dcsimg
Imagem de Coprinopsis
Life » » Fungi » » Basidiomycota » » Psathyrellaceae »

Coprinopsis picacea (Bull.) Redhead, Vilgalys & Moncalvo 2001

Associations ( Inglês )

fornecido por BioImages, the virtual fieldguide, UK
Foodplant / saprobe
fruitbody of Coprinopsis picacea is saprobic on decayed leaf litter of Broadleaved trees

Foodplant / saprobe
fruitbody of Coprinopsis picacea is saprobic on decayed leaf litter of Fagus
Other: major host/prey

Foodplant / saprobe
fruitbody of Coprinopsis picacea is saprobic on decayed needle litter of Larix
Other: minor host/prey

licença
cc-by-nc-sa-3.0
direitos autorais
BioImages
projeto
BioImages

123pilze.de ( Alemão )

fornecido por EOL authors

Guidance for identification

licença
cc-publicdomain
original
visite a fonte
site do parceiro
EOL authors

Characteristic features of coprinopsis picacea (pictures and text) ( Alemão )

fornecido por EOL authors

Guidance for identification

licença
cc-publicdomain
original
visite a fonte
site do parceiro
EOL authors

Coprinus picaceus ( Catalão; Valenciano )

fornecido por wikipedia CA
Taxonomia Super-regneEukaryotaRegneFungiClasseAgaricomycetesOrdreAgaricalesFamíliaPsathyrellaceaeGènereCoprinopsisEspècieCoprinopsis picacea
(Bull.) Redhead, Vilgalys & Moncalvo
NomenclaturaBasiònim Agaricus picaceus TradueixSinònim taxonòmic
  • Agaricus picaceus Bull.
  • Coprinus picaceus (Bull.) Gray
Modifica les dades a Wikidata

Coprinus picaceus o Coprinopsis picacea és un fong sapròfit que pertany a la família Psathyrellaceae. És originari de la Gran Bretanya. Va ser descrit per primer cop l'any 1785 pel micòleg francès Jean Baptiste François Pierre Bulliard com a Agaricus picaceus.[1] També se'l coneix amb el nom comú de pixacà de garsa.[2] Aquesta espècie és verinosa i de vegades es pot confondre amb el comestible Coprinus comatus.

Descripció

Té un píleu de 3-7 cm de llarg, de color bru negre, amb restes del vel abundants i flocoses, de color blanc, similars al plomatge d'un pigot.[3] Presenta un peu de 10-20 cm amb taques blanques, de forma prima, és buit per dins, amb un bulb a la base.[4] Es troba a vegades sobre sòl calcari. No té cap valor culinari.[3]

Galeria d'imatges

Referències

  1. Bulliard JBF.. Herbier de la France (en francès). 5, p. 192–240.
  2. Cuello Subirana, Josep. Els noms dels bolets. Bellaterra: Lynx, 2007, p. 493. ISBN 978-84-96553-39-2.
  3. 3,0 3,1 Gerhardt, Ewald; Xavier Llimona, Jordi Vila. Bolets dels Països Catalans i d'Europa. Barcelona: Omega, 2000. ISBN 84-282-1121-3.
  4. Grand guide encyclopédique des champignons, Jean-Louis Lamaison et Jean-Marie Polese, Artémis 1988, ISBN 2-84416-005-0

Enllaços externs

 src= A Wikimedia Commons hi ha contingut multimèdia relatiu a: Coprinus picaceus Modifica l'enllaç a Wikidata
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autors i editors de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia CA

Coprinus picaceus: Brief Summary ( Catalão; Valenciano )

fornecido por wikipedia CA

Coprinus picaceus o Coprinopsis picacea és un fong sapròfit que pertany a la família Psathyrellaceae. És originari de la Gran Bretanya. Va ser descrit per primer cop l'any 1785 pel micòleg francès Jean Baptiste François Pierre Bulliard com a Agaricus picaceus. També se'l coneix amb el nom comú de pixacà de garsa. Aquesta espècie és verinosa i de vegades es pot confondre amb el comestible Coprinus comatus.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autors i editors de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia CA

Specht-Tintling ( Alemão )

fornecido por wikipedia DE

Der Specht- oder Elstern-Tintling (Coprinopsis picacea, Syn. Coprinus picaceus) ist eine Pilzart aus der Familie der Mürblingsverwandten (Psathyrellaceae).

Merkmale

Makroskopische Merkmale

Der Hut ist anfangs eiförmig, wobei er eine Breite von 7 cm erreicht. Später spannt er sich auf und nimmt eine Glockenform an, die bis zu 8 cm breit wird. Der Hut ist gerieft und bei ganz jungen Pilzen weiß gefärbt. Er bricht mit zunehmendem Alter auf, so dass der beige- bis dunkelbraune Grund hervor tritt. Reste des weißen, graulichen bis cremefarbenen Velums bleiben als Flocken auf dem Hut haften, wodurch der Eindruck eines Specht- oder Elstergefieders entsteht. Mit zunehmendem Alter rollt sich der Hutrand nach oben und löst sich auf. Die Lamellen stehen sehr dicht und sind anfangs grauweißlich, dann rosa bis grau gefärbt. Schließlich zerfließen sie tropfend und schwarz. Der Stiel ist weißlich und wird 12–20(–30) cm lang und 6–15 mm dick. Er ist hohl und wenig stabil, nach oben hin etwas verjüngt und mit Schuppen oder feinen Fasern bedeckt, die zur Basis hin eine Natterung bilden. Das Fleisch ist weißlich von faserig wässriger Konsistenz und besitzt manchmal einen unangenehmen Geruch nach Mottenpulver. Der Geschmack ist ebenfalls unangenehm.

Mikroskopische Merkmale

Die elliptischen, dunkelbraunen Sporen sind 14–18,5 × 10–13 µm groß. Die Cheilo- und Pleurozystiden sind blasen- oder sack- bis schlauchförmig. Sie werden bis zu 150 µm lang und 50 µm breit.

Artabgrenzung

Im jungen Stadium, bevor die Huthaut aufgebrochen ist, ähnelt der Specht-Tintling dem jungen Schopf-Tintling (Coprinus comatus).

Außerdem existiert mit dem Kleinsporigen oder Kleinen Specht-Tintling (Coprinopsis stangliana) eine Miniaturausgabe des Specht-Tintlings. Der Pilz hat jedoch deutlich kleinere Fruchtkörper und besiedelt in erster Linie trockene, oft stark sonnenbeschienene Offengrasstandorte auf Kalkböden und kommt nur selten an trockenen Stellen in Laubmischwäldern vor. Mikroskopisch unterscheidet sich die Art zudem durch kleinere Sporenmaße.[1]

Ökologie und Phänologie

Der Specht-Tintling kommt vor allem in mesophilen Buchenwäldern vor. Daneben ist er in wärmebegünstigten Eichen- und Eichen-Hainbuchen-Wäldern zu finden. Der Pilz lebt als Saprobiont auf basenreichen, seltener neutralen Lehmböden und Rendzinen. Diese sind flachgründig und schwach humos. Der Spechttintling ist ein Kalkzeiger.

Der Specht-Tintling ist ein relativ seltener Pilz, der von August bis Oktober, vereinzelt noch im November, zu finden ist. Meist erscheint er eher spät.

Verbreitung

Der Specht-Tintling ist in Europa und in Australien verbreitet. In Europa reicht das Gebiet von Großbritannien und Frankreich im Westen bis Polen, Ungarn und Rumänien im Osten sowie südwärts bis Spanien und den Balearen, Italien und Griechenland bis nach Dänemark in den Norden. In Deutschland ist die Art zerstreut bis ortshäufig anzutreffen. Ausnahmen bilden das Bundesland Sachsen und die Höhenlagen in Süddeutschland, wo die Art selten vorkommt.

Quellen

Literatur

Einzelnachweis

  1. Matthias Lüderitz, Andreas Gminder: Verantwortungsarten bei Großpilzen in Deutschland. In: Beiheft zur Zeitschrift für Mykologie. Band 13, S. 71–80.

Weblinks

 src=
– Album mit Bildern, Videos und Audiodateien
 title=
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autoren und Herausgeber von Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia DE

Specht-Tintling: Brief Summary ( Alemão )

fornecido por wikipedia DE

Der Specht- oder Elstern-Tintling (Coprinopsis picacea, Syn. Coprinus picaceus) ist eine Pilzart aus der Familie der Mürblingsverwandten (Psathyrellaceae).

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autoren und Herausgeber von Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia DE

Coprinopsis picacea ( Inglês )

fornecido por wikipedia EN

Coprinopsis picacea is a species of fungus in the family Psathyrellaceae. It is commonly called magpie inkcap fungus. It was first described in 1785 by French mycologist Jean Baptiste François Pierre Bulliard in 1785 as Agaricus picaceus.[1]

The species can sometimes be confused with the edible Coprinus comatus.

Distribution

The magpie inkcap is common in Europe and Australia. In Europe, the area extends from Great Britain and France in the west to Poland, Hungary and Romania in the east and south to Spain and the Balearic Islands, Italy and Greece and to Germany and Denmark in the north.

Description

The cap is initially egg-shaped, reaching a width of 7 cm. Later it opens up and takes on a bell shape that is up to 8 cm wide. The cap is serrated and colored white on very young mushrooms. It breaks open with increasing age, so that the beige to dark brown background emerges. Remnants of the white, grayish to cream-colored velum remain on the cap as flakes, giving the impression of woodpecker or magpie plumage. With age, the brim of the cap rolls up and dissolves. The lamellae are very close and are initially greyish-white, then pink to gray in color. Eventually they melt, dripping and black, giving it the name inkcap. The stalk is whitish and 12–20 (–30) cm long and 6–15 mm thick. It is hollow and not very stable, slightly tapered towards the top and covered with scales or fine fibers that form a snake towards the base. The flesh is whitish with a fibrous, watery consistency and sometimes has an unpleasant smell of moth powder. The taste is also unpleasant.

The species is inedible and causes digestive upset.[2]

Microscopic features

The elliptical, dark brown spores are 14–18.5 × 10–13 µm in size. The Cheilo- and pleuro Zystiden are bubbles or bag-to tubular. They are up to 150 µm long and 50 µm wide.

See also

References

  1. ^ Bulliard JBF. (1785). Herbier de la France [Guide to the Herbs of France] (in French). Vol. 5. pp. 192–240.
  2. ^ Miller Jr., Orson K.; Miller, Hope H. (2006). North American Mushrooms: A Field Guide to Edible and Inedible Fungi. Guilford, CN: FalconGuide. p. 231. ISBN 978-0-7627-3109-1.
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia EN

Coprinopsis picacea: Brief Summary ( Inglês )

fornecido por wikipedia EN

Coprinopsis picacea is a species of fungus in the family Psathyrellaceae. It is commonly called magpie inkcap fungus. It was first described in 1785 by French mycologist Jean Baptiste François Pierre Bulliard in 1785 as Agaricus picaceus.

The species can sometimes be confused with the edible Coprinus comatus.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia EN

Ruutumustesieni ( Finlandês )

fornecido por wikipedia FI

Ruutumustesieni (Coprinus picaceus syn. Coprinus picaceus) on leveän lieriömäinen noin 5–8 senttiä korkeaksi kasvava mustesienilaji. Sen lakki on limainen ja aluksi ruskea, vanhemmiten musta, ja ruutumaisten suojusjätteiden peittämä. Heltat ovat aluksi harmaanvalkoiset ja lopulta mustat. Sienen jalka on valkohahtuvainen. Sieni kasvaa hyvin harvinaisena lehdoissa varsinkin pyökin seuralaisena.[2]

Lähteet

  1. Taksonomian lähde: Index Fungorum Luettu 26.10.2008
  2. Phillips, R.: WSOY Suuri Sienikirja, s. 176. suomeksi toim. Lasse Kosonen. WSOY, 1981, suom. 1992. ISBN 951-0-17255-3.
Tämä sieniin liittyvä artikkeli on tynkä. Voit auttaa Wikipediaa laajentamalla artikkelia.
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedian tekijät ja toimittajat
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia FI

Ruutumustesieni: Brief Summary ( Finlandês )

fornecido por wikipedia FI

Ruutumustesieni (Coprinus picaceus syn. Coprinus picaceus) on leveän lieriömäinen noin 5–8 senttiä korkeaksi kasvava mustesienilaji. Sen lakki on limainen ja aluksi ruskea, vanhemmiten musta, ja ruutumaisten suojusjätteiden peittämä. Heltat ovat aluksi harmaanvalkoiset ja lopulta mustat. Sienen jalka on valkohahtuvainen. Sieni kasvaa hyvin harvinaisena lehdoissa varsinkin pyökin seuralaisena.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedian tekijät ja toimittajat
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia FI

Coprin pie ( Francês )

fornecido por wikipedia FR

Coprinopsis picacea

Le Coprin pie ou Coprin noir et blanc (Coprinopsis picacea) est une espèce de champignons basidiomycètes de la famille des Psathyrellaceae.

Synonyme

Coprinus picaceus

Description

 src=
Coprin pie
  • Chapeau 3 à 7 cm, longtemps ovoïde puis campanulé, brun-noir couvert d'un voile blanc qui se déchire en plaques irrégulières persistantes, créant une tigrure noire et blanche à l'origine de son nom.
  • Lames très serrées, blanches ensuite roses puis noircissant et se liquéfiant (espèce déliquescente) par la sporée, noire, phénomène caractéristique des coprins.
  • Pied 10 à 20 cm, blanc chiné, élancé, creux, bulbeux à la base.
  • Chair mince, blanche au début, odeur faible peu agréable, saveur fade.

Écologie

Le Coprin pie vient seul ou en petits groupes dans les bois clairs de feuillus, souvent en lisière, voire dans l'herbe des sentiers.

Utilisation

Comestible très jeune mais d'odeur désagréable, il serait inoffensif à légèrement toxique selon les sources, c'est un champignon sans intérêt culinaire.

Espèces proches et confusions possibles

Il est proche d'aspect du Coprin chevelu et surtout du Coprin noir d'encre mais le contraste de ses couleurs ne prête pas à confusion.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Auteurs et éditeurs de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia FR

Coprin pie: Brief Summary ( Francês )

fornecido por wikipedia FR

Coprinopsis picacea

Le Coprin pie ou Coprin noir et blanc (Coprinopsis picacea) est une espèce de champignons basidiomycètes de la famille des Psathyrellaceae.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Auteurs et éditeurs de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia FR

Coprinus picaceus ( Italiano )

fornecido por wikipedia IT
Caratteristiche morfologiche
Coprinus picaceus Cappello ovoideo disegno.png
Cappello ovoideo Gills icon.png
Imenio lamelle Free gills icon2.svg
Lamelle libere Black spore print icon.png
Sporata nera Bare stipe icon.png
Velo nudo Immutabile icona.png
Carne immutabile Mycorrhizal ecology icon.png
Micorrizico Foodlogo exclamation point.png
Sospetto

Coprinus picaceus (Bull.: Fr.) è la specie di funghi di dimensioni maggiori nel genere Coprinus. Non è una specie molto conosciuta, ma molti lo reputano uno dei funghi più belli; sicuramente non passa inosservato, anche perché piuttosto comune.

Descrizione della specie

Cappello

Raramente può raggiungere dimensioni ragguardevoli per il genere (fino a 15 cm circa). Di forma cilindrico-ovale e di colore bruno oppure nerastro, è quasi sempre cosparso da vistose placche bianche che rappresentano il residuo del velo originale.

Di consistenza molto fragile, diventa deliquescente in tempi abbastanza brevi, soprattutto se raccolto.

Lamelle

Molto fitte, di colore nero-grigio, libere al gambo, presto deliquescenti.

Gambo

Bianco, molto slanciato (può raggiungere anche 30/40 cm di lunghezza), privo di anello; di scarsa consistenza, tende a rompersi facilmente.

Carne

Chiara, sottile e piuttosto fragile. Deliquescente in tempi piuttosto brevi.

  • Odore: inizialmente gradevole, vanigliato, poi piuttosto sgradevole, come di "letame".
  • Sapore: non particolare.

Spore

Ovali e lisce, nere in massa, 16 x 12 µm (circa), presentano un poro germinativo al centro.

Habitat

Piuttosto comune, specialmente in terreni umidi, grassi e ricchi di humus, a volte in gruppi di numerosi esemplari, in boschi di latifoglie. Dall'estate fino all'autunno inoltrato.

 src=
Esemplari vetusti

Commestibilità

Non edule, sospetto.
Comunque molto poco invitante, dato l'odore disgustoso.

Se consumato unitamente a bevande alcoliche, si ritiene che possa scatenare la cosiddetta sindrome coprinica, come altre specie del suo genere; tuttavia non risultano documentati casi di intossicazione.

Specie simili

  • Quando è sprovvisto delle tipiche chiazze bianche sul cappello, può essere confuso con Coprinus atramentarius.

 title=
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autori e redattori di Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia IT

Coprinus picaceus: Brief Summary ( Italiano )

fornecido por wikipedia IT

Coprinus picaceus (Bull.: Fr.) è la specie di funghi di dimensioni maggiori nel genere Coprinus. Non è una specie molto conosciuta, ma molti lo reputano uno dei funghi più belli; sicuramente non passa inosservato, anche perché piuttosto comune.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autori e redattori di Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia IT

Spechtinktzwam ( Neerlandês; Flamengo )

fornecido por wikipedia NL

De spechtinktzwam (Coprinopsis picacea, synoniemen: Agaricus picaceus, Coprinus picaceus) is een paddenstoel uit de familie Psathyrellaceae.

Beschrijving

De spechtinktzwam heeft een donkerbruine tot (licht)grijze ei- of kegelvormig hoed. Verder is de hoed hoog, glanzend, radiair gerimpeld en hier en daar lichtbruin gestreept. De hoed kan een diameter van 4 tot 8 centimeter bereiken. Hij is aanvankelijk volledig bedekt door een wit en viltig velum dat bij het uitgroeien van de hoed in onregelmatige banden openbreekt en dan doet denken aan de veren van een grote bonte specht (Dendrocopos major). De lamellen staan dicht opeen en zijn wit of grijsroze tot zwart. De steel is wit en meestal knolvormig verdikt. De paddenstoel wordt 4 tot 6 cm hoog.

De eetbaarheid van de spechtinktzwam is niet onderzocht, maar de smaak is onaangenaam en het wordt afgeraden om van de paddenstoel te eten.

Voorkomen

De spechtinktzwam is van de zomer tot de herfst te vinden in gematigde gebieden en op kalkrijke, lemige bodems. De paddenstoel wordt voornamelijk alleenstaand aangetroffen in de buurt van beuken.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia-auteurs en -editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia NL

Spechtinktzwam: Brief Summary ( Neerlandês; Flamengo )

fornecido por wikipedia NL

De spechtinktzwam (Coprinopsis picacea, synoniemen: Agaricus picaceus, Coprinus picaceus) is een paddenstoel uit de familie Psathyrellaceae.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia-auteurs en -editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia NL

Coprinus picaceus ( Pms )

fornecido por wikipedia PMS
Drapò piemontèis.png Vos an lenga piemontèisa Për amprende a dovré 'l sistema dle parlà locaj ch'a varda sì.

Capel fin a 8 cm, elìtich peui cònich-bombà, da brun a nèir, velà da plache s-ciapà bianche, pì o men përsistente al disch. Lamele bianche peui da bes rosà a nèire. Gamba àuta fin a 25 cm e larga fin a 2 cm, bianca, povrosa-fiocosa. Odor d'asfalt. A sloa.

Ambient

A chërs an sla tèra, sota latifeuje, dzortut sota ij .

Comestibilità

WHMIS Class D-1.svg A venta mai mangé un bolè trovà se un a l'é nen un bon conossidor dij bolè!
Sensa anteresse alimentar.

Arferiment bibliogràfich për chi a veul fé dj'arserche pì ancreuse

Coprinus picaceus (Bull. : Fr.) Fries

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia PMS

Coprinus picaceus: Brief Summary ( Pms )

fornecido por wikipedia PMS

Capel fin a 8 cm, elìtich peui cònich-bombà, da brun a nèir, velà da plache s-ciapà bianche, pì o men përsistente al disch. Lamele bianche peui da bes rosà a nèire. Gamba àuta fin a 25 cm e larga fin a 2 cm, bianca, povrosa-fiocosa. Odor d'asfalt. A sloa.

Ambient

A chërs an sla tèra, sota latifeuje, dzortut sota ij .

Comestibilità

WHMIS Class D-1.svg A venta mai mangé un bolè trovà se un a l'é nen un bon conossidor dij bolè!
Sensa anteresse alimentar.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia PMS

Buretele ciocănitoarei ( Romeno; moldávio; moldavo )

fornecido por wikipedia RO

Coprinopsis picacea (Pierre Bulliard, 1785 ex Redhead, Vilgalys & Moncalvo, 2001),[1] sin. Coprinus picaceus (Pierre Bulliard ex Samuel Frederick Gray, 1821),[2] din încrengătura Basidiomycota în familia Psathyrellaceae și de genul Coprinopsis este o ciupercă necomestibilă, cunoscută în popor sub denumirea buretele ciocănitoarei sau coprin pestriț.[3] Ea este o specie saprofită care crește solitară, fiind totuși relativ des întâlnită, găsită în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe soluri calcaroase, mai rar pe cele argiloase, în păduri de fagi precum în păduri călduroase de stejari și carpeni, din august până în octombrie (noiembrie).[4][5][6]

Descriere

Coloured Figures of English Fungi or Mushrooms - t. 170.jpg
  • Pălăria: Ea are un diametrul de 1,5-4 (8) cm și o înălțime până la 12 cm, este în tinerețe ovală, după care devine conică, la maturitate fiind asemeni unui clopot, apoi cu marginea crăpată și curbată în sus. Cuticula este brăzdată de numeroase nervuri subțiri radiale. Coloritul tinde între brun-negricios, castaniu și gri-sepia, fiind acoperită în tinerețe complet de un văl albicios, care odată cu dezvoltarea ciupercii se rupe, oferind pălăriei un aspect pătat.
  • Lamelele: Ele sunt libere, foarte dese, cu muchii ușor flocoase, de culoare albă, apoi gri-albicioasă, mai târziu roză. La bătrânețe devin negricioase și se lichefiază.
  • Sporii: Ei sunt elipsoidali, negri, cu o mărime de 14-18,5 x 10-13 microni.
  • Piciorul: El are o lungime de 10-15 (25) cm și o grosime de 0,7-1,5 cm, este fragil, gol pe dinăuntru, fin fibros, cilindric, îngustându-se spre pălărie, fiind la bază solzos și adesea îngroșat, de colorit cenușiu-albicios precum ușor flocos pe toată suprafața.
  • Carnea: Ea este albicioasă și fibros-apoasă, cu miros scârbos de mucegai, la maturitate de bitum sau naftalină și gust neplăcut. Ea se lichefiază la bătrânețe.[4][5][6]

Confuzii

Acest burete nu poate fi confundat cu speciile altor genuri din cauza calităților sale. Prin cuticula sa frapantă precum mirosului dezagreabil, el se deosebește și destul de mult de alte soiuri Coprinus/Coprinopsis.[4]

Valorificare

Deși necomestibilă, nu distrugeți această ciupercă frumoasă, mult mai mult acceptați valoarea ei ecologică pentru arbori și pădure! Din păcate se găsesc deseori exemplare călcate în picioare sau rupte.

Note

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ 123 Pilze
  3. ^ Jurnalul „Der Tintling”
  4. ^ a b c Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 58-59, ISBN 3-405-12081-0
  5. ^ a b Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 326, ISBN 3-85502-0450
  6. ^ a b Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 159, ISBN 978-3-8427-0483-1

Bibliografie

  • Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • H. Clémençon: „Pilze im Wandel der Jahreszeiten”, vol. 1 și 2, Editura Éditions Piantanida, Lausanne 1981
  • Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „Pilze”, Editura Silva, Zürich 1986
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia autori și editori
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia RO

Buretele ciocănitoarei: Brief Summary ( Romeno; moldávio; moldavo )

fornecido por wikipedia RO

Coprinopsis picacea (Pierre Bulliard, 1785 ex Redhead, Vilgalys & Moncalvo, 2001), sin. Coprinus picaceus (Pierre Bulliard ex Samuel Frederick Gray, 1821), din încrengătura Basidiomycota în familia Psathyrellaceae și de genul Coprinopsis este o ciupercă necomestibilă, cunoscută în popor sub denumirea buretele ciocănitoarei sau coprin pestriț. Ea este o specie saprofită care crește solitară, fiind totuși relativ des întâlnită, găsită în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe soluri calcaroase, mai rar pe cele argiloase, în păduri de fagi precum în păduri călduroase de stejari și carpeni, din august până în octombrie (noiembrie).

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia autori și editori
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia RO

Coprinopsis picacea ( Vietnamita )

fornecido por wikipedia VI

Coprinopsis picacea là một loài nấm trong họ Psathyrellaceae. Nó được miêu tả đầu tiên năm 1785 bởi nhà nấm học Pháp Jean Baptiste François Pierre Bulliard năm 1785 as Agaricus picaceus.[1]

Xem thêm

Hình ảnh

Tham khảo

  1. ^ Bulliard JBF. (1785). Herbier de la France [Guide to the Herbs of France] (bằng tiếng Pháp) 5. tr. 192–240.


Hình tượng sơ khai Bài viết liên quan đến bộ nấm Agaricales này vẫn còn sơ khai. Bạn có thể giúp Wikipedia bằng cách mở rộng nội dung để bài được hoàn chỉnh hơn.
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia tác giả và biên tập viên
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia VI

Coprinopsis picacea: Brief Summary ( Vietnamita )

fornecido por wikipedia VI

Coprinopsis picacea là một loài nấm trong họ Psathyrellaceae. Nó được miêu tả đầu tiên năm 1785 bởi nhà nấm học Pháp Jean Baptiste François Pierre Bulliard năm 1785 as Agaricus picaceus.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia tác giả và biên tập viên
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia VI

Навозник смолистый ( Russo )

fornecido por wikipedia русскую Википедию
Царство: Грибы
Подцарство: Высшие грибы
Подотдел: Agaricomycotina
Порядок: Агариковые
Семейство: Псатирелловые
Род: Coprinopsis
Вид: Навозник смолистый
Международное научное название

Coprinopsis picacea (Bull.) Redhead, Vilgalys & Moncalvo 2001

Синонимы
  • Agaricus picaceus Bull. 1785
  • Coprinus picaceus (Bull.) Gray 1821
Commons-logo.svg
Изображения
на Викискладе
NCBI 230786EOL 989800MB 474632

Наво́зник смоли́стый (лат. Coprinopsis picacea) — гриб семейства Навозниковые (Coprinaceae). Несъедобен из-за неприятного запаха, возможно, ядовит.

Научные синонимы:

Русские синонимы:

  • Навозник соро́чий
  • Навозник пёстрый

Описание

По форме плодовых тел похож на навозник белый (Coprinus comatus).

Шляпка удлинённо-яйцевидной, затем колокольчатой формы, диаметром 6—10 см. У молодого гриба шляпка покрыта белым войлочным покрывалом), которое при росте разрывается на отдельные хлопьевидные чешуйки и открывает кожицу тёмно-коричневой или почти чёрной окраски.

Мякоть белая или светлая, под кожицей шляпки очень тонкая, коричневая, в ножке волокнистая и ломкая, с неприятным смолистым запахом.

Ножка высотой 10—20 см, если гриб вырастает из-под толстого слоя лиственного опада, может удлиняться до 25—30 см, диаметр её 1—2 см. Форма ножки цилиндрическая, обычно прямая, полая, суженная наверху и с утолщением в основании. Поверхность белая с тонким шерстистым налётом, кольцо отсутствует.

Пластинки вначале белые или розоватые, свободные, очень частые, шириной до 1 см. При созревании чернеют и расплываются (аутолиз).

Споровый порошок почти чёрный, споры 16×11,5×9,5 мкм, с порой.

Экология и распространение

Сапротроф, растёт в лиственных лесах, чаще всего в буковых, на богатой, удобрённой почве или на трухлявой древесине. Предпочитает известковые почвы и тенистые, но сухие места. Распространён в Европе, более характерен для северных регионов. Плодоносит одиночно или небольшими группами, иногда появляется массово.

Сезон август — ноябрь.

Сходные виды

Условно-съедобный:

  • Навозник белый (Coprinus comatus). Молодые экземпляры навозника пёстрого иногда похожи на этот гриб, но обычно их трудно спутать.

Несъедобные:

Литература

  • Грибы: Справочник / Пер. с итал. Ф. Двин. — М.: «Астрель», «АСТ», 2001. — С. 195. — ISBN 5-17-009961-4.
  • Грюнерт Г. Грибы / пер. с нем. — М.: «Астрель», «АСТ», 2001. — С. 132. — (Путеводитель по природе). — ISBN 5-17-006175-7.
  • Лессо Т. Грибы, определитель / пер. с англ. Л. В. Гарибовой, С. Н. Лекомцевой. — М.: «Астрель», «АСТ», 2003. — С. 175. — ISBN 5-17-020333-0.
  • Хардинг П. Грибы / Перевод с англ. Д. С. Щигеля. — М.: «Астрель», «АСТ», 2002. — С. 140. — ISBN 5-17-011765-5.

Примечания

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Авторы и редакторы Википедии

Навозник смолистый: Brief Summary ( Russo )

fornecido por wikipedia русскую Википедию

Наво́зник смоли́стый (лат. Coprinopsis picacea) — гриб семейства Навозниковые (Coprinaceae). Несъедобен из-за неприятного запаха, возможно, ядовит.

Научные синонимы:

Agaricus picaceus Bull. 1785 basionym Coprinus picaceus (Bull.) Gray 1821

Русские синонимы:

Навозник соро́чий Навозник пёстрый
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Авторы и редакторы Википедии