quercus calliprinos, principalement dans les collines et les montagnes de Palestine, du Liban, de Syrie, de Turquie et des îles adjacentes du Levant méditerranéen[9].

Importance économique et culturelle

Les fruits de Pistacia palaestina sont connus en arabe sous le nom de « butom ». Ils sont comestibles et sont vendus sur les marchés. Au Moyen-Orient, les fruits mûrs crus ou torréfiés de P. palaestina sont broyés et mélangés avec d'autres plantes aromatiques pour préparer un aliment appelé zaatar, qui est consommé quotidiennement avec du pain, de l'huile d'olive et du thé. Le zaatar lui-même peut être classé en fonction de sa teneur en plantes aromatiques de coût plus ou moins élevé, affectant le goût et la qualité. Lorsqu'il contient des fruits de P. palaestina, le zaatar est considéré comme de haute qualité[9].

Plante médicinale

C'est une plante médicinale qui a été utilisée comme agent anticancéreux pour traiter les cancers de la prostate, du côlon, du sein, du foie, de l'estomac, de la rate et de l'utérus. On a déterminé que Pistacia palaestina possède des propriétés antimicrobiennes, antioxydantes, antimycosiques et anti-inflammatoires[10].

Galerie

Notes et références

  1. Tropicos.org. Missouri Botanical Garden., consulté le 28 mai 2021
  2. a et b BioLib, consulté le 28 mai 2021
  3. a et b NCBI, consulté le 28 mai 2021
  4. (en) Yael Orgad, « Palestine Terebinth – Pistacia terebinthus subsp. palaestina », sur .botanic.co.il/, Jerusalem Botanical Gardens, novembre 2018 (consulté le 28 mai 2021).
  5. Jean Maillat et Solange Maillat, Les Plantes Dans la Bible : Guide de la flore en terre sainte, Éditions DésIris, 1999, 303 p. (ISBN 9782364030404), p. 29-30.
  6. (en) « Pistacia palaestina Boiss. », sur tropicos.org (consulté le 28 mai 2021).
  7. a b et c Mohannad G. AL-Saghir, « Phylogenetic Analysis of the Genus Pistacia L. (Anacardiaceae) Based on Morphological Data », Asian Journal of Plant Sciences, vol. 9, no 1,‎ 15 décembre 2009, p. 28–35 (ISSN , DOI , lire en ligne).
  8. (en) M. Zohary, « The taxonomic ranking of Pistacia terebinthus and P. palaestina », NUCIS Newsletter, Institut de Recerca i Tecnologia Agroalimentaries (IRTA), no 9,‎ 2000, p. 39-40.
  9. a et b (en) Guido Flamini, Ammar Bader, Pier Luigi Cioni, Ahmad Katbeh-Bader et Ivano Morelli, « Composition of the Essential Oil of Leaves, Galls, and Ripe and Unripe Fruits of Jordanian Pistacia palaestina Boiss. », Journal of Agricultural and Food Chemistry, vol. 52, no 3,‎ 2004-02-xx, p. 572–576 (ISSN , DOI , lire en ligne)
  10. (en) Abu-Lafi Saleh, Al-Rimawi Fuad, Abbadi Jehad, A. Naser Saleh et Qabaha Khaled, « Separation and identification of phenolics and flavonoids from wild Pistacia palaestina extract and its antioxidant activity », Journal of Medicinal Plants Research, vol. 14, no 7,‎ 31 juillet 2020, p. 317–325 (ISSN , DOI , lire en ligne).

Voir aussi

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Auteurs et éditeurs de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia FR

Pistacia palaestina: Brief Summary ( Francês )

fornecido por wikipedia FR

Pistacia palaestina, le térébinthe de Palestine, est une espèce de plantes dicotylédones de la famille des Anacardiaceae, originaire de l'Est du bassin méditerranéen. C'est un arbre proche du pistachier térébinthe, dont il se distingue par ses feuilles, la forme des folioles pointues chez le térébinthe de Palestine et ovale chez le Térébinthe méditerranéen.

Pistacia palaestina est, avec Pistacia atlantica (pistachier de l'Atlas), l'une des deux espèces de pistachiers mentionnées dans la Bible.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Auteurs et éditeurs de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia FR

Tuirpintín ( Irlandês )

fornecido por wikipedia GA

Tom nó crann beag duillsilteach a fhásann 10 m ar airde, dúchasach do réigiún na Meánmhara is iardheisceart na hÁise. Na duilleoga leathrúil cleiteach le 3-9 duilleoigín, na bláthanna bídeach i gcleití ascallacha, na torthaí coiréalach/dearg. Tálann sé ábhar roisíneach leathleachtach a shileann as sú-adhmad cónaiféar, meascán d'ola tuirpintín is roisín. Úsáidtear mar thuaslagóir is gníomhaí triomaithe i bpéinteanna is vearnaisí é. Agus é an-íon, úsáidtear sa mhíochaine é.

 src=
Tá an t-alt seo bunaithe ar ábhar as Fréamh an Eolais, ciclipéid eolaíochta agus teicneolaíochta leis an Ollamh Matthew Hussey, foilsithe ag Coiscéim sa bhliain 2011. Tá comhluadar na Vicipéide go mór faoi chomaoin acu beirt as ucht cead a thabhairt an t-ábhar ón leabhar a roinnt linn go léir.
 src=
Is síol é an t-alt seo. Cuir leis, chun cuidiú leis an Vicipéid.
Má tá alt níos forbartha le fáil i dteanga eile, is féidir leat aistriúchán Gaeilge a dhéanamh.


licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Údair agus eagarthóirí Vicipéid
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia GA

Terebinto ( Galego )

fornecido por wikipedia gl Galician
 src=
Pistacia terebinthus

A Pistacia terebinthus, coñecida como terebinto[1], é unha especie de planta con flor pertencente á familia das Anacardiáceas e nativa da rexión mediterránea, desde Marrocos e Portugal no oeste ata Turquía e Siria no leste, aínda que tamén se atopa nas illas Canarias. En galego recibe ademais o nomes de escornacabras[2] e cornabude[3][4], pero hai que ter en conta que estes parecen ser tamén nomes comúns doutras especies[5].

Trátase dunha pequena árbore ou grande arbusto deciduo que pode chegar ata os 10 m, aínda que normalmente alcanza unha altura máis modesta en torno ós 5 m. As follas son compostas de 10–20 cm de longo con varios folíolos máis pequenos (5-11) que xorden da principal. As flores teñen unha cor vermella purpurada, aparecendo coas follas a principios da primavera. Os froitos son pequenas bagas vermellas de 5–7 mm de longo, que escurecen ó madurar. Todas as partes da planta teñen un forte cheiro resinoso.

Historia

John Chadwick cre que é a planta chamada ki-ta-no que aparece nalgunhas táboas de Linear B, un antigo dialecto de Grecia. Cita a obra do erudito español J.L. Melena, que atopou "un antigo léxico que amosaba que o kritanos era outro nome para esta árbore e que a pronuncia micénica podía representar unha variante da palabra."

Esta especie é mencionada na Biblia no Antigo Testamento. Por exemplo, en Isaías 1:29, onde a palabra hebrea "el" ou "elim" a miúdo pode traducirse como buxo ou terebinto. Tamén en tres capítulos sucesivos do Xénese (12:6, 13:18, 14:13) referíndose ós lugares onde o patriarca Abraham acampaba. Tamén hai unhas poucas referencias no libro dos Xuíces.

Esta planta tamén é mencionada na Eneida de Virxilio, libro 10, liña 136.

Utilidade

O uso máis antigo e coñecido do terebinto é como fonte da augarrás ou esencia de trementina, un aceite vexetal utilizado como diluente e como compoñente químico. Actualmente a trementina do terebinto é coñecida como trementina chipriota.

A árbore é rica en substancias resinosas e foi utilizada polas súas propiedades medicinais e aromáticas na Grecia clásica. A casca pode utilizarse para elaborar unha pasta de cheiro doce e na confección de coiro. Máis recentemente, para a elaboración de antiinflamatorios.

Os froitos desta planta son utilizados en Chipre para a elaboración dun pan especial. En Creta, onde recibe o nome de tsikoudia, é utilizado na elaboración dun licor que tamén se chama tsikoudia.

Notas

  1. Definicións no Dicionario da Real Academia Galega e no Portal das Palabras para terebinto.
  2. Definicións no Dicionario da Real Academia Galega e no Portal das Palabras para escornacabras.
  3. Definicións no Dicionario da Real Academia Galega e no Portal das Palabras para cornabude.
  4. Nome vulgar da Pistacia terebinthus e tamén da Sorbus aucuparia ou capudre no Termos esenciais de botánica, páx. 36, Universidade de Santiago de Compostela, 2004.
  5. Resultado da busca "escornacabras" no Dicionario de dicionarios
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autores e editores de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia gl Galician

Terebinto: Brief Summary ( Galego )

fornecido por wikipedia gl Galician
 src= Pistacia terebinthus

A Pistacia terebinthus, coñecida como terebinto, é unha especie de planta con flor pertencente á familia das Anacardiáceas e nativa da rexión mediterránea, desde Marrocos e Portugal no oeste ata Turquía e Siria no leste, aínda que tamén se atopa nas illas Canarias. En galego recibe ademais o nomes de escornacabras e cornabude, pero hai que ter en conta que estes parecen ser tamén nomes comúns doutras especies.

Trátase dunha pequena árbore ou grande arbusto deciduo que pode chegar ata os 10 m, aínda que normalmente alcanza unha altura máis modesta en torno ós 5 m. As follas son compostas de 10–20 cm de longo con varios folíolos máis pequenos (5-11) que xorden da principal. As flores teñen unha cor vermella purpurada, aparecendo coas follas a principios da primavera. Os froitos son pequenas bagas vermellas de 5–7 mm de longo, que escurecen ó madurar. Todas as partes da planta teñen un forte cheiro resinoso.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autores e editores de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia gl Galician

Smrdljika ( Croato )

fornecido por wikipedia hr Croatian

Smrdljika (primorska smrdljika, lat. Pistacia terebinthus), biljka iz porodice Anacardiaceae (rujevke ili vonjače) raste u sloju grmlja primorske zimzelene šume do 700 metara visine, a cvjeta od travnja do srpnja. Ona je neugodnog mirisa. Njoj je srodna prava tršlja ili Pistacija (Pistacia vera), koja se uzgaja u zemljama azijskog Sredozemlja. Plodovi ove ˝pistacije˝ su jestivi ali gorkastog okusa, promjera oko 8 mm. i ne toliko kvalitetni kao kod vrste P. vera.

Biljka je pogodna kao podloga za cijepljenje pistacije.

Ova biljka bila je bila prvi poznati izvor terpentina[1], a u engleskom jeziku poznata je kao terpentinovo drvo (turpentine tree). Kora sadrži mnogo tanina[2]. U pučkoj medicini koristila za liječenje nekih bolesti maternice i sifilisa.

Galerija

Izvori

Logotip Zajedničkog poslužitelja
Na Zajedničkom poslužitelju postoje datoteke vezane uz: Smrdljika
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autori i urednici Wikipedije
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia hr Croatian

Smrdljika: Brief Summary ( Croato )

fornecido por wikipedia hr Croatian

Smrdljika (primorska smrdljika, lat. Pistacia terebinthus), biljka iz porodice Anacardiaceae (rujevke ili vonjače) raste u sloju grmlja primorske zimzelene šume do 700 metara visine, a cvjeta od travnja do srpnja. Ona je neugodnog mirisa. Njoj je srodna prava tršlja ili Pistacija (Pistacia vera), koja se uzgaja u zemljama azijskog Sredozemlja. Plodovi ove ˝pistacije˝ su jestivi ali gorkastog okusa, promjera oko 8 mm. i ne toliko kvalitetni kao kod vrste P. vera.

Biljka je pogodna kao podloga za cijepljenje pistacije.

Ova biljka bila je bila prvi poznati izvor terpentina, a u engleskom jeziku poznata je kao terpentinovo drvo (turpentine tree). Kora sadrži mnogo tanina. U pučkoj medicini koristila za liječenje nekih bolesti maternice i sifilisa.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autori i urednici Wikipedije
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia hr Croatian

Terpentinowa pistacija ( Sorábio superior )

fornecido por wikipedia HSB

Terpentinowa pistacija (Pistacia terebinthus) je rostlina ze swójby sumakowych rostlinow (Anacardiaceae).

Wopis

Stejnišćo

Rozšěrjenje

Wužiwanje

Nóžki

  1. W internetowym słowniku: Pistazie

Žórła

  • Brankačk, Jurij: Wobrazowy słownik hornjoserbskich rostlinskich mjenow na CD ROM. Rěčny centrum WITAJ, wudaće za serbske šule. Budyšin 2005.
  • Kubát, K. (Hlavní editor): Klíč ke květeně České republiky. Academia, Praha (2002)
  • Lajnert, Jan: Rostlinske mjena. Serbske. Němske. Łaćanske. Rjadowane po přirodnym systemje. Volk und Wissen Volkseigener Verlag Berlin (1954)
  • Rězak, Filip: Němsko-serbski wšowědny słownik hornjołužiskeje rěče. Donnerhak, Budyšin (1920)

Eksterne wotkazy

Commons
Hlej wotpowědne dataje we Wikimedia Commons:
Terpentinowa pistacija
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia HSB

Terpentinowa pistacija: Brief Summary ( Sorábio superior )

fornecido por wikipedia HSB

Terpentinowa pistacija (Pistacia terebinthus) je rostlina ze swójby sumakowych rostlinow (Anacardiaceae).

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia HSB

Pistacia terebinthus ( Italiano )

fornecido por wikipedia IT
 src=
Pistacia terebinthus

Il terebinto (Pistacia terebinthus L., 1753) è un arbusto spontaneo e dioico appartenente alla famiglia delle Anacardiacee.[1]

Descrizione

Il terebinto è un cespuglio o piccolo albero alto fino a 5-6 metri, è caducifoglio e latifoglia.

Le foglie sono imparipennate, composte generalmente di 9 foglioline alterne, ovato-oblunghe o più raramente lanceolate, caduche, glabre, mucronate all'apice, ed emanano un odore resinoso.

I fiori sono dioici, privi della corolla, hanno carattere lasso all'apice dei rami e sono formati da grappoli composti in una pannocchia piramidale, a sua volta ramosa, di colore rossastro, con rachide assottigliata verso l'alto e pedicelli più corti del fiore. I fiori maschili hanno il calice diviso in 5 lacinie lanceolate e acute, 5 stami opposti ai sepali più lunghi del calice, filamenti cortissimi e antere grosse; quelli femminili hanno 3 carpelli saldati, supero rosso con 3 stili, e tre stimmi. Sbocciano tra aprile e luglio. Ci sono alberi con solo fiori maschili e con solo fiori femminili.

I frutti sono drupe ovoidee a grappolo, con peduncoli di 4–7 mm, compresse, apicolate, prima verdastre e poi a maturità rosso-brune, contenenti olio grasso. Le bacche sono commestibili ed il seme ricorda il gusto e il colore del pistacchio.

Il legno è duro, resistente; il fusto con una corteccia bruno rossastra, glabra e con lenticelle lineari longitudinali.

Le radici sono sviluppate, penetrano in profondità nel terreno, e riescono ad inserirsi nelle fessure delle rocce, spaccandole, permettendo alla pianta un'elevata resistenza al gelo e alla siccità. Per questa sua caratteristica, viene denominato in Italia "spaccasasso".

Distribuzione e habitat

Originario dell'isola di Chio, si è diffuso, da diversi millenni, su tutte le sponde del Mediterraneo, compresi i paesi del Nord Africa e del Medio Oriente, arrivando fino ai confini occidentali dell'India. In Palestina vegeta una varietà autoctona, nata da un ibrido spontaneo con il lentisco.

In Italia si trova in tutte le regioni del piano mediterraneo e submontano, comprese le isole; è rara al nord. Presente specialmente sulle coste, cresce sui pendii e nelle fessure di rupi calcaree e aride, fino a 1000 metri di altitudine, all'interno di boschi termofili. In Sardegna nel comune di Ulassai in Ogliastra è presente il terrbonto più grande in Italia, è alto più di 9 metri con una circonferenza di 2,10 metri.

Coltivazione

Il terebinto è utilizzato come porta-innesti per la coltivazione del pistacchio, formando pistacchieti naturali rinselvatichiti, specie in Sicilia.

Viene coltivato anche a scopo ornamentale per siepi e giardini, grazie alla voluminosa fruttificazione colorata. Osservato come elemento del paesaggio, il terebinto per molti mesi l'anno arricchisce il panorama con le sue fronde lucenti, valorizzate da bacche rosa intenso che restano sui rami a lungo.

Utilizzo

Il legno è bruno, venato, pesante, compatto e omogeneo; veniva utilizzato per lavori di tornitura perché si presta ad essere levigato.

I grappoli di bacche, conservati sotto aceto come i capperi oppure nel sale come le olive, venivano considerati il cibo dei poveri ed avevano anche la fama di essere afrodisiaci. Si utilizzano per aromatizzare le carni, per preparare dei particolari tipi di pane, per preparare un liquore cretese chiamato tsikoudia; in Turchia vengono tostati per preparare una bevanda simile al caffè, mentre l'olio essenziale è impiegato nella fabbricazione di saponi e di prodotti di bellezza[2].

Le galle, indotte su questa pianta dagli afidi Pemphigus cornicularius e P. semilunarius, sono fonte di tannini e venivano utilizzate per conciare le pelli.

Anticamente le galle venivano usate in Spagna per produrre un vino astringente utilizzato per "fortificare le gengive". Recentemente è stato estratto da queste galle un triterpene ad azione antinfiammatoria[3].

Sia gli Egizi che i Greci conoscevano una resina ottenuta dalla corteccia del terebinto detta Trementina di Chio. Dalla fine di luglio fin verso la fine di settembre, nell'isola greca di Chio venivano praticati tagli nei tronchi dei vecchi terebinti per raccogliere questa resina, considerata fino al 1770 un buon balsamo naturale. È sempre stata una delle resine più rare e pertanto molto ricercata soprattutto contro la calcolosi.

Note

  1. ^ (EN) Pistacia terebinthus, in The Plant List. URL consultato il 3/1/2020.
  2. ^ Terebinto, su actaplantarum.org, Forum Acta Plantarum. URL consultato il 22 maggio 2015.
  3. ^ Giner-Larza EM et al., Anti-inflammatory triterpenes from Pistacia terebinthus galls, Planta Med. 2002 Apr;68(4):311-5.PubMed

Bibliografia

 title=
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autori e redattori di Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia IT

Pistacia terebinthus: Brief Summary ( Italiano )

fornecido por wikipedia IT
 src= Pistacia terebinthus

Il terebinto (Pistacia terebinthus L., 1753) è un arbusto spontaneo e dioico appartenente alla famiglia delle Anacardiacee.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autori e redattori di Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia IT

Pistacia terebinthus ( Latin )

fornecido por wikipedia LA

Pistacia terebinthus (binomen a Carolo Linnaeo anno 1753 statutum) est species plantarum florentium generis Pistaciae et familiae Anacardiacearum in Asia occidentali sponte virens, cuius fructus oleiferi edulesque sunt. E ligno resina terebinthina provenit.

Notae


Bibliographia

Fontes antiquiores

Nexus externi

Wikidata-logo.svg Situs scientifici: TropicosTela BotanicaGRINITISPlant ListNCBIBiodiversityEncyclopedia of LifePlant Name IndexIUCN Red ListPlantes d'AfriqueINPN FranceUSDA Plants Database Wikispecies-logo.svg Vide "Pistacia terebinthus" apud Vicispecies.
Commons-logo.svg Vicimedia Communia plura habent quae ad Pistaciam terebinthum spectant.
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Et auctores varius id editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia LA

Pistacia terebinthus: Brief Summary ( Latin )

fornecido por wikipedia LA

Pistacia terebinthus (binomen a Carolo Linnaeo anno 1753 statutum) est species plantarum florentium generis Pistaciae et familiae Anacardiacearum in Asia occidentali sponte virens, cuius fructus oleiferi edulesque sunt. E ligno resina terebinthina provenit.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Et auctores varius id editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia LA

Terpentijnboom ( Neerlandês; Flamengo )

fornecido por wikipedia NL

De terpentijnboom (Pistacia terebinthus) is een plant uit de pruikenboomfamilie (Anacardiaceae). De soort behoort tot hetzelfde geslacht als de pistache (Pistacia vera). De terpentijnboom groeit in het Middellandse Zeegebied op ruige, rotsachtige plekken. In het Oude Testament wordt de boom terebint (Hebreeuws אילון) genoemd.

Het is een struik of kleine boom die tot 5 m hoog wordt. De grijze stengels bevatten veel hars. De bladeren zijn heldergroen, circa 10 cm lang en leerachtig. Ze zijn oneven geveerd.

De bloemen zijn groen tot purperkleurig en vormen pluimen. De vruchten zijn aanvankelijk rood, maar worden later bruin.

Wikimedia Commons Mediabestanden die bij dit onderwerp horen, zijn te vinden op de pagina Pistacia_terebinthus op Wikimedia Commons.
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia-auteurs en -editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia NL

Terpentintre ( Norueguês )

fornecido por wikipedia NO

Terpentintre (Pistacia terebinthus) er et løvfellende, inntil 6 meter høyt tre. Det tilhører slekten Pistacia i den varmekrevende familien Anacardiaceae og er altså i slekt med pistasj.

Det vokser i hele middelhavsområdet i maquis, furuskog og tørre, steinete skråninger. Bladene er finnete med tre–ni småblad inkludert ett endesmåblad. Hovedbladstilken har ikke vinger. De røde blomstene sitter i tette klaser. Bærene er en steinfrukt, som først er rød, men som så blir brun. Planten har ofte galler.

I Levanten, lengst øst i middelhavsområdet, vokser en form med mer ovale småblader. Den har delvis blitt regnet som en egen art, Pistacia palaestina, men skiller seg ikke ut genetisk.

Terpentin ble opprinnelig fremstilt av denne planten, men kommer nå fra bartrær. Treet kalles terebint på mange språk og er nevnt flere steder i Bibelen.

Litteratur

  • O. Polunin og A. Huxley, norsk utgave P. Sunding (1978). Middelhavsflora. NKI-Forlaget. s. 116. ISBN 82-562-0490-7.
  • M. Blamey og C. Grey-Wilson (2004). Wild Flowers of the Mediterranean (2 utg.). London: A & C Black. s. 127. ISBN 0-7136-7015-0.
  • M.G. Al-Saghir og D.M. Porter (2012). «Taxonomic Revision of the Genus Pistacia L. (Anacardiaceae)». American Journal of Plant Sciences. 3 (1): 12–32. ISSN 2158-2750. doi:10.4236/ajps.2012.31002.

Eksterne lenker

 src=
Galle på terpentintre forårsaket av gallelusa Baizongia pistaciae
Foto: Entomart
 src=
Frukt og frø av terpentintre (Pistacia terebinthus)
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia forfattere og redaktører
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia NO

Terpentintre: Brief Summary ( Norueguês )

fornecido por wikipedia NO

Terpentintre (Pistacia terebinthus) er et løvfellende, inntil 6 meter høyt tre. Det tilhører slekten Pistacia i den varmekrevende familien Anacardiaceae og er altså i slekt med pistasj.

Det vokser i hele middelhavsområdet i maquis, furuskog og tørre, steinete skråninger. Bladene er finnete med tre–ni småblad inkludert ett endesmåblad. Hovedbladstilken har ikke vinger. De røde blomstene sitter i tette klaser. Bærene er en steinfrukt, som først er rød, men som så blir brun. Planten har ofte galler.

I Levanten, lengst øst i middelhavsområdet, vokser en form med mer ovale småblader. Den har delvis blitt regnet som en egen art, Pistacia palaestina, men skiller seg ikke ut genetisk.

Terpentin ble opprinnelig fremstilt av denne planten, men kommer nå fra bartrær. Treet kalles terebint på mange språk og er nevnt flere steder i Bibelen.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia forfattere og redaktører
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia NO

Pistacja terpentynowa ( Polonês )

fornecido por wikipedia POL

Pistacja terpentynowa (Pistacia terebinthus L.), nazywana także terebintem, terebintowym lub terpenowym drzewem – gatunek drzewa z rejonu Morza Śródziemnego[2].

Morfologia

Krzew lub nieduże drzewo o wysokości do 8 m. Liście są pierzasto złożone z 5-13 całobrzegich, lancetowatych listków i wydzielają charakterystyczny aromat. Roślina dwupienna. Kwiaty niepozorne, drobne, z 4-5-płatkowym okwiatem. Kwiaty męskie mają 3-5 pręcików, kwiaty żeńskie 1 słupek z 3 znamionami. Są czerwono-purpurowe i pojawiają się od marca do kwietnia. Owocem jest kulisty, drobny, brązowy pestkowiec.

Zastosowanie

  • Drewno terebintu jest ciężkie i twarde (używa się go do produkcji eleganckich mebli).
  • Jest źródłem galasów zawierających garbniki używane do wyprawiania delikatnych skór, a także do barwienia jedwabiu.
  • Poprzez nacięcie kory terebintu uzyskuje się żywicę służącą do wyrobu terpentyny (zwanej chios, scio lub terpentyną cypryjską).
  • W Grecji i Turcji nasion terebintu używa się jako cennej przyprawy.
  • Owoce są jadalne, wykorzystuje się je w cukiernictwie.

Przypisy

  1. Stevens P.F.: Angiosperm Phylogeny Website (ang.). 2001–. [dostęp 2010-01-25].
  2. Germplasm Resources Information Network (GRIN). [dostęp 2010-03-10].

Bibliografia

  1. Zbigniew Podbielkowski: Słownik roślin użytkowych. Warszawa: PWRiL, 1989. ISBN 83-09-00256-4.
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autorzy i redaktorzy Wikipedii
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia POL

Pistacja terpentynowa: Brief Summary ( Polonês )

fornecido por wikipedia POL

Pistacja terpentynowa (Pistacia terebinthus L.), nazywana także terebintem, terebintowym lub terpenowym drzewem – gatunek drzewa z rejonu Morza Śródziemnego.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autorzy i redaktorzy Wikipedii
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia POL

Terebinto ( Português )

fornecido por wikipedia PT

Pistacia therebinthus é uma espécie de planta com flor pertencente à família Anacardiaceae.

A autoridade científica da espécie é L., tendo sido publicada em Species Plantarum 1025. 1753.[1]

Os seus nomes comuns são terebinto ou cornalheira.[2] É nativa da região mediterrânica desde Marrocos, Espanha e Portugal e Ilhas Canárias a ocidente, até à Turquia e Síria a oriente.

Trata-se de uma pequena árvore ou grande arbusto decíduo que pode atingir os 10 metros de altura. As folhas são compostas, com 10 a 20 cm de comprimento. As flores são de cor púrpura avermelhada, aparecendo com as folhas novas no começo da primavera. O fruto consiste de pequenas drupas globulares com 5 a 7 mm de comprimento, de cor vermelha a negra quando maduro. Todas as partes da planta têm um forte odor resinoso.

É utilizada como fonte de terebintina, e possivelmente a mais antiga fonte deste composto.

 src=
Pistacia terebinthus - MHNT

Portugal

Trata-se de uma espécie presente no território português, nomeadamente em Portugal Continental.

Em termos de naturalidade é nativa da região atrás referida.

Protecção

Não se encontra protegida por legislação portuguesa ou da Comunidade Europeia.

Referências

  1. Tropicos.org. Missouri Botanical Garden. 29 de setembro de 2014 http://www.tropicos.org/Name/50319302>
  2. Flora digital de Portugal

Bibliografia

 title=
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autores e editores de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia PT

Terebinto: Brief Summary ( Português )

fornecido por wikipedia PT

Pistacia therebinthus é uma espécie de planta com flor pertencente à família Anacardiaceae.

A autoridade científica da espécie é L., tendo sido publicada em Species Plantarum 1025. 1753.

Os seus nomes comuns são terebinto ou cornalheira. É nativa da região mediterrânica desde Marrocos, Espanha e Portugal e Ilhas Canárias a ocidente, até à Turquia e Síria a oriente.

Trata-se de uma pequena árvore ou grande arbusto decíduo que pode atingir os 10 metros de altura. As folhas são compostas, com 10 a 20 cm de comprimento. As flores são de cor púrpura avermelhada, aparecendo com as folhas novas no começo da primavera. O fruto consiste de pequenas drupas globulares com 5 a 7 mm de comprimento, de cor vermelha a negra quando maduro. Todas as partes da planta têm um forte odor resinoso.

É utilizada como fonte de terebintina, e possivelmente a mais antiga fonte deste composto.

 src= Pistacia terebinthus - MHNT
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autores e editores de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia PT

Pistacia terebinthus ( Romeno; moldávio; moldavo )

fornecido por wikipedia RO

Terebintul ori stejarul fistic, este un arbore ori arbust de foioase din genul de pistatxer care crește în garine și macchiele, comune pe întreg teritoriul bazinului mediteranean: de la Maroc și Portugalia până la Levant, Israel, Palestina, Siria, Turcia, și la fel în Insulele Canare.

 src=
Pistacia terebinthus - Muzeul din Toulouse

Etimologie

Pistacia vine din grecul pistakê, derivat din persanul pista și terebintul din latinul terebinthus, derivcat din grecul τερέβινθος care este designat arborelui.

Descriere

 src=
Revers de les fulles d'un exemplar recollit a la Comarca de La Noguera

Sunt arbori dioici adică pe un exemplar se găsesc doar flori masculine sau feminine, deci arborii sunt fie masculini fie feminini. Frunzele sunt compuse, de 10–20 cm lungime, cu penaj de din 5 până la 11 foliole ovale, cu margini întregi, aflate în opoziție, foliolele fiind de 2–6 cm lungime și 1–3 cm lățime, și de culoare verde închis. Florile variază de la violet la verde. Fructul consistă din boabe mici globulare de 5–7 mm lungime, cam de mărimea unui bob de mazăre, de culoarea roșie spre negru când este vremea culegerii. Întreaga plantă are o aromă intensă: amăruie, rășinoasă sau medicinală. În perioada de vegetație ramifică brațe, și dezvoltă "gale" (tumoare) în formă de corn de capră (de la care planta are denumirea comună în limba spaniolă: cornicabra), care apar pe frunze și pe foliole în urma mușcăturii de insecte. Multiplicarea speciei se poate face prin semințe și vegetativ prin butași. În ciuda prezenței de "galei" este un arbore foarte puternic și rezistent care persistă în zone degradate unde alte specii deja au fost eliminate. Pot hibridiza în mod natural cu mastic.

În vestul bazinului mediteranean avem alte specii ca de exemplu Pistacia palaestina (stejarul palestinian), care mai sunt numite 'Terebint'. Pistacia palaestina este distinctă de P. terebinthus prin frunzișul oval-marginal care sunt alungite într-un punct depărtat, cumva păroase, răspândindu-se mai mult și rămurind segmente cu flori.[1]

Utilizare

Acesta este utilizat ca o sursă de terebentină, posibil cea mai veche cunoscută. Terebentina de terebint este denumită chian, scio, ori terebentină de Cipru. Fructele sunt folosite în Cipru pentru a face o pâine specială. Planta este bogata in taninuri și alte substanțe rășinoase și a fost folosită pentru proprietățile sale aromatice și medicinale în Grecia antică.

Are o mare valoare ecologică fiind o specie pionieră și rezistentă care fixează și îmbogățește solul facilitând colonizări pentru alte culturi. Este de mare valoare pentru păsări și alte faune de mici mamífere care se hrănesc din fructele lor și dispensează semințele lor. Este un indicator ecologic al zonelor bine conservate, puțin degradate ori în recuperare. Unde o populație de terebint prosperă este indicele unei zone cu puține intruziuni umane. Comunitățile lor se găsesc în zonele izolate și de la distanță. Pășunatul excesiv provoacă dispariția lor.

Maladii și paraziți

 src=
Gale pe Baizongia pistaciae

Gala terebintului pistacier face frunza să sufere o mutație pentru a putea conține ouăle parazite. Cele mai frecvente specii de paraziți care cauzează gale sunt Afida (Aphidinea), Forda marginata, Forda formicaria, și Baizongia pistaciae (frunzele transformate într-un enorm "corn" care atinge 20 cm de lungime)[2].

Imagini

Referințe

  1. ^ Flori ale Mediteranei de Oleg Polunin și Anthony Huxley, 1966.
  2. ^ P. Dauphin, J.-C. Aniotsbéhère. Les Galles de France (Ediția a II-a). Memorii Soc. Linn. Bordeaux, Tome 2, 1997

Bibliografie

Legături Externe

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Pistacia terebinthus
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia autori și editori
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia RO

Pistacia terebinthus: Brief Summary ( Romeno; moldávio; moldavo )

fornecido por wikipedia RO

Terebintul ori stejarul fistic, este un arbore ori arbust de foioase din genul de pistatxer care crește în garine și macchiele, comune pe întreg teritoriul bazinului mediteranean: de la Maroc și Portugalia până la Levant, Israel, Palestina, Siria, Turcia, și la fel în Insulele Canare.

 src= Pistacia terebinthus - Muzeul din Toulouse
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia autori și editori
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia RO

Terebint ( Sueco )

fornecido por wikipedia SV

Terebint, även kallat terpentinträd (Pistacia terebinthus),[1] är en art i familjen sumakväxter. Växten är en sommargrön buske, ibland som träd, som blir upp till och med 6 meter högt. Medelhavsområdet. Den avger en starkt hartsartad lukt och har använts för utvinning av så kallad "grön terpentin". Frukterna är syrliga och ätliga.

Underarter

Arten delas in i följande underarter:[2]

  • P. t. palaestina
  • P. t. terebinthus

Terebint i litteraturen

Terebint omnämns på flera ställen i Gamla Testamentet, bland annat i Första Moseboken: i 12:6 om hur Abraham när han anlände till Kanaan byggde ett altare vid Mores terebint (den så kallade orakelterebinten i Shekem), i 13:18, 14:13 samt i 18:1 om Mamres terebintlund. I Domarboken omnämns den i 4:11 och 6:11. Vidare omnämns arten i Andra Samuelsboken 18:9 om striden mellan kung David och hans son Absalom: "Och Absalom stötte på några av Davids tjänare. Han red då på sin mulåsna. När mulåsnan kom in under en stor terebint med täta grenar, fastnade hans huvud i terebinten, och han blev hängande mellan himmel och jord, medan mulåsnan som han satt på gick vidare."

Claudius Aelianus nämner i sin Varia Historia (3.39) att perserna är särskilt förtjusta i terebint och kardemumma, som de använder i sin kokkonst.

Källor

  1. ^ Standard Report Page: Pistacia terebinthus (på engelska). ITIS. 2011. http://www.itis.gov/servlet/SingleRpt/SingleRpt?search_topic=TSN&search_value=506469. Läst 18 april 2014.
  2. ^ Roskov Y., Kunze T., Orrell T., Abucay L., Paglinawan L., Culham A., Bailly N., Kirk P., Bourgoin T., Baillargeon G., Decock W., De Wever A., Didžiulis V. (ed) (27 april 2014). ”Species 2000 & ITIS Catalogue of Life: 2014 Annual Checklist.”. Species 2000: Reading, UK. http://www.catalogueoflife.org/annual-checklist/2014/details/species/id/16822112. Läst 26 maj 2014.

Externa länkar

Rödklöver.png Denna växtartikel saknar väsentlig information. Du kan hjälpa till genom att tillföra sådan.
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia författare och redaktörer
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia SV

Terebint: Brief Summary ( Sueco )

fornecido por wikipedia SV

Terebint, även kallat terpentinträd (Pistacia terebinthus), är en art i familjen sumakväxter. Växten är en sommargrön buske, ibland som träd, som blir upp till och med 6 meter högt. Medelhavsområdet. Den avger en starkt hartsartad lukt och har använts för utvinning av så kallad "grön terpentin". Frukterna är syrliga och ätliga.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia författare och redaktörer
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia SV

Menengiç ( Turco )

fornecido por wikipedia TR

Menengiç (Çitlenbik) (Pistacia terebinthus), sakız ağacıgiller (Anacardiaceae) familyasından bir ağaç[1] türü.

Morfolojik özellikleri

Türkiye'de 2–3 m boylarında çalı veya 10 m'ye kadar boylanabilen ağaç formlarında görülebilmektedir. Karşılıklı dizilmiş bileşik yapraklar 5-11 parlak yaprakçıktan oluşur ve reçine kokusu verir. Kırmızımsı mor renkli çiçekler Mart ve Nisan aylarında görülür. Mürekkep meyve, küçük ve küre biçiminde olup olgunlaşınca yeşil ve maviye dönüşür. Tohumlar Eylül-Ekim aylarında olgunlaşır.

Ekolojik özellikleri

Drenajı iyi, hafif, kuru ve sıcak toprakları tercih eder. En iyi gelişmeyi alkali topraklarda yapar. Fazla boylanmaz ve yavaş büyür. Işık isteği yüksektir. İki evciklidir.

Üretimi

Tohum ve çelikle üretilir. Çelikle üretimde henüz olgunlaşmış yarı odunsu çelikler Temmuz ayında alınarak çoğaltılır.

Kullanımı

Meyveleri çerez veya böreklerde iç malzemesi olarak tüketilir. Ayrıca meyvelerinden menengiç kahvesi, yağından sabun(bıttım sabunu) yapılır.

Dağılımı

Türkiye'deki sıcak bölgelerde özellikle Ege,Akdeniz ve Güneydoğu Anadolu'nun kırsal kesimlerinde yetişir.

İsimler

Menengiç yörelere göre çitlenbik, çedene, çıtlık, çitemik, bıttım gibi farklı isimlerle anılır. Örneğin Adana'nın Kozan ilçesinde Çıtımık olarak adlandırılır. Antalya'nın Akseki ve Manavgat ilçelerinde çöğre veya sakızlak adıyla anılır. Burdur'un Bucak ilçesinde çıtlık denilir. Kürtçede ise Kezwan, Zazaca ise Kozun ve Qıznaw olarak adlandırılmaktadır.

Kaynakça

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia yazarları ve editörleri
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia TR

Menengiç: Brief Summary ( Turco )

fornecido por wikipedia TR

Menengiç (Çitlenbik) (Pistacia terebinthus), sakız ağacıgiller (Anacardiaceae) familyasından bir ağaç türü.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia yazarları ve editörleri
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia TR

Терпентинне дерево ( Ucraniano )

fornecido por wikipedia UK
 src=
Pistacia terebinthusТулузький музей

Терпентинне дерево (лат. Pistacia terebinthus) — вид невеликих листопадних дерев та чагарників роду фісташкових родини Сумахових.

Опис

Великий чагарник або невелике дерево висотою близько 5 метрів, іноді до 10. Листя довжиною 10–20 см, складне, непарноперисте, містить від 3 до 9 листочків.

Квітки одностатеві, червонясто-фіолетового кольору, дрібні, зібрані у великих волотях. З'являються ранньою весною разом із новим листям. Квітка проста, складається з 2–6 листочків. Плоди — дрібні кулясті кістянки довжиною 5–7 мм, червоного кольору, чорніють при дозріванні.

Усі частини рослини мають сильний смолистий запах.

Поширення

Природна область розповсюдження знаходиться в Середземномор'ї від Марокко та Португалії й Канарських островів, до Греції, Західної Туреччини та східного узбережжя Середземного моряСирії, Лівану та Ізраїлю. Трапляється на сухих схилах гір, у світлих лісах. Як правило, зростає на вапняку. Віддає перевагу відносно вологим ділянкам до 600 м у висоту.

Застосування

Рослина вирізняється високим вмістом таніну та смолистих речовин і відома ще з давніх часів. Її ароматичні та лікувальні властивості використовувалися в медицині класичної Греції. На Кіпрі плоди використовували при випічці хліба. На Криті використовується для ароматизації місцевого сорту бренді. У Туреччині використовують для виготовлення кавоподібного напою.

Дерево служить джерелом терпеніна, який добувають підсочкою. Отримана смолка містить ефірні олії, подібні зі скипидаром.

Скипидар отримують з насіння, імовірно ця рослина служила найбільш раннім джерелом скипидару, відомим людствові. Скипидар із фісташок іще називають кіпрський або хіоський скипидар.

При дубленні шкір користають дубильні речовини, які містяться в галах, що викликаються попелицями.

Pistachier2.JPG

Терпентинне дерево в Біблії

Теревинф (Ос 4:13. Іс. 6:13, Сір 25:19). Теревинф — особливе дерево з родини фісташкових, росте в південній Європі, як невелике кустарне дерево. Але на Сході — в Палестині, Сирії, Аравії, Персії та інших східних державах теревинф є одним з найкрасивіших дерев. Густота його листя складає його красу та славу Єг. 24:19), дає влітку досконалу тінь, і тому це дерево у Св. Письмі нерідко називається гіллястим Іс. 57:5, Ос 4:13).

Найважливіше в теревинфі — це терпентинний сік, що витікає з дерева і є сортом запашної смоли. За свідченнями дослідників природи, це дерево досягає тисячолітнього віку; але і тоді, коли воно відживає свій вік, з його кореня піднімаються молоді пагони та займають місце віджилого, так що про це дерево можна сказати, що воно живе майже вічно: так і насіння святих, за словами пророка, служить на землі Божій коренем відродження нового, оновленого життя Іс. 6:13).

Посилання

 src= У Вікіджерелах є
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Автори та редактори Вікіпедії
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia UK

Терпентинне дерево: Brief Summary ( Ucraniano )

fornecido por wikipedia UK
 src= Pistacia terebinthus — Тулузький музей

Терпентинне дерево (лат. Pistacia terebinthus) — вид невеликих листопадних дерев та чагарників роду фісташкових родини Сумахових.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Автори та редактори Вікіпедії
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia UK

Pistacia terebinthus ( Vietnamita )

fornecido por wikipedia VI
 src=
Pistacia terebinthus - MHNT

Pistacia terebinthus là một loài thực vật có hoa thuộc họ Đào lộn hột (Anacardiaceae), bản địa quần đảo Canaria, và vùng Địa Trung Hải từ vùng miền tây Maroc, và Bồ Đào Nha đến Hy Lạp, tây và đông nam Thổ Nhĩ Kỳ. Ở bờ đông Địa Trung HảiSyria, LibanIsrael – một loài tương tự, Pistacia palaestina, sống ở hốc sinh thái tương đồng với loài này.

Chú thích

  1. ^ “The Plant List: A Working List of All Plant Species”. Truy cập ngày 21 tháng 11 năm 2014.

Liên kết ngoài


Bài viết liên quan đến Họ Đào lộn hột này vẫn còn sơ khai. Bạn có thể giúp Wikipedia bằng cách mở rộng nội dung để bài được hoàn chỉnh hơn.
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia tác giả và biên tập viên
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia VI

Pistacia terebinthus: Brief Summary ( Vietnamita )

fornecido por wikipedia VI
 src= Pistacia terebinthus - MHNT

Pistacia terebinthus là một loài thực vật có hoa thuộc họ Đào lộn hột (Anacardiaceae), bản địa quần đảo Canaria, và vùng Địa Trung Hải từ vùng miền tây Maroc, và Bồ Đào Nha đến Hy Lạp, tây và đông nam Thổ Nhĩ Kỳ. Ở bờ đông Địa Trung HảiSyria, LibanIsrael – một loài tương tự, Pistacia palaestina, sống ở hốc sinh thái tương đồng với loài này.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia tác giả và biên tập viên
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia VI

Терпентинное дерево ( Russo )

fornecido por wikipedia русскую Википедию
 src=
Соцветие

Терпентинное дерево в Библии

Тереви́нф (др.-греч. τερέβινθος, τερέμινθος, лат. terebinthus, terebinthum): Быт. 14:6, Быт. 35:4, Быт. 43:11 — фисташки[2], Ос. 4:13, Ис. 1:30, Ис. 6:13, Сир. 24:19.

Означенное дерево иногда смешивают с дубом, но это неправильно. Теревинф есть особенное дерево из семейства фисташковых, растет в южной Европе, как небольшое кустарное дерево. Но на Востоке — в Палестине, Сирии, Аравии, Персии и других восточных государствах теревинф представляет собою одно из красивейших деревьев. Густота листьев его, составляющая его красу и славу (Сир. 24:19), дает летом совершенную тень, и потому это дерево в Св. Писании называется ветвистым (Ос. 4:13).

Самое важное в теревинфе — это терпентинный сок, вытекающий из дерева и составляющий высокий сорт благовонной смолы. По свидетельству естествоиспытателей, это дерево достигает тысячелетнего возраста; но и тогда, когда оно отживает свой век, из его корня поднимаются молодые побеги и занимают место отжившего, так что об этом дереве можно сказать, что оно живёт почти вечно: так и семя святых, по слову пророка, служит на земле Божией корнем возрождения новой, обновленной жизни (Ис. 6:13)[3].

Теревинф путают с дубом в силу похожести их написания на древнееврейском языке: др.-евр. אלה — «теревинф»; др.-евр. אלון — «дуб». В Септуагинте достаточно часто др.-евр. אלה переведено как «δρῦς» — «дерево, дуб» (Суд. 6:11, Суд. 6:19, 2 Цар. 18:9, 2 Цар. 18:10, 2 Цар. 18:14, 3 Цар. 13:14, 1 Пар. 10:12, Ос. 4:13).

Ссылки

Логотип Викитеки
В Викитеке есть тексты по теме
Pistacia Terebenthus

Примечания

  1. Об условности указания класса двудольных в качестве вышестоящего таксона для описываемой в данной статье группы растений см. раздел «Системы APG» статьи «Двудольные».
  2. в Синодальном переводе; в древнееврейском тексте: «בטנים»
  3. Теревинф // Библейская энциклопедия архимандрита Никифора
 title=
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Авторы и редакторы Википедии

Терпентинное дерево: Brief Summary ( Russo )

fornecido por wikipedia русскую Википедию
 src= Соцветие
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Авторы и редакторы Википедии