Guidance for identification (German text)
La lleterola verda[4][5] o lactari de llet roent[6] (Lactarius pyrogalus) és una espècie de bolet pertanyent a la família de les russulàcies.
El seu nom específic prové de les arrels gregues pyro (foc) i gala (llet).[7]
És un bolet comú que apareix entre el maig i l'octubre a les avellanoses (Corylus avellana) situades entre 100 i 1.500 m d'altitud a Euràsia i Nord-amèrica.[13][6][14][15][12]
No és comestible car el seu làtex picant provoca una coentor considerable a tota la boca que pot perdurar força temps en qui l'ha tastat o consumit.[6]
El fet que només es troba sota avellaners i el seu sabor molt picant, juntament amb la particularitat que el seu làtex es torna de color crema en assecar-se, permeten una ràpida identificació d'aquesta espècie. Tot i així, es pot confondre amb Lactarius mairei, un bolet també de làtex molt picant, que se'n separa perquè té el marge del barret barbut i les làmines més pàl·lides. A primer cop d'ull es pot confondre amb altres Lactarius comestibles, com els rovellons, els quals se'n separen perquè exsuden un làtex vermellós o ataronjat i no tenen el sabor coent. Lactarius piperatus també és coent, però se'n diferencia clarament pel color blanc del basidioma.[6]
La lleterola verda o lactari de llet roent (Lactarius pyrogalus) és una espècie de bolet pertanyent a la família de les russulàcies.
Der Scharfe Hasel-Milchling (Lactarius pyrogalus, syn. Lactarius hortensis), aufgrund seines brennend scharfen Geschmacks auch Beißender Milchling oder Brennreizker genannt[1], ist eine Pilzart aus der Familie der Täublingsverwandten (Russulaceae). Die Fruchtkörper sind gräulich gefärbt und haben entfernt stehende, gelbliche Lamellen. Der Pilz wächst bei Haseln.
Die Art hat einen Hut von 5–10 cm Durchmesser, der graubraun oder graugelb ist, bisweilen auch mit Oliv- oder Lilatönen.[2] Er ist flach konvex bis ganz flach und wird mit zunehmendem Alter trichterförmig. Der Hut ist manchmal konzentrisch gezont, er ist dünnfleischig und wird bei Nässe klebrig, glänzt aber nicht. Der Stiel misst 4–6 cm in der Länge und 7 bis 15 mm im Durchmesser. Er ist allgemein zylindrisch, aber manchmal an der Basis verdickt. Der Stiel ist weißlich oder hat die Farbe des Hutes, sein Fleisch ist ebenfalls weißlich. Der Pilz hat leicht bogig herablaufende Lamellen, die gelb bis orange gefärbt sind, im Alter jedoch ockerfarben werden. Das Fleisch sondert einen brennend scharfen, weißen Milchsaft aus, der sich mit Kalilauge gelb färbt.[3]
Der Scharfe Hasel-Milchling produziert einen hellockerfarbenen Sporenabdruck; die Sporen sind breit elliptisch mit Warzen und einem unvollständigen Netzwerk. Sie erreichen Dimensionen von 7–8 mal 5,5–7 µm.[4] Die Sporen sind amyloid, das heißt, sie färben sich mit Melzers Reagenz blau.
Der Scharfe Hasel-Milchling ist ein Mykorrhizapilz und wächst nur bei Hasel.[3] Er ist nicht an Wälder gebunden und wächst häufig in Haselgehölzen, die für Stockausschlag bewirtschaftet werden.[5]
Er ist weit verbreitet und kommt von August bis Oktober vor.[4]
Lactarius pyrogalus hat einen sehr scharfen, bitteren Geschmack[2] und ist säuerlich. Dies spiegelt sich sowohl in seinem deutschen Namen, als auch in der wissenschaftlichen Bezeichnung "pyrogalus" wider, was mit "Feuermilch" übersetzt werden kann. Obwohl ungiftig, wird er als ungenießbar angesehen.[2]
Der Gebänderte Hainbuchen-Milchling ist ebenso scharf, wächst aber bei Hainbuchen und hat einen stärker gezonten Hut, außerdem hat er dichtere, nicht herablaufende Lamellen.[6]
Der Verbogene Milchling ist einen dickfleischigeren, mehr violettlichen Hut, etwas gedrängtere Lamellen und einen violettgrauen Stiel mit gelber Basis. Außerdem wächst er bei Birken, Fichten und Kiefern.[3]
Die entfernt stehenden, gelben Lamellen unterscheiden den Scharfen Hasel-Milchling von anderen grauen Lactarius-Arten wie dem Blassrandigen Milchling.
Lactarius pyrogalus wurde zuerst 1792 von dem französischen Mykologen Bulliard als Agaricus pyrogalus beschrieben, bevor er 1838 von dem Schweden Elias Magnus Fries seinen derzeitigen wissenschaftlichen Namen erhielt. Sein spezifischer Name pyrogalus leitet sich aus den altgriechischen Wurzeln pyro- "Feuer" und gala "Milch" ab.[7]
Da die Originalbeschreibung von "Lactarius pyrogalus" nicht einer der beiden Arten eindeutig zuzuordnen ist, wird der Name von manchen Autoren auch für den Gebänderten Hainbuchen-Milchling verwendet.[3][8]
Der Scharfe Hasel-Milchling (Lactarius pyrogalus, syn. Lactarius hortensis), aufgrund seines brennend scharfen Geschmacks auch Beißender Milchling oder Brennreizker genannt, ist eine Pilzart aus der Familie der Täublingsverwandten (Russulaceae). Die Fruchtkörper sind gräulich gefärbt und haben entfernt stehende, gelbliche Lamellen. Der Pilz wächst bei Haseln.
Lactarius pyrogalus, commonly known as the fire-milk lactarius, is a species of inedible mushroom in genus Lactarius. It is greyish and differentiated from other grey Lactarius by its widely spaced, yellow gills. It is found on the forest floor in mixed woodland, especially at the base of hazel trees.
Lactarius pyrogalus was first described by French mycologist Pierre Bulliard as Agaricus pyrogalus in 1792, before being given its current binomial name by Swedish mycologist Elias Magnus Fries in 1838.
Lactarius pyrogalus has a cap 5–10 cm (2–4 in) across which is grey fawn, sometimes with a yellowish tinge,[2] with pink and purple tinges not unknown.[3] It is flattened convex to flat, later becoming funnel shaped.[2] The cap is sometimes faintly concentrically banded, it is thin fleshed and becomes sticky when moist,[2] but is not shiny.[4] The stem is between 4 and 6 cm, and between 7 and 15 mm thick, generally cylindrical but sometimes slightly swollen at the base.[2] The stem is whitish or concolorous with the cap, with whitish flesh.[2] It has slightly decurrent gills, which are yellow to flesh coloured, though later become a cinnamon-ochre colour.[2] The well-spaced, yellow gills differentiate it from other greyish Lactarius species.[4]
Lactarius pyrogalus produces a light ochre spore print; the spores are broadly elliptic, with warts generally joined by a moderately thick ridges in a well-developed network.[2] The spores are 7–8 by 5.5–7 µm in size.[2][4] The spores are amyloid, meaning they stain dark blue in Melzer's reagent, and feature an incomplete net.[4]
Lactarius pyrogalus is fairly common[4] and is generally found at the base of hazel trees alone or in scattered groups.[5] It is particularly common in hazel woodland managed for coppice.[6] It can also be found elsewhere on the ground in mixed woodland.[4] It is found in the autumn months of August, September and October.[2][4]
Lactarius pyrogalus has a very hot, acrid taste and is acidic.[2] It is due to this taste that it received both its English name, fire-milk lactarius, and its scientific name, with "pyrogalus" translating as "fire milk".[3] Despite not being poisonous,[4] it is not regarded as edible and should be avoided.[2][4] This is unlike its relative, the saffron milk-cap (L. deliciosus), which is regarded as a choice mushroom.[7]
Lactarius pyrogalus, commonly known as the fire-milk lactarius, is a species of inedible mushroom in genus Lactarius. It is greyish and differentiated from other grey Lactarius by its widely spaced, yellow gills. It is found on the forest floor in mixed woodland, especially at the base of hazel trees.
Pähkinänrousku (Lactarius pyrogalus, joskus myös virheellisesti L. hortensis) on kupera tai laakealakkinen kellanharmaa tai harmaanruskea rouskulaji. Sen heltat ovat kellertävät. Jalka on lakkia vaaleampi. Malto ja maitiaisneste ovat valkoiset. Sieni maistuu polttavan kirpeältä. Rousku kasvaa lehtimetsissä, puistoalueilla ja lehdoissa pähkinäpensaan seurassa. Se on tavallinen Ahvenanmaan ja Etelä-Suomen pähkinälehdoissa.[2]
Pähkinänrousku (Lactarius pyrogalus, joskus myös virheellisesti L. hortensis) on kupera tai laakealakkinen kellanharmaa tai harmaanruskea rouskulaji. Sen heltat ovat kellertävät. Jalka on lakkia vaaleampi. Malto ja maitiaisneste ovat valkoiset. Sieni maistuu polttavan kirpeältä. Rousku kasvaa lehtimetsissä, puistoalueilla ja lehdoissa pähkinäpensaan seurassa. Se on tavallinen Ahvenanmaan ja Etelä-Suomen pähkinälehdoissa.
Aitrusis piengrybis (lot. Lactarius pyrogalus) – piengrybių (Lactarius) genties grybų rūšis.
Vaisiakūniai vidutinio didumo. Kepurėlė 3-8 (10) cm skersmens, jauna apvali, senesnių iškili, vėliau paplokščia, šiek tiek įdubusi, ochriškai pilkos spalvos, violetinio atspalvio, pakraščiai juostuoti, jaunų užsilenkę žemyn, senų išsitiesia. Lakšteliai gelsvi, vėliau ochrinės spalvos, stori, reti, priaugtiniai, kartais nuaugę kotu žemyn. Kotas 3-8 cm ilgio, 0,5-1,5 cm storio, balsvas, lygus, trapus, nedėmėtas, prie pagrindo užsilenkęs. Trama balta, perlaužus, pagelsta. Pieniškos sultys karčios.
Auga rugpjūčio-spalio mėn. lapuočių, mišriuose miškuose, ypač po lazdynais. IV kategorijos, vartojamas sūdytas.
De vuurmelkzwam (Lactarius pyrogalus)[1] is een melkzwam die in symbiose leeft met de hazelaar.[1] De soort wordt 4-7 centimeter groot en bezit melksap dat bij verwonding in druppels uit de zwam vloeit.
De Latijnse benaming pyrogalus betekent vuurmelk en verwjst naar de pikante smaak van het melksap. De soort is niet giftig, maar het wordt toch afgeraden om de zwam te eten.
Bronnen, noten en/of referentiesCapel fin a 10 cm, dle vire brinà, rupì radialment, pì o men vagament zonà, da bes grisastr a òcra niss. Lamele spassià, pontùe, adnà, òcra groson motobin sostnù. Gamba àuta fin a 7 cm e larga fin a 2 cm, rupìa, soens pì ciàira. Làit crema oliva dzora a le lamele, quand che a sëcca, motobin àgher.
A chërs dzortut sota ij ninsolé (Corylus avellana).
A venta mai mangé un bolè trovà se un a l'é nen un bon conossidor dij bolè!
As peul nen mangesse.
Lactarius pyrogalus (Bull. : Fr.) Fries
Capel fin a 10 cm, dle vire brinà, rupì radialment, pì o men vagament zonà, da bes grisastr a òcra niss. Lamele spassià, pontùe, adnà, òcra groson motobin sostnù. Gamba àuta fin a 7 cm e larga fin a 2 cm, rupìa, soens pì ciàira. Làit crema oliva dzora a le lamele, quand che a sëcca, motobin àgher.
AmbientA chërs dzortut sota ij ninsolé (Corylus avellana).
Comestibilità A venta mai mangé un bolè trovà se un a l'é nen un bon conossidor dij bolè!
As peul nen mangesse.
Mleczaj leszczynowy (Lactarius pyrogalus Fr.) – gatunek grzybów z rodziny gołąbkowatych (Russulaceae)[1].
Nazwę polską podał Władysław Wojewoda w 2003. W polskim piśmiennictwie mykologicznym gatunek ten opisywany był też pod nazwami: mleczaj gryzący, mleczaj ognisty, mleczaj ogniowy[2]. Niektóre synonimy łacińskie[3]:
Młody – wypukły i oślizgły, później szeroki, miseczkowaty, na brzegu zazwyczaj falisto powyginany, prawie suchy; brudnoszary, niekiedy z fioletowym odcieniem, zawsze pierścieniowo pręgowany. Do 10 cm średnicy[4].
Młode – białawe, potem bladoochrowe; dosyć gęste i zbiegające na trzon[4].
Barwy kapelusza, o zwężonej podstawie[4].
Wodnisty, białawy; z piekącym, białym mleczkiem, nie zmieniającym barwy przy wysychaniu[4].
Jasnoochrowy[4].
Pod różnymi gatunkami drzew liściastych, takimi jak: leszczyna, dąb, grab, wiąz, jesion i inne. W Polsce dość częsty[4].
Mleczaj leszczynowy (Lactarius pyrogalus Fr.) – gatunek grzybów z rodziny gołąbkowatych (Russulaceae).
Lactarius pyrogalus é um fungo que pertence ao gênero de cogumelos Lactarius, da ordem Russulales. Encontrado na Europa e na América do Norte, foi descrito cientificamente em 1838 pelos micologistas Jean Baptiste François Pierre Bulliard e Elias Magnus Fries.[1]
Lactarius pyrogalus é um fungo que pertence ao gênero de cogumelos Lactarius, da ordem Russulales. Encontrado na Europa e na América do Norte, foi descrito cientificamente em 1838 pelos micologistas Jean Baptiste François Pierre Bulliard e Elias Magnus Fries.
Lactarius pyrogalus (Pierre Bulliard, 1792 ex Elias Magnus Fries, 1838) este o specie de ciuperci necomestibile din încrengătura Basidiomycota în familia Russulaceae și de genul Lactarius,[1][2] denumit în popor râșcovul cocoșului, bureți de alun sau bureți iuți.[3] Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord crește în grupuri mai mari sau mici, pe soluri nutritive ușoare sau bogate in fier și azot, dar de asemenea pe cele argiloase, simbiontul preferat fiind alunul, dar se găsește câteodată și prin păduri de foioase sau mixte. Apare de la câmpie la munte, din (iunie) iulie până în noiembrie.[4][5] Epitetul soiului se trage din cuvintele grecești ((gr. πυρο=foc) și (gr. γάλα=lapte), adică „lapte de foc”.
Deși specia a fost descrisă de mai mulți micologi cunoscuți sub diverse denumiri (vezi infocasetă), cu toate acceptate sinonim, numele binomial însă este cel creat mai întâi de omul de știință francez Pierre Bulliard ca Agaricus pyrogalus și publicat în 1792,[6] apoi redenumit de marele savant Elias Magnus Fries sub numele actual (2018), alăturându-l genului Lactarius, de verificat în cartea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum din 1838.[7]
Deci bine de identificat datorită lamelelor sale distanțate și gălbuie, râșcovul cocoșului poate totuși fi confundat de începători cu specii ale aceluiași gen, cu toate necomestibile, ca de exemplu cu: Lactarius blennius,[11][12] Lactarius circellatus,[13] Lactarius fluens,[14] Lactarius trivialis sin. Lactarius bertillonii var. queletii,[15] Lactarius uvidus[16] sau Lactarius vietus.[17] Mai departe, o confuzie ar fi posibilă chiar și cu delicioșii Lactarius aurantiacus sin. Lactarius mitissimus[18] și Lactarius volemus.[19]
Bureții de alun sunt necomestibili din cauza gustului lor dezgustător acru, amar și extrem de iute.
Lactarius pyrogalus (Pierre Bulliard, 1792 ex Elias Magnus Fries, 1838) este o specie de ciuperci necomestibile din încrengătura Basidiomycota în familia Russulaceae și de genul Lactarius, denumit în popor râșcovul cocoșului, bureți de alun sau bureți iuți. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord crește în grupuri mai mari sau mici, pe soluri nutritive ușoare sau bogate in fier și azot, dar de asemenea pe cele argiloase, simbiontul preferat fiind alunul, dar se găsește câteodată și prin păduri de foioase sau mixte. Apare de la câmpie la munte, din (iunie) iulie până în noiembrie. Epitetul soiului se trage din cuvintele grecești ((gr. πυρο=foc) și (gr. γάλα=lapte), adică „lapte de foc”.
[{{fullurl:wikispecies:{{{wikispecies}}}|uselang=ru}} Систематика
на Викивидах]
Мле́чник жгу́че-мле́чный (лат. Lactárius pyrógalus) — гриб рода Млечник (лат. Lactarius) семейства Сыроежковые (лат. Russulaceae). Условно-съедобен.
Концентрических зон на шляпке может не быть. Цвет же её варьирует от светло-серого до серо-оливкового. Пластинки могут быть от желтоватого до кремово-охристого цвета.
Образует микоризу с лещиной. Встречается в Европе и прилегающих районах Азии в лиственных, широколиственных и смешанных лесах, часто в кустарниках, в светлых местах, около просек, небольшими группами и одиночно.
Сезон: начало августа — конец сентября.
Условно-съедобный гриб, употребляется только в солёном виде.
Мле́чник жгу́че-мле́чный (лат. Lactárius pyrógalus) — гриб рода Млечник (лат. Lactarius) семейства Сыроежковые (лат. Russulaceae). Условно-съедобен.
灰褐乳菇(學名:Lactarius pyrogalus),俗稱火奶乳菇(fire-milk Lactarius),是一種擔子菌門真菌,隸屬於乳菇屬(英语:Lactarius)。這種真菌有著與別不同的灰色外表,並且有著其他灰色乳菇沒有的,間隔很大的黃色菌褶。這種真菌通常在混合林地的地面上出現,尤其是榛樹下。[2]
灰褐乳菇最早是由法國真菌學家讓·巴蒂斯特·弗朗索瓦·皮埃爾·比利亞爾於1792年描述的,其學名為灰褐伞菌(Agaricus pyrogalus)。[3]後來,瑞典真菌學家埃利亞斯·馬格努斯·弗里斯將其學名改為現名。其學名中的「pyrogalus」源自古希臘文詞彙「pyro-」和「gala」,兩者的意思分別是「火」和「奶」。[4]
灰褐乳菇的菌蓋直徑為5–10厘米(2–4英寸),呈灰色,且有時候會有些少黃色色調。[5]部份菌蓋更點綴著粉紅色或紫色色調。[6]其菌蓋呈凸面狀至扁平狀,且隨著年齡增加會變成漏斗形。[5]菌蓋較薄,且在潮濕時會具粘性[5],但沒有光澤。[7]其菌柄高4–6厘米,厚7–15毫米,通常為圓柱形的,但有時會有較大的底部。[5]其顏色為白色或灰色。[5]其菌褶是自基部沿蕈柄向下生長的,呈黃色或肉色,雖隨著年齡增加會變成肉桂赭色。[5]這種間隔很大的黃色菌褶是這種真菌在乳菇屬中獨有的,其他乳菇均沒有此特性。[7]其孢子印是淺赭色的[5],而其寬橢圓形的擔孢子的奈小則為7–8 x 5.5–7微米。[5][7]
灰褐乳菇是相當常見的[7],並且經常於秋季中的八月至十月期間[5][7],在榛樹下以單獨或散團的形式出現。[8]因此,這種真菌在榛樹萌生林中較為常見。[9] 這種真菌也會在其他混合樹林中出現。[7]
灰褐乳菇有著非常辛辣的味道,並且其菌肉是具是酸性的。[5]也正正是由於這個味道,這種真菌得到了其俗稱「火奶乳菇」。其中「火」是指其辛辣味道,而「奶」則是指其具酸性的菌肉。[6]這種真菌儘管不是有毒的[7],但並不可供食用。[5][7]這種真菌與其類似物種松乳菇不同,因為松乳菇被視為美味的真菌。[10]
灰褐乳菇(學名:Lactarius pyrogalus),俗稱火奶乳菇(fire-milk Lactarius),是一種擔子菌門真菌,隸屬於乳菇屬(英语:Lactarius)。這種真菌有著與別不同的灰色外表,並且有著其他灰色乳菇沒有的,間隔很大的黃色菌褶。這種真菌通常在混合林地的地面上出現,尤其是榛樹下。