nomes no trilho de navegação
Rutilus virgo és una espècie de peix de la família dels ciprínids i de l'ordre dels cipriniformes.
Tijelo je kod ove vrste izduženije nego kod drugih vrsta roda Rutilus. Leđa su joj plavo-zelena, bokovi su srebrnkasti, peraja crvenkasta, a tijelo izduženo. U periodu mrijesta, mužjaci dobijaju mnogo življe boje. Ona važi za lukavu i opreznu ribu, pa je nazivaju i "drinski šaran". Može narasti do 55 cm i dostići težinu preko 3 kg. Ipak najčešći primjerci su oko 200-350 g.
Plotica je stanovnik brzih tokova, planinskih rijeka, bogatih kisikom, a zone u kojima se zadržava imaju kamenito ili šljunkovito dno. Voli čiste, tekuće vode, brzih tokova, gdje traži virove i dublja mjesta u rijeci. Rasprostranjena je u širokom području koji obuhvata areal pastrmke i lipljena, ali i deverike i mrene. Najčešće živi pojedinačno, mada u mlađem periodu živi u jatima, na ušćima, u donjim tokovima rijeka, a često je ima i na površini vode gdje sakuplja insekte. Preko dana hranu traži u srednjim slojevima.
Plotica se mrijeesti od maja do jula, kada ženka lijepi ikru na vodeno bilje. Za vrijeme mrijesta na glavi i leđima ima sitne kvržice, kao bradavice, pa mnogi misle da je bolesna. Mužjak dobija izraženije boje tokom mrijesta. Plodnost joj je oko 40.000 do 60.000 jajašaca ikre.
The cactus roach (Rutilus virgo) is a species of fish in the family Cyprinidae, native to the basin of the Danube River upstream of the Iron Gate, very numerous in the Sava basin. It is also recorded in the Ukrainian Zakarpattian region. This freshwater fish is up to 55 cm long.
The cactus roach (Rutilus virgo) is a species of fish in the family Cyprinidae, native to the basin of the Danube River upstream of the Iron Gate, very numerous in the Sava basin. It is also recorded in the Ukrainian Zakarpattian region. This freshwater fish is up to 55 cm long.
Rutilus virgo Rutilus generoko animalia da. Arrainen barruko Actinopterygii klasean sailkatzen da, Cyprinidae familian.
Rutilus virgo Rutilus generoko animalia da. Arrainen barruko Actinopterygii klasean sailkatzen da, Cyprinidae familian.
Rutilus virgo is een straalvinnige vissensoort uit de familie van de eigenlijke karpers (Cyprinidae).[1] De wetenschappelijke naam van de soort is voor het eerst geldig gepubliceerd in 1852 door Heckel.
Bronnen, noten en/of referenties
Babușca de Tur (Rutilus virgo) este un pește bentopelagic dulcicol de talie medie din familia ciprinidelor. Este răspândit în zona superioară și mijlocie a bazinului Dunării în amonte de Porțile de Fier: în Dunăre, Tisa și afluenții lor din Austria, Cehoslovacia și Ungaria. Este foarte abundentă în bazinul râului Sava. Pătrunde și în nord-vestul României unde s-a semnalat în râul Tur, la nord de Satu Mare, numele său fiind o referire directă la această caracteristică. Trăiește în apele dulci stătătoare sau încet curgătoare cu funduri nisipoase și pietroase și vegetație abundentă submersă. În râuri, se localizează în coturile cu apă înceată. În apele stătătoare trăiește în bălțile de inundație, lacuri și iazuri.
Seamănă mult cu babușca, dar spre deosebire de aceasta are corpul mai lung, capul și ochiul mai mici, fruntea mai bombată, gura inferioară. Lungimea obișnuită de circa 25 cm, lungimea maximă 45 cm. Greutatea medie a majorității exemplarelor este în general între 250 și 800 g, și, probabil, unele exemplare ajung la aproape 2 kilograme greutate. Durata vieții poate fi de 15 ani sau mai mult. Corpul este alungit și înalt, comprimat lateral, cu profil dorsal arcuit. Capul robust, diametrul ochiului mai mic decât lungimea botului. Botul conic și gura în poziție inferioară. Solzii sunt cicloizi și relativ mari. Linie laterală situată sub linia mediană a corpului este curbată în sus în partea anterioară. Înotătoarea dorsală și anală cu marginea liberă concavă. Înotătoarea caudală profund excavată este lungă, întrecând cu mult lungimea capului. Înotătoarea dorsală este opusă înotătoarei ventrale.
Colorația spatelui variază de la verde măsliniu la verde albăstrui. Flancurile sunt argintii, cu nuanțe de bronz sau de aur la exemplarele de talie mai mari. Burtă albicioasă, cu reflexe aurii sau argintii. Între flancuri și spate se poate vedea o dungă longitudinală iridescentă aurie. Irisul argintiu. Peritoneul negru. Înotătoarele cu nuanțe gri sau verzui. Înotătoarele dorsale și caudale mai întunecate și mai groase decât celelalte. Înotătoarele ventrale și înotătoarea anală pot avea o nuanță gălbuie, mai pronunțată în timpul perioadei de reproducere. În perioada de reproducere, masculul dobândește o coloristică specifică și are organele perlate (tuberculi nupțiali) deasupra ochiului pe fiecare parte a capului, pe spate și flancuri.
Este o specie omnivoră. Adulții se hrănesc cu nevertebrate, mai ales cu insecte acvatice, larve de insecte, viermi, moluște și crustacee pe care le caută pe fundul albiei, dar și cu plante: alge filamentoase epilitice și macrofite acvatice, precum și cu detritus organic. În timpul verii, componenta vegetală a hrănii devine dominantă. Larvele se hrănesc cu plancton și microorganisme.
Masculii ating maturitatea sexuală la circa 2 ani, iar femelele la 2-3 ani. Reproducerea are loc din martie până în iunie, la o temperatură nu mai mică de 14°C, poate fi anticipată sau amânată în funcție de condițiile climatice locale și debitele râurilor. Depunerea icrelor are loc în ape puțin adânci, curgătoare și bine oxigenate, cu funduri bogate în vegetație submersă. Fertilitate este ridicată, într-un sezon fiecare femelă poate depune pana la 60.000 de icre adezive cu un diametru de aproximativ 2 mm, de culoare gălbuie. După fecundare icrele aderă la vegetație sau alte elemente ale substratului până la eclozare. În funcție de temperatura apei, dezvoltarea embrionare necesită de la 5 zile până la 2 săptămâni.
Valoare economică este mică.
Babușca de Tur (Rutilus virgo) este un pește bentopelagic dulcicol de talie medie din familia ciprinidelor. Este răspândit în zona superioară și mijlocie a bazinului Dunării în amonte de Porțile de Fier: în Dunăre, Tisa și afluenții lor din Austria, Cehoslovacia și Ungaria. Este foarte abundentă în bazinul râului Sava. Pătrunde și în nord-vestul României unde s-a semnalat în râul Tur, la nord de Satu Mare, numele său fiind o referire directă la această caracteristică. Trăiește în apele dulci stătătoare sau încet curgătoare cu funduri nisipoase și pietroase și vegetație abundentă submersă. În râuri, se localizează în coturile cu apă înceată. În apele stătătoare trăiește în bălțile de inundație, lacuri și iazuri.
Seamănă mult cu babușca, dar spre deosebire de aceasta are corpul mai lung, capul și ochiul mai mici, fruntea mai bombată, gura inferioară. Lungimea obișnuită de circa 25 cm, lungimea maximă 45 cm. Greutatea medie a majorității exemplarelor este în general între 250 și 800 g, și, probabil, unele exemplare ajung la aproape 2 kilograme greutate. Durata vieții poate fi de 15 ani sau mai mult. Corpul este alungit și înalt, comprimat lateral, cu profil dorsal arcuit. Capul robust, diametrul ochiului mai mic decât lungimea botului. Botul conic și gura în poziție inferioară. Solzii sunt cicloizi și relativ mari. Linie laterală situată sub linia mediană a corpului este curbată în sus în partea anterioară. Înotătoarea dorsală și anală cu marginea liberă concavă. Înotătoarea caudală profund excavată este lungă, întrecând cu mult lungimea capului. Înotătoarea dorsală este opusă înotătoarei ventrale.
Colorația spatelui variază de la verde măsliniu la verde albăstrui. Flancurile sunt argintii, cu nuanțe de bronz sau de aur la exemplarele de talie mai mari. Burtă albicioasă, cu reflexe aurii sau argintii. Între flancuri și spate se poate vedea o dungă longitudinală iridescentă aurie. Irisul argintiu. Peritoneul negru. Înotătoarele cu nuanțe gri sau verzui. Înotătoarele dorsale și caudale mai întunecate și mai groase decât celelalte. Înotătoarele ventrale și înotătoarea anală pot avea o nuanță gălbuie, mai pronunțată în timpul perioadei de reproducere. În perioada de reproducere, masculul dobândește o coloristică specifică și are organele perlate (tuberculi nupțiali) deasupra ochiului pe fiecare parte a capului, pe spate și flancuri.
Este o specie omnivoră. Adulții se hrănesc cu nevertebrate, mai ales cu insecte acvatice, larve de insecte, viermi, moluște și crustacee pe care le caută pe fundul albiei, dar și cu plante: alge filamentoase epilitice și macrofite acvatice, precum și cu detritus organic. În timpul verii, componenta vegetală a hrănii devine dominantă. Larvele se hrănesc cu plancton și microorganisme.
Masculii ating maturitatea sexuală la circa 2 ani, iar femelele la 2-3 ani. Reproducerea are loc din martie până în iunie, la o temperatură nu mai mică de 14°C, poate fi anticipată sau amânată în funcție de condițiile climatice locale și debitele râurilor. Depunerea icrelor are loc în ape puțin adânci, curgătoare și bine oxigenate, cu funduri bogate în vegetație submersă. Fertilitate este ridicată, într-un sezon fiecare femelă poate depune pana la 60.000 de icre adezive cu un diametru de aproximativ 2 mm, de culoare gălbuie. După fecundare icrele aderă la vegetație sau alte elemente ale substratului până la eclozare. În funcție de temperatura apei, dezvoltarea embrionare necesită de la 5 zile până la 2 săptămâni.
Valoare economică este mică.
Platnica (znanstveno ime Rutilus pigus virgo) je sladkovodna riba iz družine pravih krapovcev (Ciprinidae), endemit donavskega porečja.
Platnica je riba z vretenastim, bočno sploščenim telesom, pokritim z velikimi luskami. Ima majhno glavo z majhnimi, podstojnimi usti, katerih ustnice so debele, v njih pa so enoredni goltni zobje. Hrbet je pri odraslih primerkih svetlo sivozelene barve, boki so v istem barvnem tonu, le malce svetlejši, trebuh pa bel do modrikast. Hrbtna in repna plavut sta istih odtenkov kot trup, prsni sta bledo rumene, trebušni in predrepna plavut pa so rdečkaste barve. Platnica doseže dolžino do 45 cm, povprečno pa te ribe živijo do 15 let. Spolno dozorijo v tretjem letu starosti, drstijo pa se aprila in maja na plitvih prodiščih ali v gostem rastlinstvu rečnih rokavov, kamor samice prilepijo od 40.000 do 60.000 iker. V času drstitve dobijo samci bele drstne bradavice po glavi in telesu.
Platnica se hrani z vodnim rastlinjem, občasno pa tudi z raznimi vodnimi žuželkami in njihovimi ličinkami.
Platnica živi v jatah le v spodnjih delih vseh večjih pritokov reke Donave od Bavarske navzdol ter v Donavi sami. Pri nas jo je najti v reki Krki, spodnjem toku reke Save, v Dravi, Muri in večjih pritokih teh rek, predvsem v pasovih mrene in ploščiča. Populacija platnice v Evropi močno upada, vzrok za to pa ni znan in je verjetno povezan z onesnaževanjem.
Platnica (znanstveno ime Rutilus pigus virgo) je sladkovodna riba iz družine pravih krapovcev (Ciprinidae), endemit donavskega porečja.
Зустрічається в басейні Дунаю вверх від Залізних Воріт, дуже чисельний у басейні Сави. В Україні зустрічається на Закарпатті.
Довгий час вважався підвидом Rutilus pigus, описувався як Rutilus pigus virgo. У значенні sensu lato, тобто у широкому сенсі, за видом Rutilus pigus закріпилася назва Плітка дунайська, в той час, як у басейні Дунаю у вузькому сенсі він відсутній. Сам вид Rutilus pigus sensu stricto поширений у північній частині басейну Адріатики.
