Salvia (Salvia officinalis) este o plantă erbacee cu flori divers colorate, (mici) cultivată ca plantă medicinală sau decorativă, originară din sudul Europei și din regiunile mediteraneene. Este cunoscută și sub denumirile de jale, jaleș, salbie, șalvir, șalet sau șerlai. Salvia este o plantă din familia labiatelor, ea poate atinge o înălțime de 30-70 centimetri, florile ei violete sunt dispuse verticilat, deci în cerc, în jurul unei axe comune iar frunzele sale opozite, alb-lânoase sclipesc argintiu și emană un parfum ușor amar, aromatic. Denumirea de salvia derivă din cuvântul latinesc "salvare" (a vindeca, a însănătoși).
Salvia reprezintă o plantă medicinală recomandată ca remediu natural în tratarea și vindecarea hipertensiunii arteriale, afecțiunilor intestinelor și stomacului, ale măduvei spinării, inflamațiilor căilor respiratorii, oboselii fizice și psihice, nervozității, dar și în stimularea menstruației, febră, stres, tonus sexual scăzut, afte, stomatite, ulcerații ale pielii, tuse, bronșită, abcese dentare, celulită.
Ceaiul de salvie, băut mai des, fortifică întregul organism, ne ferește de atacuri de apoplexie și are un efect foarte favorabil asupra paraziților.
În combaterea transpirației nocturne este singura plantă medicinală, în afara levănțicii, care ne vine în ajutor, ea vindecă maladia care provoacă această transpirație în timpul nopții.
Medicii o recomandă în spasme, afecțiuni ale măduvei spinării, dereglări glandulare și tremurul membrelor.
Ceaiul are un efect benefic și asupra ficatului bolnav, înlătură balonările, are acțiune depurativă.
Salvia este foarte eficientă în tratarea bolilor specifice femeilor: probleme ale organelor pelviene (băi de șezut cu salvie), dar și în bolile specifice bărbaților: probleme de sterilitate și impotență (ceaiul din frunze de salvie sau ceai din flori de salvie mărunțite).
Ceaiul de salvie este recomandat în uz extern, în vindecarea bolilor de gât (amigdalită), abceselor dentare, inflamațiilor cavității bucale. Mirosul neplăcut al gurii poate fi combătut cu gargarisme cu ceai de salvie de patru-cinci ori pe zi sau chiar și mai multe ori pe zi.
Anason · Ardei · Arpagic · Boia · Busuioc · Ceapă · Chili · Chimen · Chimion · Cimbrișor · Cimbru · Cimbru de câmp · Coriandru · Creson · Cuișoare · Curry · Fenicul · Ghimbir · Hrean · Ienibahar · Ienupăr · Lemn dulce · Leuștean · Levănțică · Limba mielului · Maghiran · Mărar · Mentă · Muștar alb · Muștar negru · Nucșoară · Pătrunjel · Piper · Roiniță · Rozmarin · Salvie · Schinduf · Scorțișoară · Șofran · Șovârf · Tarhon · Usturoi · Zerdiceaf
Carte · 
Categorie · 
Portal · 
WikiProiect Salvia (Salvia officinalis) este o plantă erbacee cu flori divers colorate, (mici) cultivată ca plantă medicinală sau decorativă, originară din sudul Europei și din regiunile mediteraneene. Este cunoscută și sub denumirile de jale, jaleș, salbie, șalvir, șalet sau șerlai. Salvia este o plantă din familia labiatelor, ea poate atinge o înălțime de 30-70 centimetri, florile ei violete sunt dispuse verticilat, deci în cerc, în jurul unei axe comune iar frunzele sale opozite, alb-lânoase sclipesc argintiu și emană un parfum ușor amar, aromatic. Denumirea de salvia derivă din cuvântul latinesc "salvare" (a vindeca, a însănătoși).
