A predominantly Asian variety with three tubercles sometimes is recognized as subsp. callosus (Fr. Schmidt ex Maximowicz) Rechinger f. [= var. callosus Fr. Schmidt ex Maximowicz; Rumex callosus (Fr. Schmidt ex Maximowicz) Rechinger f.]. However, the distribution of infraspecific taxa of R. patientia in North America has not been studied in detail.
Rumex patientia may be expected in southern Canada, especially the prairie regions of Alberta, Manitoba, and Saskatchewan, as well as in Colorado and other states. According to J. T. Kartesz (1987, vol. 1), a record from Nevada was based on misidentification of R. crispus.
Rumex patientia is the lectotype of the genus. It and the following two species belong to subsect. Rumex.
Two subspecies have been found in Pakistan.
Rumex patientia Trautv., más conocida como acederón, ye una planta perenne de la familia de les poligonacees paecida a la agrieta, pero con fueyes anches y flores hermafrodites.
Les ceres de los caminos y los terrenes aveseos del norte d'España y rexones d'Europa central. Anque ye nativa d'Europa ta naturalizada nel continente americanu.
Esta planta viviega de porte yerbácea tien un altor dende 0,5 a 1 metro. El tarmu y les grandes fueyes tienen los nervios coloraos. Les sos flores tienen un golor acre, y el so sabor ye más bien amargosu. == Propiedaes Tola planta contién a esgaya fierro y fósforu, taníns, y glúcidos activos sobre l'aparatu dixestivo y renal. El so raigañu usóse como un laxante seguro, anque actúa tan amodo qu'hai qu'esperar delles selmanes pa notar l'efeutu. D'ende'l nome de paciencia. Ye antianémica (pol so conteníu en fierro), depurativa y daqué diurética. El so usu ta indicáu nos casos d'estriñimientu rebalbu, nes cures depuratives de primavera, nos eccemes, na atonía del aparatu dixestivu y nes anemies por falta de fierro.
Aplicaes externamente, les sos fueyes y el raigañu machucaes tienen efeutu cicatrizante sobre úlceras y llagues de la piel.
Les fueyes peracábense como verdura. Tamién en fervinchu con 30 gramos de fueyes y / o raigañu secu esmagayada por llitru d'agua, de la que se van tomar de 2 a 3 taces diaries. Del zusmiu fresco de les fueyes, un vasu al día. Externamente, cataplasmes de fueyes y raigañu machucaes, que se van aplicar sobre les úlceras y llagues. (Antes de faer nada consulta con un espertu.)
Rumex patientia describióse por Carlos Linneo y espublizóse en Species Plantarum 1: 333–334. 1753.[1]
Rumex: nome xenéricu que remanez del llatín rŭmex, rumǐcis, yá recoyíu en Pliniu'l Vieyu pa designar el xéneru na so dómina (quod... appellant, nostri vero rumicem, alii lapathum canterinum - que nós (los llatinos) llamamos rumex, y otros lapathum canterinum) (XX, 85).
patientia: epítetu llatín ;Sinonimia:
Rumex patientia Trautv., más conocida como acederón, ye una planta perenne de la familia de les poligonacees paecida a la agrieta, pero con fueyes anches y flores hermafrodites.
Frutos Rumex patientiaRumex patientia (lat. Rumex patientia) - qırxbuğumkimilər fəsiləsinin əvəlik cinsinə aid bitki növü.
Rumex patientia (lat. Rumex patientia) - qırxbuğumkimilər fəsiləsinin əvəlik cinsinə aid bitki növü.
Rumex patientia s'anomena comunament Herba de la paciència o Agrella / Paradella de galàpet. Aquesta planta vivaç de port herbaci de la família de les Poligonàcies, té una alçada des de 0,5 a 1 metre. La tija i les grans fulles tenen els nervis rojos. Les seues flors tenen una olor acre, i el seu sabor és més aviat amarg.
Les voreres dels camins i els terrenys ombrívols del nord d'Espanya i regions d'Europa central. Encara que és nativa d'Europa està naturalitzada en el continent americà.
Tota la planta conté en abundància ferro i fòsfor, tanins, i glúcids actius sobre l'aparell digestiu i renal. La seua arrel s'ha usat com a un laxant segur, tot i que actua tan lentament que cal esperar diverses setmanes per notar l'efecte. D'ací el nom de paciència. És antianèmica (pel seu contingut en ferro), depurativa i una mica diürètica. El seu ús està indicat en els casos de restrenyiment rebel, en les cures depuratives de primavera, en els èczemes, en l'atonia de l'aparell digestiu i en les anèmies per manca de ferro.
Aplicades externament, les seues fulles i l'arrel matxucades tenen efecte cicatritzant sobre úlceres i llagues de la pell.
Les fulles es consumeixen com a verdura. També en infusió amb 30 grams de fulles i/o d'arrel seca triturada per litre d'aigua, de la qual es prendran de 2 a 3 tasses diàries. De suc fresc de les fulles, un got al dia. Externament, cataplasmes de fulles i d'arrel matxucades, que s'aplicaran sobre les úlceres i llagues. (Abans de fer res consulta amb un expert.)
Rumex patientia s'anomena comunament Herba de la paciència o Agrella / Paradella de galàpet. Aquesta planta vivaç de port herbaci de la família de les Poligonàcies, té una alçada des de 0,5 a 1 metre. La tija i les grans fulles tenen els nervis rojos. Les seues flors tenen una olor acre, i el seu sabor és més aviat amarg.
Planhigyn blodeuol cosmopolitan, lluosflwydd yw Tafolen oddefus sy'n enw benywaidd. Mae'n perthyn i'r teulu Polygonaceae. Yr enw gwyddonol (Lladin) yw Rumex patientia a'r enw Saesneg yw Patience dock.[1] Ceir enwau Cymraeg eraill ar y planhigyn hwn gan gynnwys Tafol y Bragdy.
Mae hefyd yn blanhigyn bytholwyrdd.
Planhigyn blodeuol cosmopolitan, lluosflwydd yw Tafolen oddefus sy'n enw benywaidd. Mae'n perthyn i'r teulu Polygonaceae. Yr enw gwyddonol (Lladin) yw Rumex patientia a'r enw Saesneg yw Patience dock. Ceir enwau Cymraeg eraill ar y planhigyn hwn gan gynnwys Tafol y Bragdy.
Mae hefyd yn blanhigyn bytholwyrdd.
Lòzèy se yon plant. Li nan fanmi plant kategori: Polygonaceæ . Non syantifik li se Rumex patientia L.
Istwa
Lòzèy se yon plant. Li nan fanmi plant kategori: Polygonaceæ . Non syantifik li se Rumex patientia L.
Rumex patientia
Rumex patientia, known as patience dock,[4] garden patience, herb patience, or monk's rhubarb, is a herbaceous perennial flowering plant belonging to the family Polygonaceae. In spring it is often consumed as a leaf vegetable and as a filling in pies in Southern Europe, especially in Bulgaria, North Macedonia, Bosnia and Herzegovina and Serbia. It is also used in Romania in spring broths or sarmale.
The leaves can be eaten raw or cooked, but do contain oxalic acid, so should not be eaten in excess (e.g. every day). The leaves can be used raw in salads, cooked in soups and stews, or layered in baked dishes like lasagna. The leaves are high in minerals, and can be harvested at any time.[5]
Rumex patientia - MHNT
Rumex patientia, known as patience dock, garden patience, herb patience, or monk's rhubarb, is a herbaceous perennial flowering plant belonging to the family Polygonaceae. In spring it is often consumed as a leaf vegetable and as a filling in pies in Southern Europe, especially in Bulgaria, North Macedonia, Bosnia and Herzegovina and Serbia. It is also used in Romania in spring broths or sarmale.
Rumex patientia Trautv., más conocida como acederón, es una planta perenne de la familia de las poligonáceas parecida a la acedera, pero con hojas anchas y flores hermafroditas.
Las aceras de los caminos y los terrenos sombríos del norte de España y regiones de Europa central. Aunque es nativa de Europa está naturalizada en el continente americano.
Esta planta vivaz de porte herbáceo tiene una altura desde 0,5 a 1 metro. El tallo y las grandes hojas tienen los nervios rojos. Sus flores tienen un olor acre, y su sabor es más bien amargo.
Toda la planta contiene en abundancia hierro y fósforo, taninos, y glúcidos activos sobre el aparato digestivo y renal. Su raíz se ha usado como un laxante seguro, aunque actúa tan lentamente que hay que esperar varias semanas para notar el efecto. De ahí el nombre de paciencia. Es antianémica (por su contenido en hierro), depurativa y algo diurética. Su uso está indicado en los casos de estreñimiento rebelde, en las curas depurativas de primavera, en los eccemas, en la atonía del aparato digestivo y en las anemias por falta de hierro.
Las hojas se consumen como verdura. También en infusión con 30 gramos de hojas y / o raíz seca triturada por litro de agua, de la que se tomarán de 2 a 3 tazas diarias. Del jugo fresco de las hojas, un vaso al día. Externamente, cataplasmas de hojas y raíz machacadas, que se aplicarán sobre las úlceras y llagas. (Antes de hacer nada consulta con un experto.)
Aplicadas externamente, sus hojas y la raíz machacadas tienen efecto cicatrizante sobre úlceras y llagas de la piel.
Rumex patientia fue descrita por Carlos Linneo y publicado en Species Plantarum 1: 333–334. 1753.[1]
Ver: Rumex
Rumex patientia Trautv., más conocida como acederón, es una planta perenne de la familia de las poligonáceas parecida a la acedera, pero con hojas anchas y flores hermafroditas.
Frutos Rumex patientia - MHNTRumex patientia, la Grande patience ou Épinard-oseille, est une espèce de plantes dicotylédones de la famille des Polygonaceae, sous-famille des Polygonoideae, originaire d'Eurasie.
C'est une plante herbacée vivace aux tiges dressées pouvant atteindre 1,5 à 2 mètres de haut. Elle se rencontre le long des cours d'eau, dans les vallées humides du niveau de la mer jusqu'à 4 000 mètres d'altitude. Elle s'est naturalisée dans diverses parties du monde, notamment en Amérique du Nord.
Les feuilles de Rumex patientia sont comestibles et peuvent se consommer comme des épinards.
Rumex patientia est une plante herbacée vigoureuse, à port dressé, qui peut atteindre 1 à 2 mètres de haut. Elle est vivace par sa racine pivotante profonde (environ 45 cm)[2], fibreuse, à chair jaune, atteignant jusqu'à 3 cm de diamètre.
Les tiges dressées, robustes, cannelées, de 80 à 150 cm (voire 2 mètres) de haut, sont ramifiées dans leur moitié supérieure.
Les feuilles basales, glabres, vert clair, au pétiole de 5 à 15 cm de long, présentent un limbe oblong ou oblong-lancéolé, de 15 à 30 de long sur 5 à 10 cm de large, à la base arrondie, largement cunéiforme ou subcordée, à la marge ondulée et à l'apex aigu à subaigu. Les feuilles caulinaires, courtement pétiolées ou presque sessiles, alternes, sont petites, lancéolées. Elles présentent une ochréa (gaine résultant de la fusion des stipules) fugace, membraneuse, de 2 à 4 cm de long[3].
Les fleurs, bisexuées, verdâtres, sont densément groupées en une panicule compacte et rameuse. Elles sont portées par un pédicelle mince, articulé en dessous du milieu, à l'articulation renflée et légèrement infléchie chez le fruit. Elles présentent un périanthe composé de six tépales, un androcée comprenant six étamines et un gynécée formé de trois carpelles, à ovaire uniloculaire comprenant un seul ovule, surmonté de trois stigmates multifides. Les tépales externes, oblongs, mesurent environ 1,5 mm de long. Les tépales internes, subsistant sur le fruit, sont élargis. Ils présentent des valves largement cordées, de 6 à 7 mm de long, avec des tubercules étroitement ovales, à nervures nettes, à la base profondément cordée, à la marge entière ou indistinctement érodée, et à l'apex obtus[3].
Le fruit est un akène brun, brillant, de forme ovoïde trigone, à l'apex acuminé, long de 2,5 à 3 mm. Il est enveloppé par les tépales internes accrescents. Il contient une seule graine triangulaire de couleur rouge, de 1,5 mm de long[4],[3].
Dans le genre Rumex, le nombre chromosomique de base est x = 10. L'espèce R. patientia est généralement hexaploïde avec 60 chromosomes (2n = 6x = 60), mais des spécimens tétraploïdes (40 chromosomes) et octoploïdes (80 chromosomes) ont également été signalés[5].
L'aire de répartition originelle de Rumex patientia s'étend dans une grande partie de l'Eurasie, de l'Italie à la Corée. Elle englobe notamment l'Europe centrale, orientale et méditerranéenne, les Balkans, la Russie, les régions de la mer Noire et du Caucase, l'Asie mineure, l'Asie centrale (Kazakhstan, Kirghizistan, Tadjikistan), la Mongolie, la Chine (provinces de Gansu, Hebei, Heilongjiang, Henan, Hubei, Hunan, Jilin, Liaoning, Nei Mongol, Ningxia, Qinghai, Shaanxi, Shandong, Shanxi, Sichuan, Xinjiang, Xizang). L'espèce a été introduite et naturalisée en Amérique du Nord (États-Unis, Canada) et dans d'autres parties du monde : Europe occidentale, Scandinavie, Extrême-Orient russe, Sakhaline, Amérique du Sud (Colombie, Pérou), Malaisie[3],[6].
Cette plante pousse le long des fossés, des cours d'eau, dans les vallées humides, du niveau de la mer à 4 000 mètres d'altitude[3].
L'espèce Rumex patientia a été décrite en premier par Linné et publié en 1753 dans son Species plantarum 1: 333[7].
Selon World Flora Online (WFO) (13 novembre 2021)[10]
Selon Tropicos (13 novembre 2021)[1] (Attention liste brute contenant possiblement des synonymes) :
Les feuilles cuites se consomment comme des épinards. Leur saveur est douce, moins acide que celle de l'oseille commune, et rappelle celle de l'épinard[16],[4].
Dans la cuisine roumaine, les feuilles de la Grande patience sont utilisées pour préparer des rouleaux farcis à la viande[17] (cf. sarmale).
En Turquie, plusieurs espèces du genre Rumex (R. patientia, R. crispus, R. acetosella, R. obtusifolius), font partie des plantes dont les feuilles, récoltées dans la nature, sont consommées sous diverses formes, crues en salade, ou cuites en soupes, tartes, farcies, frites, etc[18]. Les grandes feuilles de certaines espèces de plantes sauvages dont la Grande patience, mais aussi par exemple Beta trigyna ou Rumex gracilescens servent à préparer un plat traditionnel turc cuit au four, le dolma, les feuilles étant enroulées autour d'un mélange de farce à base de riz et de viande hachée[19].
En France, l'emploi de cette plante est autorisé dans les compléments alimentaires[20].
Les racines de la grande patience sont utilisées en herboristerie comme tonique, amer et dépuratif. Elles sont réputées riches en fer. Elles contiennent également des tanins et des dérivés anthracéniques[12].
Cette plante est citée dans le Traité pratique et raisonné des plantes médicinales indigènes de François-Joseph Cazin (1868) qui indique qu'elle était à l'époque cultivée dans les jardins pour usage médicinal[21].
Rumex patientia, la Grande patience ou Épinard-oseille, est une espèce de plantes dicotylédones de la famille des Polygonaceae, sous-famille des Polygonoideae, originaire d'Eurasie.
C'est une plante herbacée vivace aux tiges dressées pouvant atteindre 1,5 à 2 mètres de haut. Elle se rencontre le long des cours d'eau, dans les vallées humides du niveau de la mer jusqu'à 4 000 mètres d'altitude. Elle s'est naturalisée dans diverses parties du monde, notamment en Amérique du Nord.
Les feuilles de Rumex patientia sont comestibles et peuvent se consommer comme des épinards.
Zahrodny zdźer (Rumex patientia) je rostlina ze swójby wuroćowych rostlinow (Polygonaceae).
Zahrodny zdźer docpěwa wysokosć wot hač do 2 m.
Spódnje łopjena su owalne hač lancetojte a žołmate a docpěwaja dołhosć wot 15 hač do 45 cm. Jich stołpiki docpěwaja dołhosć wot 30 cm.
Kćěje w lěće.
Zahrodny zdźer (Rumex patientia) je rostlina ze swójby wuroćowych rostlinow (Polygonaceae).
Rumex patientia è una pianta appartenente alla famiglia delle Poligonacee, conosciuta con i nomi comuni Lapazio, Romice, Erba pazienza.[1]
Le foglie sono ricche di minerali e possono essere raccolte in qualsiasi momento; possono essere utilizzate crude nelle insalate, cotte in zuppe e stufati o stratificate in piatti da forno come le lasagne. In primavera è spesso consumato come ortaggio a foglia nell'Europa meridionale, soprattutto in Bulgaria (nel ciorbă de ștevie), Macedonia del Nord, Romania e Serbia (nel sarmale).
Il lapazio è annoverato fra le piante officinali. È ricco di ossalato di potassio, acido crisofanico o rumicina e ferro combinato in forma organica. Il tempo balsamico è il mese di settembre.
Rumex patientia è una pianta appartenente alla famiglia delle Poligonacee, conosciuta con i nomi comuni Lapazio, Romice, Erba pazienza.
Spinaziezuring of zevenjarige spinazie (Rumex patientia) is een vaste plant die behoort tot de duizendknoopfamilie (Polygonaceae). De soort komt van nature voor in Europa, Azië en Noord-Amerika. In Nederland komt spinaziezuring ook verwilderd voor. Het aantal chromosomen is 2n = 60.
De plant wordt 50 tot 150 centimeter hoog en heeft een spoelvormige wortelstok. De lichtgroene, bladeren zijn lancetvormig, hebben een lengte van 30 tot 45 centimeter en zijn 10 tot 15 centimeter breed. De wortelstandige bladeren zijn niet gekroesd en de bladsteel heeft diepe groeven; dit in tegenstelling tot die bij de krulzuring.
De plant bloeit van mei tot in oktober met groene bloemen die met 10 tot 20 bloemen in slanke pluimen zijn gerangschikt.
De vrucht is een bruin, driehoekig nootje, dat 3 tot 3,5 millimeter lang en 1,5 tot 2,5 millimeter breed is. Deze vrucht wordt omgeven door 6 tot 8 millimeter lange en 5 tot 9 millimeter brede, eironde tot rondachtige vruchtkleppen (binnenste bloemdekbladen).
De jonge bladeren worden in Oost-Europa als bladgroente gegeten. Dit is met name het geval in Bulgarije, Macedonië en Servië. In Roemenië wordt het ook gebruikt als ingrediënt voor soepen.
Spinaziezuring of zevenjarige spinazie (Rumex patientia) is een vaste plant die behoort tot de duizendknoopfamilie (Polygonaceae). De soort komt van nature voor in Europa, Azië en Noord-Amerika. In Nederland komt spinaziezuring ook verwilderd voor. Het aantal chromosomen is 2n = 60.
De plant wordt 50 tot 150 centimeter hoog en heeft een spoelvormige wortelstok. De lichtgroene, bladeren zijn lancetvormig, hebben een lengte van 30 tot 45 centimeter en zijn 10 tot 15 centimeter breed. De wortelstandige bladeren zijn niet gekroesd en de bladsteel heeft diepe groeven; dit in tegenstelling tot die bij de krulzuring.
De plant bloeit van mei tot in oktober met groene bloemen die met 10 tot 20 bloemen in slanke pluimen zijn gerangschikt.
De vrucht is een bruin, driehoekig nootje, dat 3 tot 3,5 millimeter lang en 1,5 tot 2,5 millimeter breed is. Deze vrucht wordt omgeven door 6 tot 8 millimeter lange en 5 tot 9 millimeter brede, eironde tot rondachtige vruchtkleppen (binnenste bloemdekbladen).
NootjesȘtevie (Rumex patientia, Rumex alpinus) este o plantă angiospermă din genul Rumex, familia Polygonaceae. Alte denumiri populare ale șteviei sunt dragomir, urzica-raței, brustan, dragavei, dragaveică, crestățea, hrenuț, limba-boului și măcrișul-cucului. Este o plantă perenă, foarte răspândită în România, crește spontan primăvara, pe pășunile din zonele de deal și de munte, în jurul stânelor, în grădinile necultivate etc.
Rumex (patientia, alpinus, conglomerata, crispus, sanguineus) - ștevie, măcrișul calului, urzica-raței, brustan, dragomir, dragavei, dragaveică, crestățea, hrenuț, limba-boului
Rădăcina șteviei este groasă, târâtoare, cu multe terminații, în tradiția populară era folosită la vopsit în diferite culori - verde, galben, albastru -.
Tulpina este dreaptă, puternică, înaltă până la doi metri, în partea superioară, tulpina de ștevie este ramificată, purtând pe ea frunze mari, cu pețiolul consistent.
Florile sunt verzui, fiind grupate purtând pe ele un cerc roșu-palid sau roșu-vișiniu.
Ștevia conține în cantitate mare vitamina C, A, E și K, dar și săruri minerale - potasiu, fosfor, magneziu, calciu, fier, zinc, proteine, fibre ,oxalați, acid tartric[necesită citare], în scopuri medicinale se recoltează semințele și toamna rădăcinile.
Rădăcina plantei era folosită în tradiția populară la vopsitul în diferite culori (galben, verde, albastru). Tot rădăcina era folosită pentru ungerea pielii. Rizomii conțin tanin, crizofaneină, gluco-emodină, reocrizină și gluco-reină[necesită citare]. Ștevia se poate folosi la mai multe afecțiuni: constipație, atonie digestivă, hepatită, răni. [necesită citare]
Frunzele de ștevie sunt cunoscute și foarte apreciate în bucătăria tradițională - se consumă crude în salate, dar și gătite în ciorbe, mâncăruri scăzute cu carne, sarmalele se împăturesc în frunze de ștevie, care dau preparatului un gust deosebit, însă calitățile ei medicinale sunt mai puțin cunoscute.
Consumul de ștevie stimulează energia mentală și fizică, fiind totodată o barieră împotriva bacteriilor care provoacă cariile dentare, aceste calități sunt susținute de cercetări și studii științifice[necesită citare], dar ștevia rămâne cunoscuta și apreciată pentru faptul ca este o minunată plantă de consum după perioada de iarna.
Previne și combate astenia de primăvara, este detoxifiantă, reglează nivelul zaharului din sânge, reduce tensiunea arterială, combate obezitatea, este diuretică, stimulează și fortifică sistemului imunitar, grație conținutului bogat de minerale și vitamine, combate constipația, ajută la combaterea tusei, pneumoniei, tuberculozei, datorită proprietăților antibacteriene, previne și tratează - acneea, ridurile, eczemele, dermatita. [necesită citare]
Datorită conținutului de antrachinonici, substanțe care ajung în sânge și în lapte, și care pot cauza diaree bebelușului, ștevia nu este recomandată mamelor care alăptează.
Ștevia și rădăcina de ștevie sunt contraindicate celor suferinzi de afecțiuni pulmonare și ale căilor respiratorii, celor cu stomac sensibil, reumaticilor și bolnavilor cu suferințe articulare, celor cu pietre la ficat sau la rinichi. [necesită citare]
Deoarece conține oxalați, toți cei cu afecțiuni care rețin în organism oxalații este indicat sa nu folosească aceasta plantă: calculi renali sau biliari cu oxalați, guta, etc.
Carte · Categorie · Portal · WikiProiect
Ștevie (Rumex patientia, Rumex alpinus) este o plantă angiospermă din genul Rumex, familia Polygonaceae. Alte denumiri populare ale șteviei sunt dragomir, urzica-raței, brustan, dragavei, dragaveică, crestățea, hrenuț, limba-boului și măcrișul-cucului. Este o plantă perenă, foarte răspândită în România, crește spontan primăvara, pe pășunile din zonele de deal și de munte, în jurul stânelor, în grădinile necultivate etc.
Rumex (patientia, alpinus, conglomerata, crispus, sanguineus) - ștevie, măcrișul calului, urzica-raței, brustan, dragomir, dragavei, dragaveică, crestățea, hrenuț, limba-boului
Багаторічна рослина 80–200 см заввишки. Черешки листків жолобчаті. Нижні листки довго-черешкові, яйцевидно-ланцетні. Суцвіття майже безлисте. Квіткові кільця 10–15-квіткові. Внутрішні листочки оцвітини з неглибоко-серцеподібною основою, при плодах 6–8 мм в діаметрі[2].
Уродженець піденної Європи, західної й середньої Азії; інтродукований на решту територій Європи, на далекий схід Росії, США, східну Канаду, північ південної Америки[3][4][5].
В Україні вид зростає на городах, іноді трапляється диким — на всій території[2].
Rumex patientia là một loài thực vật có hoa trong họ Rau răm. Loài này được L. miêu tả khoa học đầu tiên năm 1753.[1]
Rumex patientia là một loài thực vật có hoa trong họ Rau răm. Loài này được L. miêu tả khoa học đầu tiên năm 1753.
Rumex patientia L., 1753
СинонимыЩаве́ль шпина́тный (лат. Rúmex patiéntia) — многолетнее травянистое растение; типовой вид рода Щавель семейства Гречишные (Polygonaceae).
Растение распространено на большей части Евразии от Восточной Европы до Китая. На территории России произрастает в Европейской части, в Сибири и на Алтае, на Дальнем Востоке расселено вплоть до Сахалина.
Встречается у жилья людей и на обочинах дорог. Местообитания приурочены к берегам рек, селится на лугах и по лесным полянам, предпочитает сырые почвы.
Растение с прямостоящим стеблем, достигающее 140 см в высоту. Стебель толстый, покрыт бороздками, в верхней части ветвящийся.
Нижние листья продолговато-ланцетной формы или яйцевидные, с заострёнными или тупыми концами, размером от 10 до 35 см в длину и шириной 5—10 см. Листовые пластинки с немного волнистыми краями, у основания имеют закруглённую или сердцевидную форму, сидят на длинных черешках с желобком сверху. Верхние листья относительно мелкие, посажены на короткие черешки, с пластинками ланцетовидной формы.
Цветки собраны в густое метельчатое соцветие, образованное цветочными мутовками из 10—16 цветков, составляющими безлистные кисти. В нижней части цветоножек имеются утолщённые сочленения.
Плоды содержат трёхгранные семена овальной формы, остроконечные, светло-бурого цвета, длиной до 3 мм, в ширину могут достигать 2 мм. Цветение проходит в июне — июле, плодоношение наступает в июле — августе.
Кариотип: 2n = 40.
Листья пригодны в пищу в качестве овоща, может употребляться в сыром или отваренном виде, как шпинат. Растение может упоминаться под названием «английский шпинат».[2]
Щаве́ль шпина́тный (лат. Rúmex patiéntia) — многолетнее травянистое растение; типовой вид рода Щавель семейства Гречишные (Polygonaceae).