dcsimg
Imagem de Lactarius pyrogalus (Bull.) Fr. 1838
Life » » Fungi » » Basidiomycota » » Russulaceae »

Lactarius pyrogalus (Bull.) Fr. 1838

Associations ( Inglês )

fornecido por BioImages, the virtual fieldguide, UK
Foodplant / mycorrhiza / ectomycorrhiza
fruitbody of Lactarius pyrogalus is ectomycorrhizal with live root of Corylus
Remarks: Other: uncertain
Other: major host/prey

Foodplant / mycorrhiza / ectomycorrhiza
fruitbody of Lactarius pyrogalus is ectomycorrhizal with live root of Carpinus betulus
Remarks: Other: uncertain
Other: minor host/prey

licença
cc-by-nc-sa-3.0
direitos autorais
BioImages
projeto
BioImages

Characteristic features of lactarius pyrogalus (pictures and text) ( Inglês )

fornecido por EOL authors

Guidance for identification (German text)

licença
cc-publicdomain
original
visite a fonte
site do parceiro
EOL authors

Lleterola verda ( Catalão; Valenciano )

fornecido por wikipedia CA
Taxonomia Super-regneEukaryotaRegneFungiClasseAgaricomycetesOrdreRussulalesFamíliaRussulaceaeGènereLactariusEspècieLactarius pyrogalus
(Bull. ex Fr., 1838)[1][2]
NomenclaturaSinònim taxonòmic
  • Agaricus lactifluus pyrogalus ((Bull.) Pers. 1801)
  • Agaricus pyrogalus (Bull. 1792)
  • Agaricus pyrogalus var. pyrogalus (Bull. 1792)
  • Lactifluus pyrogalus ((Bull.) Kuntze 1891)[1][3]
Distribució
Distribution of Lactarius pyrogalus.svg
Distribució a Euràsia (en verd)
Modifica les dades a Wikidata
 src=
Espècimen fotografiat a Turquia.

La lleterola verda[4][5] o lactari de llet roent[6] (Lactarius pyrogalus) és una espècie de bolet pertanyent a la família de les russulàcies.

Etimologia

El seu nom específic prové de les arrels gregues pyro (foc) i gala (llet).[7]

Descripció

  • El barret fa de 5 a 10 cm de diàmetre, és aplanat i presenta una depressió central que es fa més evident en envellir. La superfície és una mica lluent i de color de bru grisenc a bru ataronjat amb tonalitats ocràcies, i, a vegades, és lleugerament zonada. Les làmines arriben fins a la cama (subdecurrents), són poc denses i de color crema ocraci fosc amb reflexos ataronjats, tonalitat molt semblant a la del barret. L'aresta és sencera i del mateix color. La cama, de color més pàl·lid que la resta del bolet, és cilíndrica o afuada, mesura 3-7 x 1-2 cm, de bon principi és massissa i després amb cavitats al seu interior (cavernosa). La seua superfície és seca.
  • La carn és de color crema clar, poc compacta i una mica tova, i, en ser ferida, exsuda un làtex molt abundant que, si bé inicialment és blanc, de seguida es torna crema en assecar-se. Fa una olor lleugerament afruitada i el seu sabor és molt picant. El color de l'esporada és força semblant al de les làmines, de color ocraci pàl·lid.
  • Les espores són el·lipsoïdals, sense porus germinatiu, estan ornamentades amb berrugues amiloides i tenen una mida de 7-8,5 x 5-6 micròmetres.[6][8][9][10][11][12]

Hàbitat i distribució geogràfica

És un bolet comú que apareix entre el maig i l'octubre a les avellanoses (Corylus avellana) situades entre 100 i 1.500 m d'altitud a Euràsia i Nord-amèrica.[13][6][14][15][12]

Comestibilitat

No és comestible car el seu làtex picant provoca una coentor considerable a tota la boca que pot perdurar força temps en qui l'ha tastat o consumit.[6]

Risc de confusió amb altres espècies

El fet que només es troba sota avellaners i el seu sabor molt picant, juntament amb la particularitat que el seu làtex es torna de color crema en assecar-se, permeten una ràpida identificació d'aquesta espècie. Tot i així, es pot confondre amb Lactarius mairei, un bolet també de làtex molt picant, que se'n separa perquè té el marge del barret barbut i les làmines més pàl·lides. A primer cop d'ull es pot confondre amb altres Lactarius comestibles, com els rovellons, els quals se'n separen perquè exsuden un làtex vermellós o ataronjat i no tenen el sabor coent. Lactarius piperatus també és coent, però se'n diferencia clarament pel color blanc del basidioma.[6]

Referències

  1. 1,0 1,1 Catalogue of Life (anglès)
  2. uBio (anglès)
  3. Species Fungorum (anglès)
  4. Termcat (català)
  5. Masclans, F., 1975. Els noms catalans dels bolets (ordre dels agaricals). Barcelona: Institut d'Estudis Catalans. «Enllaç». (català)
  6. 6,0 6,1 6,2 6,3 6,4 El Fascinant món dels bolets. Volum 3. Espècies i famílies (II). Barcelona: ECRIC (Enciclopèdia Catalana Revistes i Col·leccionables), 2004. ISBN 8493317365. Pàgs. 179-180.
  7. Liddell, Henry George i Robert Scott, 1980. A Greek-English Lexicon (Abridged Edition). La Gran Bretanya: Oxford University Press. ISBN 0199102074.
  8. Phillips, Roger, 1981. Mushrooms and Other Fungi of Great Britain and Europe. Londres: Pan Books. p. 85. ISBN 0330264419.
  9. Roody, William C., 2003. Mushrooms of West Virginia and the Central Appalachians. Kentucky: University Press of Kentucky. p. 100. ISBN 9780813190396. «Enllaç».
  10. Pegler, David N., 1983. Mushrooms and Toadstools. Londres: Mitchell Beazley Publishing. p. 78. ISBN 0855335009.
  11. AsturNatura (castellà)
  12. 12,0 12,1 Rogers Mushrooms (anglès)
  13. GBIF (anglès)
  14. Jordan, Michael, 2004. The Encyclopedia of Fungi of Britain and Europe. Londres: Frances Lincoln. p. 306. ISBN 9780711223783. «Enllaç».
  15. Sterry, Paul, 1997. Complete British Wildlife. HarperCollins. p. 352. ISBN 9780583336383.


Bibliografia


Enllaços externs

En altres projectes de Wikimedia:
Commons
Commons Modifica l'enllaç a Wikidata
Viquiespècies
Viquiespècies
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autors i editors de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia CA

Lleterola verda: Brief Summary ( Catalão; Valenciano )

fornecido por wikipedia CA
 src= Espècimen fotografiat a Turquia.

La lleterola verda o lactari de llet roent (Lactarius pyrogalus) és una espècie de bolet pertanyent a la família de les russulàcies.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autors i editors de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia CA

Scharfer Hasel-Milchling ( Alemão )

fornecido por wikipedia DE

Der Scharfe Hasel-Milchling (Lactarius pyrogalus, syn. Lactarius hortensis), aufgrund seines brennend scharfen Geschmacks auch Beißender Milchling oder Brennreizker genannt[1], ist eine Pilzart aus der Familie der Täublingsverwandten (Russulaceae). Die Fruchtkörper sind gräulich gefärbt und haben entfernt stehende, gelbliche Lamellen. Der Pilz wächst bei Haseln.

Merkmale

Die Art hat einen Hut von 5–10 cm Durchmesser, der graubraun oder graugelb ist, bisweilen auch mit Oliv- oder Lilatönen.[2] Er ist flach konvex bis ganz flach und wird mit zunehmendem Alter trichterförmig. Der Hut ist manchmal konzentrisch gezont, er ist dünnfleischig und wird bei Nässe klebrig, glänzt aber nicht. Der Stiel misst 4–6 cm in der Länge und 7 bis 15 mm im Durchmesser. Er ist allgemein zylindrisch, aber manchmal an der Basis verdickt. Der Stiel ist weißlich oder hat die Farbe des Hutes, sein Fleisch ist ebenfalls weißlich. Der Pilz hat leicht bogig herablaufende Lamellen, die gelb bis orange gefärbt sind, im Alter jedoch ockerfarben werden. Das Fleisch sondert einen brennend scharfen, weißen Milchsaft aus, der sich mit Kalilauge gelb färbt.[3]

Der Scharfe Hasel-Milchling produziert einen hellockerfarbenen Sporenabdruck; die Sporen sind breit elliptisch mit Warzen und einem unvollständigen Netzwerk. Sie erreichen Dimensionen von 7–8 mal 5,5–7 µm.[4] Die Sporen sind amyloid, das heißt, sie färben sich mit Melzers Reagenz blau.

 src=
Charakteristisch sind die gelblichen, entfernt stehenden und leicht herablaufenden Lamellen.

Ökologie und Phänologie

Der Scharfe Hasel-Milchling ist ein Mykorrhizapilz und wächst nur bei Hasel.[3] Er ist nicht an Wälder gebunden und wächst häufig in Haselgehölzen, die für Stockausschlag bewirtschaftet werden.[5]

Er ist weit verbreitet und kommt von August bis Oktober vor.[4]

Bedeutung

Lactarius pyrogalus hat einen sehr scharfen, bitteren Geschmack[2] und ist säuerlich. Dies spiegelt sich sowohl in seinem deutschen Namen, als auch in der wissenschaftlichen Bezeichnung "pyrogalus" wider, was mit "Feuermilch" übersetzt werden kann. Obwohl ungiftig, wird er als ungenießbar angesehen.[2]

Verwechslung

Der Gebänderte Hainbuchen-Milchling ist ebenso scharf, wächst aber bei Hainbuchen und hat einen stärker gezonten Hut, außerdem hat er dichtere, nicht herablaufende Lamellen.[6]

Der Verbogene Milchling ist einen dickfleischigeren, mehr violettlichen Hut, etwas gedrängtere Lamellen und einen violettgrauen Stiel mit gelber Basis. Außerdem wächst er bei Birken, Fichten und Kiefern.[3]

Die entfernt stehenden, gelben Lamellen unterscheiden den Scharfen Hasel-Milchling von anderen grauen Lactarius-Arten wie dem Blassrandigen Milchling.

Taxonomie

Lactarius pyrogalus wurde zuerst 1792 von dem französischen Mykologen Bulliard als Agaricus pyrogalus beschrieben, bevor er 1838 von dem Schweden Elias Magnus Fries seinen derzeitigen wissenschaftlichen Namen erhielt. Sein spezifischer Name pyrogalus leitet sich aus den altgriechischen Wurzeln pyro- "Feuer" und gala "Milch" ab.[7]

Da die Originalbeschreibung von "Lactarius pyrogalus" nicht einer der beiden Arten eindeutig zuzuordnen ist, wird der Name von manchen Autoren auch für den Gebänderten Hainbuchen-Milchling verwendet.[3][8]

Quellen

Literatur

Einzelnachweise

  1. Eric Strittmatter: Die Art Lactarius pyrogalus. Auf: fungiworld.com. Pilz-Taxa-Datenbank. 17. November 2010. Abgerufen am 15. November 2011.
  2. a b c Bon
  3. a b c d Andreas Gminder, German J. Krieglsteiner, Wulfard Winterhoff: Die Großpilze Baden-Württembergs. Band 2. Eugen Ulmer, 2000, ISBN 3-8001-3531-0, S. 349 ff.
  4. a b Pegler
  5. Paul Sterry: Complete British Wildlife. HarperCollins, 1997, ISBN 978-0-583-33638-3, S. 352.
  6. Gebänderter Hainbuchen-Milchling Lactarius circellatus. Abgerufen am 11. Mai 2020.
  7. Henry George Liddell, Robert Scott: A Greek-English Lexicon. Oxford University Press, Oxford 1980, ISBN 0-19-910207-4.
  8. Beißender Hasel-Milchling Lactarius hortensis. Abgerufen am 11. Mai 2020.

Weblinks

 src=
– Sammlung von Bildern, Videos und Audiodateien
 title=
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autoren und Herausgeber von Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia DE

Scharfer Hasel-Milchling: Brief Summary ( Alemão )

fornecido por wikipedia DE

Der Scharfe Hasel-Milchling (Lactarius pyrogalus, syn. Lactarius hortensis), aufgrund seines brennend scharfen Geschmacks auch Beißender Milchling oder Brennreizker genannt, ist eine Pilzart aus der Familie der Täublingsverwandten (Russulaceae). Die Fruchtkörper sind gräulich gefärbt und haben entfernt stehende, gelbliche Lamellen. Der Pilz wächst bei Haseln.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autoren und Herausgeber von Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia DE

Lactarius pyrogalus ( Inglês )

fornecido por wikipedia EN

Lactarius pyrogalus, commonly known as the fire-milk lactarius, is a species of inedible mushroom in genus Lactarius. It is greyish and differentiated from other grey Lactarius by its widely spaced, yellow gills. It is found on the forest floor in mixed woodland, especially at the base of hazel trees.

Taxonomy

Lactarius pyrogalus was first described by French mycologist Pierre Bulliard as Agaricus pyrogalus in 1792, before being given its current binomial name by Swedish mycologist Elias Magnus Fries in 1838.

Description

Lactarius pyrogalus has a cap 5–10 cm (2–4 in) across which is grey fawn, sometimes with a yellowish tinge,[2] with pink and purple tinges not unknown.[3] It is flattened convex to flat, later becoming funnel shaped.[2] The cap is sometimes faintly concentrically banded, it is thin fleshed and becomes sticky when moist,[2] but is not shiny.[4] The stem is between 4 and 6 cm, and between 7 and 15 mm thick, generally cylindrical but sometimes slightly swollen at the base.[2] The stem is whitish or concolorous with the cap, with whitish flesh.[2] It has slightly decurrent gills, which are yellow to flesh coloured, though later become a cinnamon-ochre colour.[2] The well-spaced, yellow gills differentiate it from other greyish Lactarius species.[4]

An underside view of L. pyrogalus showing the widely spaced gills exuding drops of white latex.

Spores

Lactarius pyrogalus produces a light ochre spore print; the spores are broadly elliptic, with warts generally joined by a moderately thick ridges in a well-developed network.[2] The spores are 7–8 by 5.5–7 µm in size.[2][4] The spores are amyloid, meaning they stain dark blue in Melzer's reagent, and feature an incomplete net.[4]

Distribution

Lactarius pyrogalus is fairly common[4] and is generally found at the base of hazel trees alone or in scattered groups.[5] It is particularly common in hazel woodland managed for coppice.[6] It can also be found elsewhere on the ground in mixed woodland.[4] It is found in the autumn months of August, September and October.[2][4]

Edibility

Lactarius pyrogalus has a very hot, acrid taste and is acidic.[2] It is due to this taste that it received both its English name, fire-milk lactarius, and its scientific name, with "pyrogalus" translating as "fire milk".[3] Despite not being poisonous,[4] it is not regarded as edible and should be avoided.[2][4] This is unlike its relative, the saffron milk-cap (L. deliciosus), which is regarded as a choice mushroom.[7]

See also

References

  1. ^ "Lactarius pyrogalus (Bull.) Fr. 1838". MycoBank. International Mycological Association. Retrieved 2011-06-06.
  2. ^ a b c d e f g h i j k Phillips, Roger (1981). Mushrooms and Other Fungi of Great Britain and Europe. London: Pan Books. p. 85. ISBN 0-330-26441-9.
  3. ^ a b Roody, William C. (2003). Mushrooms of West Virginia and the Central Appalachians. Kentucky: University Press of Kentucky. p. 100. ISBN 978-0-8131-9039-6. Retrieved 2008-07-31.
  4. ^ a b c d e f g h i Pegler, David N. (1983). Mushrooms and Toadstools. London: Mitchell Beazley Publishing. p. 78. ISBN 0-85533-500-9.
  5. ^ Jordan, Michael (2004). The Encyclopedia of Fungi of Britain and Europe. London: Frances Lincoln. p. 306. ISBN 978-0-7112-2378-3. Retrieved 2008-07-31.
  6. ^ Sterry, Paul (1997). Complete British Wildlife. HarperCollins. p. 352. ISBN 978-0-583-33638-3.
  7. ^ Phillips, 80.
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia EN

Lactarius pyrogalus: Brief Summary ( Inglês )

fornecido por wikipedia EN

Lactarius pyrogalus, commonly known as the fire-milk lactarius, is a species of inedible mushroom in genus Lactarius. It is greyish and differentiated from other grey Lactarius by its widely spaced, yellow gills. It is found on the forest floor in mixed woodland, especially at the base of hazel trees.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia EN

Pähkinänrousku ( Finlandês )

fornecido por wikipedia FI

Pähkinänrousku (Lactarius pyrogalus, joskus myös virheellisesti L. hortensis) on kupera tai laakealakkinen kellanharmaa tai harmaanruskea rouskulaji. Sen heltat ovat kellertävät. Jalka on lakkia vaaleampi. Malto ja maitiaisneste ovat valkoiset. Sieni maistuu polttavan kirpeältä. Rousku kasvaa lehtimetsissä, puistoalueilla ja lehdoissa pähkinäpensaan seurassa. Se on tavallinen Ahvenanmaan ja Etelä-Suomen pähkinälehdoissa.[2]

Lähteet

  1. Taksonomian lähde: Index Fungorum Viitattu 3.9.2008
  2. Phillips, R.: WSOY Suuri Sienikirja, s. 85. suomeksi toim. Lasse Kosonen. WSOY, 1981, suom. 1992. ISBN 951-0-17255-3.

Aiheesta muualla

Tämä sieniin liittyvä artikkeli on tynkä. Voit auttaa Wikipediaa laajentamalla artikkelia.
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedian tekijät ja toimittajat
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia FI

Pähkinänrousku: Brief Summary ( Finlandês )

fornecido por wikipedia FI

Pähkinänrousku (Lactarius pyrogalus, joskus myös virheellisesti L. hortensis) on kupera tai laakealakkinen kellanharmaa tai harmaanruskea rouskulaji. Sen heltat ovat kellertävät. Jalka on lakkia vaaleampi. Malto ja maitiaisneste ovat valkoiset. Sieni maistuu polttavan kirpeältä. Rousku kasvaa lehtimetsissä, puistoalueilla ja lehdoissa pähkinäpensaan seurassa. Se on tavallinen Ahvenanmaan ja Etelä-Suomen pähkinälehdoissa.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedian tekijät ja toimittajat
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia FI

Aitrusis piengrybis ( Lituano )

fornecido por wikipedia LT
LogoIF.png

Aitrusis piengrybis (lot. Lactarius pyrogalus) – piengrybių (Lactarius) genties grybų rūšis.

Vaisiakūniai vidutinio didumo. Kepurėlė 3-8 (10) cm skersmens, jauna apvali, senesnių iškili, vėliau paplokščia, šiek tiek įdubusi, ochriškai pilkos spalvos, violetinio atspalvio, pakraščiai juostuoti, jaunų užsilenkę žemyn, senų išsitiesia. Lakšteliai gelsvi, vėliau ochrinės spalvos, stori, reti, priaugtiniai, kartais nuaugę kotu žemyn. Kotas 3-8 cm ilgio, 0,5-1,5 cm storio, balsvas, lygus, trapus, nedėmėtas, prie pagrindo užsilenkęs. Trama balta, perlaužus, pagelsta. Pieniškos sultys karčios.

Auga rugpjūčio-spalio mėn. lapuočių, mišriuose miškuose, ypač po lazdynais. IV kategorijos, vartojamas sūdytas.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Vikipedijos autoriai ir redaktoriai
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia LT

Vuurmelkzwam ( Neerlandês; Flamengo )

fornecido por wikipedia NL

De vuurmelkzwam (Lactarius pyrogalus)[1] is een melkzwam die in symbiose leeft met de hazelaar.[1] De soort wordt 4-7 centimeter groot en bezit melksap dat bij verwonding in druppels uit de zwam vloeit.

De Latijnse benaming pyrogalus betekent vuurmelk en verwjst naar de pikante smaak van het melksap. De soort is niet giftig, maar het wordt toch afgeraden om de zwam te eten.

Wikimedia Commons Zie de categorie Lactarius pyrogalus van Wikimedia Commons voor mediabestanden over dit onderwerp.
Bronnen, noten en/of referenties
  1. a b Haas, H. & Schrempp, H. Zeldzame paddestoelen. Zutphen: N.V. W.J. Thieme & Cie. ISBN 9003945802
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia-auteurs en -editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia NL

Lactarius pyrogalus ( Pms )

fornecido por wikipedia PMS
Drapò piemontèis.png Vos an lenga piemontèisa Për amprende a dovré 'l sistema dle parlà locaj ch'a varda sì.

Capel fin a 10 cm, dle vire brinà, rupì radialment, pì o men vagament zonà, da bes grisastr a òcra niss. Lamele spassià, pontùe, adnà, òcra groson motobin sostnù. Gamba àuta fin a 7 cm e larga fin a 2 cm, rupìa, soens pì ciàira. Làit crema oliva dzora a le lamele, quand che a sëcca, motobin àgher.

Ambient

A chërs dzortut sota ij ninsolé (Corylus avellana).

Comestibilità

WHMIS Class D-1.svg A venta mai mangé un bolè trovà se un a l'é nen un bon conossidor dij bolè!
As peul nen mangesse.

Arferiment bibliogràfich për chi a veul fé dj'arserche pì ancreuse

Lactarius pyrogalus (Bull. : Fr.) Fries

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia PMS

Lactarius pyrogalus: Brief Summary ( Pms )

fornecido por wikipedia PMS

Capel fin a 10 cm, dle vire brinà, rupì radialment, pì o men vagament zonà, da bes grisastr a òcra niss. Lamele spassià, pontùe, adnà, òcra groson motobin sostnù. Gamba àuta fin a 7 cm e larga fin a 2 cm, rupìa, soens pì ciàira. Làit crema oliva dzora a le lamele, quand che a sëcca, motobin àgher.

Ambient

A chërs dzortut sota ij ninsolé (Corylus avellana).

Comestibilità

WHMIS Class D-1.svg A venta mai mangé un bolè trovà se un a l'é nen un bon conossidor dij bolè!
As peul nen mangesse.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia PMS

Mleczaj leszczynowy ( Polonês )

fornecido por wikipedia POL

Mleczaj leszczynowy (Lactarius pyrogalus Fr.) – gatunek grzybów z rodziny gołąbkowatych (Russulaceae)[1].

Systematyka i nazewnictwo

Nazwę polską podał Władysław Wojewoda w 2003. W polskim piśmiennictwie mykologicznym gatunek ten opisywany był też pod nazwami: mleczaj gryzący, mleczaj ognisty, mleczaj ogniowy[2]. Niektóre synonimy łacińskie[3]:

  • Agaricus pyrogalus Bull. 1792
  • Agaricus pyrogalus Bull. 1792 var. pyrogalus
  • Galorrheus pyrogalus (Bull.) P. Kumm. 1871
  • Lactifluus pyrogalus (Bull.) Kuntze 1891

Morfologia

Kapelusz

Młody – wypukły i oślizgły, później szeroki, miseczkowaty, na brzegu zazwyczaj falisto powyginany, prawie suchy; brudnoszary, niekiedy z fioletowym odcieniem, zawsze pierścieniowo pręgowany. Do 10 cm średnicy[4].

Blaszki

Młode – białawe, potem bladoochrowe; dosyć gęste i zbiegające na trzon[4].

Trzon

Barwy kapelusza, o zwężonej podstawie[4].

Miąższ

Wodnisty, białawy; z piekącym, białym mleczkiem, nie zmieniającym barwy przy wysychaniu[4].

Wysyp zarodników

Jasnoochrowy[4].

Występowanie

Pod różnymi gatunkami drzew liściastych, takimi jak: leszczyna, dąb, grab, wiąz, jesion i inne. W Polsce dość częsty[4].

Przypisy

  1. Index Fungorum (ang.). [dostęp 2013-03-05].
  2. Władysław Wojewoda: Checklist of Polish Larger Basidiomycetes. Krytyczna lista wielkoowocnikowych grzybów podstawkowych Polski. Kraków: W. Szafer Institute of Botany, Polish Academy of Sciences, 2003. ISBN 83-89648-09-1.
  3. Species Fungorum (ang.). [dostęp 2013-04-15].
  4. a b c d e f Edmund Garnweidner, Hertha Garnweidner, Alicja Borowska, Alina Skirgiełło: Grzyby : przewodnik do poznawania i oznaczania grzybów Europy Środkowej. Warszawa: MUZA SA, 2006, s. 170. ISBN 83-7319-976-4.
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autorzy i redaktorzy Wikipedii
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia POL

Mleczaj leszczynowy: Brief Summary ( Polonês )

fornecido por wikipedia POL

Mleczaj leszczynowy (Lactarius pyrogalus Fr.) – gatunek grzybów z rodziny gołąbkowatych (Russulaceae).

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autorzy i redaktorzy Wikipedii
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia POL

Lactarius pyrogalus ( Português )

fornecido por wikipedia PT

Lactarius pyrogalus é um fungo que pertence ao gênero de cogumelos Lactarius, da ordem Russulales. Encontrado na Europa e na América do Norte, foi descrito cientificamente em 1838 pelos micologistas Jean Baptiste François Pierre Bulliard e Elias Magnus Fries.[1]

Ver também

Referências

  1. «Lactarius pyrogalus (Bull.) Fr. 1838» (em inglês). mycobank.org. Consultado em 29 de agosto de 2011

 title=
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autores e editores de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia PT

Lactarius pyrogalus: Brief Summary ( Português )

fornecido por wikipedia PT

Lactarius pyrogalus é um fungo que pertence ao gênero de cogumelos Lactarius, da ordem Russulales. Encontrado na Europa e na América do Norte, foi descrito cientificamente em 1838 pelos micologistas Jean Baptiste François Pierre Bulliard e Elias Magnus Fries.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autores e editores de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia PT

Bureți de alun ( Romeno; moldávio; moldavo )

fornecido por wikipedia RO

Lactarius pyrogalus (Pierre Bulliard, 1792 ex Elias Magnus Fries, 1838) este o specie de ciuperci necomestibile din încrengătura Basidiomycota în familia Russulaceae și de genul Lactarius,[1][2] denumit în popor râșcovul cocoșului, bureți de alun sau bureți iuți.[3] Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord crește în grupuri mai mari sau mici, pe soluri nutritive ușoare sau bogate in fier și azot, dar de asemenea pe cele argiloase, simbiontul preferat fiind alunul, dar se găsește câteodată și prin păduri de foioase sau mixte. Apare de la câmpie la munte, din (iunie) iulie până în noiembrie.[4][5] Epitetul soiului se trage din cuvintele grecești ((gr. πυρο=foc) și (gr. γάλα=lapte), adică „lapte de foc”.

Istoric

Deși specia a fost descrisă de mai mulți micologi cunoscuți sub diverse denumiri (vezi infocasetă), cu toate acceptate sinonim, numele binomial însă este cel creat mai întâi de omul de știință francez Pierre Bulliard ca Agaricus pyrogalus și publicat în 1792,[6] apoi redenumit de marele savant Elias Magnus Fries sub numele actual (2018), alăturându-l genului Lactarius, de verificat în cartea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum din 1838.[7]

Descriere

 src=
Bres.: Lactarius pyrogalus
  • Pălăria: are un diametru de 5–10 cm, este destul de cărnoasă, fragilă, inițial ușor brumată gălbui la margine, boltită, pentru timp lung cu marginea răsfrântă spre picior, apoi din ce în ce mai aplatizată și adâncită în centru, la bătrânețe în formă de pâlnie. Cuticula este netedă, unsuros-lipicioasă, dar nu lucioasă, formând ocazional zone slabe ceva mai închise orânduite concentric. Coloritul variază mult: de la gri-gălbui și gri-măsliniu, peste gri-brun, până la brun-violaceu, devenind în vârstă gri-verzui. La tăiere pierde imediat foarte mult suc.
  • Lamelele: sunt subțiri, ușor arcuite cu lameluțe intercalate și muchii netede care stau în contrast cu alte specii ale genului, fiind distanțate între ele, inițial mai degrabă aderate larg la picior, lungindu-se în vârstă și devenind slab decurente de-a lungul lui precum neregulat ondulate. Coloritul este gălbui până portocaliu, la bătrânețe ocru sau ocru-portocaliu.
  • Sporii: sunt rotunjori până ovoidali, în forma unei picături, amiloizi (ce înseamnă colorabilitatea structurilor tisulare folosind reactivi de iod), hialini (translucizi), suprafața fiind presărată de negi mici turtiți de până la 0,5 µm într-o rețea incompletă, având o mărime de 8-10 x 7-8 microni. Pulberea lor este gălbuie. Basidiile cu 2-4 sterigme fiecare sunt cuneiforme și măsoară 45-50 x 8-10 microni. Cistoidele la muchii (celule de obicei izbitoare și sterile care pot apărea între basidii și himen, stratul fructifer) sunt fusiforme, ascuțite spre vârf asemănător unei lance, cu o mărime de 50-70 x 6-7 microni.[8]
  • Piciorul: are o înălțime de 4-8 cm și o lățime de 0,8-1,5 (2) cm, este neted, cilindric precum adesea îngroșat spre bază, unsuros, tânăr plin, apoi împăiat și la bătrânețe gol pe dinăuntru. Culoarea suprafeței este gri-albicioasă până gri-brună, dar mereu mai deschisă decât cuticula.
  • Carnea: este albicioasă fără a se decolora la leziune sau tăiere și destul de compactă și cărnoasă. Mirosul este foarte slab fructuos, amintind de mere, dar gustul în primul moment acru și amar care devine după câteva secunde extrem de iute. Iuțirea provine de la alcaloidul unei rășini numită piperină.
  • Laptele: care curge în abundentă este foarte iute și alb, necolorându-se în contact cu aerul sau după uscare.[4][5]
  • Reacții chimice: Carnea se colorează cu fenol brun, cu sulfoformol după 30 de minute lila-roșiatic, laptele cu Hidroxid de potasiu repede galben-auriu până ocru-portocaliu, iar carnea galben de sulf, carnea cu guaiacol albăstrui, cu sulfat de fier imediat galben-rozaliu și cu tinctură de Guaiacum peste brun-rozaliu încet deschis gri-verzui.[9][10]

Confuzii

Deci bine de identificat datorită lamelelor sale distanțate și gălbuie, râșcovul cocoșului poate totuși fi confundat de începători cu specii ale aceluiași gen, cu toate necomestibile, ca de exemplu cu: Lactarius blennius,[11][12] Lactarius circellatus,[13] Lactarius fluens,[14] Lactarius trivialis sin. Lactarius bertillonii var. queletii,[15] Lactarius uvidus[16] sau Lactarius vietus.[17] Mai departe, o confuzie ar fi posibilă chiar și cu delicioșii Lactarius aurantiacus sin. Lactarius mitissimus[18] și Lactarius volemus.[19]

Specii asemănătoare în imagini

Valorificare

Bureții de alun sunt necomestibili din cauza gustului lor dezgustător acru, amar și extrem de iute.

Note

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 513, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO 1-3
  4. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 370-371, ISBN 3-405-12116-7
  5. ^ a b Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 84-85, ISBN 978-3-440-13447-4
  6. ^ Pierre Bulliard: „Herbier de la France ou, Collection complette des plantes indigenes de ce royaume etc..”, vol. 12, Editura Didot, Debure, Belin, Paris 1792, tab.. 529
  7. ^ Elias Fries: „Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”, Editura Typographia Academica, Uppsala (1836-1838), p. 339 [1]
  8. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. VIII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1928, p. 368
  9. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 545, ISBN 3-85502-0450
  10. ^ Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 4-a, vol. II/b 2 „Röhrlinge und Blätterpilze”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1978, p. 455
  11. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 364-365/1, ISBN 3-405-12116-7
  12. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 336-337, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  13. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 370-371, ISBN 88-85013-37-6
  14. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 304-305, ISBN 3-405-12124-8
  15. ^ I funghi dal vero, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 356-357, ISBN 88-85013-37-6
  16. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 370-371, ISBN 3-405-12116-7
  17. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 306-307, ISBN 3-405-12124-8
  18. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 446-447, ISBN 978-3-440-14530-2
  19. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 177-180, ISBN 3-426-00312-0

Bibliografie

  • Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. VIII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1928
  • Bruno Cetto, volumul 1-7, vezi note
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia autori și editori
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia RO

Bureți de alun: Brief Summary ( Romeno; moldávio; moldavo )

fornecido por wikipedia RO

Lactarius pyrogalus (Pierre Bulliard, 1792 ex Elias Magnus Fries, 1838) este o specie de ciuperci necomestibile din încrengătura Basidiomycota în familia Russulaceae și de genul Lactarius, denumit în popor râșcovul cocoșului, bureți de alun sau bureți iuți. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord crește în grupuri mai mari sau mici, pe soluri nutritive ușoare sau bogate in fier și azot, dar de asemenea pe cele argiloase, simbiontul preferat fiind alunul, dar se găsește câteodată și prin păduri de foioase sau mixte. Apare de la câmpie la munte, din (iunie) iulie până în noiembrie. Epitetul soiului se trage din cuvintele grecești ((gr. πυρο=foc) și (gr. γάλα=lapte), adică „lapte de foc”.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia autori și editori
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia RO

Млечник жгуче-млечный ( Russo )

fornecido por wikipedia русскую Википедию
Латинское название Lactarius pyrogalus (Bull.) Fr. 1838

wikispecies:
[{{fullurl:wikispecies:{{{wikispecies}}}|uselang=ru}} Систематика
на Викивидах]

commons:
Изображения
на Викискладе

NCBI 1962198

Мле́чник жгу́че-мле́чный (лат. Lactárius pyrógalus) — гриб рода Млечник (лат. Lactarius) семейства Сыроежковые (лат. Russulaceae). Условно-съедобен.

Описание

  • Шляпка ∅ 3—6 см, округлая с подвёрнутыми краями, позднее во воронковидной с волнистыми краями. Кожица серовато-телесного цвета, у взрослых грибов с заметными концентрическими зонами, влажная, слегка слизистая.
  • Пластинки нисходящие по ножке, относительно редкие, тонкие, охристо-жёлтого цвета, у взрослых грибов широкие.
  • Споровый порошок желтоватый. Споры 7 × 5,5 мкм, почти округлые, сетчато-жилковатые, амилоидные.
  • Ножка 3—5 см в высоту, ∅ 0,5—1 см, суженная и часто заострённая у основания, плотная, затем полая, одного цвета со шляпкой или светлее.
  • Мякоть плотная, белая, под кожицей шляпки сероватая, со слабым грибным запахом.
  • Млечный сок обильный, белый или желтоватый, цвета на воздухе не меняет. Вкус очень острый, со временем исчезает.

Изменчивость

Концентрических зон на шляпке может не быть. Цвет же её варьирует от светло-серого до серо-оливкового. Пластинки могут быть от желтоватого до кремово-охристого цвета.

Экология и распространение

Образует микоризу с лещиной. Встречается в Европе и прилегающих районах Азии в лиственных, широколиственных и смешанных лесах, часто в кустарниках, в светлых местах, около просек, небольшими группами и одиночно.

Сезон: начало августа — конец сентября.

Сходные виды

Синонимы

Латинские синонимы

Русские синонимы

  • Млечник садовый
  • Млечник жгучий

Пищевые качества

Условно-съедобный гриб, употребляется только в солёном виде.

Ссылки

Литература

  • Лессо Т. Грибы. — 2003. — С. 48.
  • Сержанина Г. И. Шляпочные грибы Белоруссии. — Минск: Наука и техника, 1984.
 title=
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Авторы и редакторы Википедии

Млечник жгуче-млечный: Brief Summary ( Russo )

fornecido por wikipedia русскую Википедию

Мле́чник жгу́че-мле́чный (лат. Lactárius pyrógalus) — гриб рода Млечник (лат. Lactarius) семейства Сыроежковые (лат. Russulaceae). Условно-съедобен.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Авторы и редакторы Википедии

灰褐乳菇 ( Chinês )

fornecido por wikipedia 中文维基百科
如何讀生物分類框
灰褐乳菇 Lactarius pyrogalus.jpg
科學分類 界: 真菌界 Fungi
門: 擔子菌門 Basidiomycota
綱: 傘菌綱 Agaricomycetes
目: 红菇目 Russulales
科: 红菇科 Russulaceae
屬: 乳菇屬 Lactarius
種: 灰褐乳菇 L. pyrogalus
二名法 Lactarius pyrogalus
(Bull. ex Fr.) (1838)

灰褐乳菇學名Lactarius pyrogalus),俗稱火奶乳菇fire-milk Lactarius),是一種擔子菌門真菌,隸屬於乳菇屬英语Lactarius。這種真菌有著與別不同的灰色外表,並且有著其他灰色乳菇沒有的,間隔很大的黃色菌褶。這種真菌通常在混合林地的地面上出現,尤其是榛樹下。[2]

分類

灰褐乳菇最早是由法國真菌學家讓·巴蒂斯特·弗朗索瓦·皮埃爾·比利亞爾於1792年描述的,其學名為灰褐伞菌Agaricus pyrogalus)。[3]後來,瑞典真菌學家埃利亞斯·馬格努斯·弗里斯將其學名改為現名。其學名中的「pyrogalus」源自古希臘文詞彙「pyro-」和「gala」,兩者的意思分別是「火」和「奶」。[4]

描述

灰褐乳菇的菌蓋直徑為5–10厘米(2–4英寸),呈灰色,且有時候會有些少黃色色調。[5]部份菌蓋更點綴著粉紅色或紫色色調。[6]其菌蓋呈凸面狀至扁平狀,且隨著年齡增加會變成漏斗形。[5]菌蓋較薄,且在潮濕時會具粘性[5],但沒有光澤。[7]其菌柄高4–6厘米,厚7–15毫米,通常為圓柱形的,但有時會有較大的底部。[5]其顏色為白色或灰色。[5]菌褶是自基部沿蕈柄向下生長的,呈黃色或肉色,雖隨著年齡增加會變成肉桂赭色。[5]這種間隔很大的黃色菌褶是這種真菌在乳菇屬中獨有的,其他乳菇均沒有此特性。[7]孢子印是淺赭色的[5],而其寬橢圓形的擔孢子的奈小則為7–8 x 5.5–7微米。[5][7]

 src=
灰褐乳菇的底部視圖,可見其黃色菌褶之間的間隔很大

分佈及生境

灰褐乳菇是相當常見的[7],並且經常於秋季中的八月至十月期間[5][7],在榛樹下以單獨或散團的形式出現。[8]因此,這種真菌在榛樹萌生林中較為常見。[9] 這種真菌也會在其他混合樹林中出現。[7]

可食性

灰褐乳菇有著非常辛辣的味道,並且其菌肉是具是酸性的。[5]也正正是由於這個味道,這種真菌得到了其俗稱「火奶乳菇」。其中「火」是指其辛辣味道,而「奶」則是指其具酸性的菌肉。[6]這種真菌儘管不是有毒的[7],但並不可供食用。[5][7]這種真菌與其類似物種松乳菇不同,因為松乳菇被視為美味的真菌。[10]

參考文獻

  1. ^ Lactarius pyrogalus (Bull.) Fr. 1838. MycoBank. International Mycological Association. [2011-06-06].
  2. ^ Fiery Milkcap - Lactarius pyrogalus - NatureSpot
  3. ^ Rogers Mushrooms - Lactarius pyrogalus Mushroom
  4. ^ Liddell, Henry George and Robert Scott. A Greek-English Lexicon (Abridged Edition). United Kingdom: Oxford University Press. 1980. ISBN 0-19-910207-4.
  5. ^ 5.00 5.01 5.02 5.03 5.04 5.05 5.06 5.07 5.08 5.09 5.10 Phillips, Roger. Mushrooms and Other Fungi of Great Britain and Europe. London: Pan Books. 1981: 85. ISBN 0-330-26441-9.
  6. ^ 6.0 6.1 Roody, William C. Mushrooms of West Virginia and the Central Appalachians. Kentucky: University Press of Kentucky. 2003: 100 [2008-07-31]. ISBN 978-0-8131-9039-6.
  7. ^ 7.0 7.1 7.2 7.3 7.4 7.5 7.6 7.7 Pegler, David N. Mushrooms and Toadstools. London: Mitchell Beazley Publishing. 1983: 78. ISBN 0-85533-500-9.
  8. ^ Jordan, Michael. The Encyclopedia of Fungi of Britain and Europe. London: Frances Lincoln. 2004: 306 [2008-07-31]. ISBN 978-0-7112-2378-3.
  9. ^ Sterry, Paul. Complete British Wildlife. HarperCollins. 1997: 352. ISBN 978-0-583-33638-3.
  10. ^ Phillips, 80.
 title=
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
维基百科作者和编辑
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia 中文维基百科

灰褐乳菇: Brief Summary ( Chinês )

fornecido por wikipedia 中文维基百科

灰褐乳菇(學名:Lactarius pyrogalus),俗稱火奶乳菇(fire-milk Lactarius),是一種擔子菌門真菌,隸屬於乳菇屬(英语:Lactarius)。這種真菌有著與別不同的灰色外表,並且有著其他灰色乳菇沒有的,間隔很大的黃色菌褶。這種真菌通常在混合林地的地面上出現,尤其是榛樹下。

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
维基百科作者和编辑
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia 中文维基百科