dcsimg
Imagem de Pleurotus cornucopiae (Paulet) Rolland 1910
Life » » Fungi » » Basidiomycota » » Pleurotaceae »

Pleurotus cornucopiae (Paulet) Rolland 1910

Associations ( Inglês )

fornecido por BioImages, the virtual fieldguide, UK
Fungus / associate
larva of Fannia monilis is associated with Pleurotus cornucopiae

Foodplant / saprobe
fruitbody of Pleurotus cornucopiae is saprobic on dead, decayed trunk (large) of Broadleaved trees
Remarks: season: summer

Foodplant / saprobe
fruitbody of Pleurotus cornucopiae is saprobic on dead, decayed trunk (large) of Ulmus
Remarks: season: summer

Foodplant / saprobe
fruitbody of Pleurotus cornucopiae is saprobic on dead, decayed trunk (large) of Fagus
Remarks: season: summer
Other: minor host/prey

Foodplant / saprobe
fruitbody of Pleurotus cornucopiae is saprobic on dead, decayed trunk (large) of Fraxinus
Remarks: season: summer
Other: unusual host/prey

Foodplant / saprobe
fruitbody of Pleurotus cornucopiae is saprobic on dead, decayed trunk (large) of Quercus
Remarks: season: summer
Other: unusual host/prey

Foodplant / saprobe
fruitbody of Pleurotus cornucopiae is saprobic on dead, decayed trunk (large) of Sorbus aucuparia
Remarks: season: summer
Other: unusual host/prey

Foodplant / saprobe
fruitbody of Pleurotus cornucopiae is saprobic on dead, decayed trunk (large) of Populus
Remarks: season: summer

licença
cc-by-nc-sa-3.0
direitos autorais
BioImages
projeto
BioImages

Characteristic features of pleurotus cornucopiae (pictures and text) ( Inglês )

fornecido por EOL authors

Guidance for identification (German text)

licença
cc-publicdomain
original
visite a fonte
site do parceiro
EOL authors

Rillstieliger Seitling ( Alemão )

fornecido por wikipedia DE

Der Rillstielige Seitling (Pleurotus cornucopiae) ist ein Pilz aus der Gattung der Seitlinge (Pleurotus).

Beschreibung

 src=
Blick auf die Hutunterseiten mit den herablaufenden Lamellen

Der Rillstielige Seitling ist ein Pilz mit exzentrischem Stiel und 5–12 cm breiten Hüten. Er ist oberseits blass gelbbraun bis graubräunlich gefärbt, die Farbe ist vom Standort abhängig, je sonniger dieser ist, desto dunkler werden die Farben, mit zunehmendem Alter verblasst der Pilz. Die Oberseite ist zunächst etwas flockig, verkahlt aber mit zunehmendem Alter. Die schmutzig-weißen Lamellen zeigen häufig einen rosa Schimmer, sie stehen gedrängt, bilden am Stiel Anastomosen und laufen fadenförmig am Stiel herab, wodurch dieser gerippt oder gerillt erscheint (Name!). Der kurze Stiel ist wie die Lamellen schmutzig-weißlich und kahl, lediglich die Basis ist mit etwas weißem Filz bedeckt. Der Rillstielige Seitling riecht mehlartig, das Fleisch ist anfangs weich und wird später zäh.

Ökologie

Der Rillstielige Seitling ist ein Schwächeparasit und Saprobiont an Laubbäumen, besonders Pappel und Ulme, neben diesen Arten werden weitere Laubhölzer befallen. Er kommt vor allem in naturnahen Auwäldern, in Pappelpflanzungen, in Parkanlagen und an Straßenbäumen in Innenstädten vor. Durch Umwandlung seines natürlichen Lebensraumes gilt der Rillstielige Seitling zunehmend als gefährdet.

Verbreitung

Der Rillstielige Seitling ist in wärmeren Gebieten der Holarktis verbreitet, in Europa hat er einen Verbreitungsschwerpunkt im Balkanraum, in Mittel- und Westeuropa ist er seltener. Er kommt in Deutschland vor allem in den großen, wärmebegünstigten Flusstälern vor und fehlt in höheren Lagen.

Bedeutung

Der Rillstielige Seitling ist essbar, als Holzschädling ist er unbedeutend.

Quellen

Literatur

Weblinks

 src=
– Sammlung von Bildern, Videos und Audiodateien
 src=
Bitte die Hinweise zum Pilzesammeln beachten!
 title=
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autoren und Herausgeber von Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia DE

Rillstieliger Seitling: Brief Summary ( Alemão )

fornecido por wikipedia DE

Der Rillstielige Seitling (Pleurotus cornucopiae) ist ein Pilz aus der Gattung der Seitlinge (Pleurotus).

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autoren und Herausgeber von Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia DE

Pleurotus cornucopiae ( Inglês )

fornecido por wikipedia EN

Pleurotus cornucopiae is a species of edible fungus in the genus Pleurotus, It is quite similar to the better-known Pleurotus ostreatus, and like that species is cultivated and sold in markets in Europe and China, but it is distinguished because its gills are very decurrent, forming a network on the stem.

Naming

The species name means "of the Cornucopia" (horn of plenty), which is appropriate since the mushrooms are edible and sometimes take on a shape similar to a drinking horn.

The original definition of this species, or basionym, was made by Jean-Jacques Paulet in 1793 as Dendrosarcos cornucopiae. At a time when most gilled mushrooms were lumped into genus Agaricus, Paulet invented genus Dendrosarcos, later Latinised to Dendrosarcus, for those having an excentric or missing stipe. In fact those fungi have not been found to be a closely related group, and today the name only has historical interest, though the taxonomic rules imply that it still needs to be recorded.[1][2][3] In 1871 in his "Führer in die Pilzkunde" ("Guide to Mycology"), Paul Kummer introduced Pleurotus as a genus,[4] but the allocation of P. cornucopiae to it was only done later in 1910 by Léon Louis Rolland.[2]

The synonym Pleurotus sapidus due to Schulzer (1873) is sometimes seen

The English name "Branched Oyster Mushroom" has been given to this species.[5]

Description

The following sections use the given references throughout.[6][7][8][9]

General

  • The cap grows to about 15 cm, with a pale yellowish, brownish or greyish surface. At most there may be very slight traces of the veil.
  • The stem is always present, may be forked and can vary from excentric to fairly central. Each stem may be up to about 12 cm long and up to 2 cm thick.
  • The whitish gills are decurrent down the stem and anastomose (criss-cross), becoming a network of ridges at the bottom.
  • The strong smell has an aniseed element and is also floury when the mushroom is cut. The taste is floury.[10][9][8]

Microscopic characteristics

  • The flesh may be monomitic (as with ordinary fragile mushrooms) or dimitic, having extra thick-walled hyphae which give the flesh a tougher consistency, especially when older.[8]
  • The spores in the form of an rather elongated ellipsoid are around 8-12 µm by 3.5-5.5 µm.
  • There are no cystidia.

Distribution, habitat & ecology

This mushroom is saprobic on dead wood and can also be a weak parasite.[8] It occurs stumps and fallen trunks of oak, beech, elm, and other broad-leaved trees.

Appearing from spring to late summer, it is distributed in the wild throughout Europe, where it varies locally between common and fairly rare.[7] It is also reported from the U.S. and Mexico.[11]

Similar species

P. citrinopileatus in a German market

Pleurotus cornucopiae is quite similar to the well-known food mushroom Pleurotus ostreatus, being distinguished because in the latter case, the gills are not very decurrent and the cap colour is slate or bluish grey. Another species, Pleurotus pulmonarius has a comparable cap colour to P. cornucopiae but the gills on the stipe are similar to P. ostreatus.

It is even more closely related to the yellow-capped "golden oyster mushroom", Pleurotus citrinopileatus, which is native to eastern Asia. The forms are easily distinguishable by the cap colour, but they are sometimes considered to be just varieties of the same species, and as a consequence golden oyster mushrooms are sometimes identified using the older scientific name Pleurotus cornucopiae.[12] However, according to the mycological reference "Species Fungorum", these are two separate species.[13]

Human impact

This mushroom is edible and it is cultivated in a manner similar to P. ostreatus, though less extensively.[14] For instance a Chinese paper evaluated several commercially available varieties of P. cornucopiae and reported that it in the Shanghai area an appropriate growth medium is cotton-seed hulls and wood-chips, with 65% water content.[15] Another paper (actually treating the yellow-topped form) also suggested pasteurized switch grass as a useful substrate, though the yield was less than with cotton-seed hulls and straw.[12]

It is a mild parasite of broad-leaved trees.[8]

References

  1. ^ For the original name, see "Dendrosarcus cornucopiae page". Species Fungorum. Royal Botanic Gardens Kew. Retrieved 2017-02-11.
  2. ^ a b For Dendrosarcus and also the current name and synonyms, see "Pleurotus cornucopiae page". Species Fungorum. Royal Botanic Gardens Kew. Retrieved 2017-02-11.
  3. ^ Jean-Jacques Paulet (1793). Traité des Champignons. Vol. 2. L'Imprimerie Nationale Exécutive du Louvre. p. 119. doi:10.5962/bhl.title.5417.
  4. ^ Paul Kummer (1871). Der Führer in die Pilzkunde. Anleitung zum methodischen, leichten und sichern Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze, mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen [The guide to mycology. Introduction to methodical, easy and reliable identification of mushrooms occurring in Germany, with the exception of moulds and tiny slime moulds and Pyrenomycetes.] (in German). Zerbst: E. Luppe. p. 104.
  5. ^ "Pleurotus cornucopiae (Paulet) Rolland - Branched Oyster Mushroom". Retrieved 2017-02-10.
  6. ^ Marcel Bon (1987). The Mushrooms and Toadstools of Britain and North-Western Europe. Hodder & Stoughton. p. 120. ISBN 978-0-340-39935-4.
  7. ^ a b Courtecuisse, R.; Duhem, B. (2013). Champignons de France et d'Europe (in French). Delachaux et Niestlé. p. 190. ISBN 978-2-603-02038-8. Also available in English.
  8. ^ a b c d e Knudsen, H.; Vesterholt, J., eds. (2008). Funga Nordica Agaricoid, boletoid and cyphelloid genera. Copenhagen: Nordsvamp. p. 322. ISBN 978-87-983961-3-0.
  9. ^ a b See Meinhard Moser (1983). Keys to Agarics and Boleti. Translated by Simon Plant. London: Roger Phillips. p. 63. ISBN 978-0-9508486-0-0.
  10. ^ Eyssartier, G.; Roux, P. (2013). Le guide des champignons France et Europe (in French). Belin. p. 974. ISBN 978-2-7011-8289-6.
  11. ^ See the Global Biodiversity Information Facility page, which provides hyperlinks to records with geographical location.
  12. ^ a b Royse DJ (2004). "Yield, mushroom size and time to production of Pleurotus cornucopiae (oyster mushroom) grown on switch grass substrate spawned and supplemented at various rates". Bioresource Technology. 91 (1): 85–91. doi:10.1016/S0960-8524(03)00151-2. PMID 14585625. Note that since the abstract mentions yellow basidiomata (fruiting bodies), this paper is actually referring to P. citrinopileatus as P. cornucopiae.
  13. ^ For the relation to P. citrinopileatus, see "Species Fungorum Pleurotus cornucopiae page". Species Fungorum. Royal Botanic Gardens Kew. Retrieved 2017-02-11.
  14. ^ "Some of the Most Important Cultivated Oyster Mushroom Species". Retrieved 2017-02-18.
  15. ^ Shi Xiujuan (2009). "Screening of Pleurotus cornucopiae varieties and culture media suitable to Baoshan local conditions". Acta Agriculturae Shanghai (in Chinese). 25 (3): 137–139.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia EN

Pleurotus cornucopiae: Brief Summary ( Inglês )

fornecido por wikipedia EN

Pleurotus cornucopiae is a species of edible fungus in the genus Pleurotus, It is quite similar to the better-known Pleurotus ostreatus, and like that species is cultivated and sold in markets in Europe and China, but it is distinguished because its gills are very decurrent, forming a network on the stem.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia EN

Pleurotus cornucopiae ( Espanhol; Castelhano )

fornecido por wikipedia ES

La cornucopia blanca u hongo de maguey (Pleurotus cornucopiae) es una especie de hongo comestible del género Pleurotus, es bastante similar a la más conocida especie P. ostreatus, y al igual que esa especie se cultiva y vende en los mercados de América, Europa y China, pero se distingue porque sus branquias son muy decurrentes, formando una red en el tallo.

Terminología

El nombre de la especie significa «de la cornucopia», el cuerno de la abundancia en la mitología griega. Se refiere a que estos hongos son comestibles y a veces toman una forma similar a un cuerno para beber.

La definición original de esta especie, o basónimo, fue hecha por Jean-Jacques Paulet en 1793 como Dendrosarcos cornucopiae. En un momento en que la mayoría de los hongos branquiales se agruparon en el género Agaricus, Paulet inventó el género Dendrosarcos, luego latinizado a Dendrosarcus, para aquellos que tienen un estípite excéntrico o faltante. De hecho, no se ha encontrado que esos hongos sean un grupo estrechamente relacionado, y hoy el nombre solo tiene un interés histórico, aunque las reglas taxonómicas implican que aún debe registrarse.[1][2][3]​ En 1871, en su Führer in die Pilzkunde («Guía de micología»), Paul Kummer introdujo Pleurotus como un género,[4]​ pero la asignación de P. cornucopiae fue realizada más tarde en 1910 por Léon Louis Rolland.[2]

También es común el biosinónimo Pleurotus sapidus, así descrito por Schulzer (1873).

El nombre común de este hongo en castellano es cornucopia blanca, oreja blanca, oreja de cazahuate (ya que parasita el árbol cazahuate, nombre que comparte con P. pycnoporus), hongo de maguey (ya que parasita el maguey, nombre que comparte con P. Opuntiae), oreja de izote y oreja de patancán.[5]​ En inglés se denomina Branched oyster mushroom, «seta de ostra ramificada».[6]

Descripción

Esta sección se basa en las siguientes referencias.[7][8][9][10]

General

  • El sombrero crece hasta unos 15 cm, con una superficie de color amarillo pálido, parduzco o grisáceo. A lo sumo puede haber rastros muy leves del velo.
  • El tallo, siempre presente, puede estar bifurcado y puede variar de excéntrico a bastante central. Cada tallo puede tener hasta unos 11 cm de largo y hasta 2 cm de grosor.
  • Las láminas blanquecinas decurren por el tallo y se anastomosan (entrecruzan), convirtiéndose en una red de crestas en la parte inferior.
  • El olor fuerte tiene un matiz anisado y también tiene una textura harinosa cuando se corta el hongo. El sabor es suave.[11][10][9]

Características microscópicas

  • La carne puede ser monomítica (como con los hongos frágiles ordinarios) o dimítica, con hifas de paredes gruesas adicionales que le dan a la carne una consistencia más dura, especialmente cuando es más vieja.[9]
  • Las esporas de forma elipsoidal bastante alargada miden alrededor de 8-11 µm por 3.5-5.5 µm.
  • No hay cistidios.

Distribución, ecología y hábitat

Este hongo es sapróbico en madera muerta y también puede ser un parásito débil.[9]​ Ocurren tocones y troncos caídos de roble, haya, olmo y otros árboles de hoja ancha.

Aparece desde la primavera hasta finales del verano, se distribuye en la naturaleza en Norteamérica[12]​ y Europa,[8]​ donde según el área es un alimento bastante común o bastante raro.

Especies similares

 src=
P. citrinopileatus en un mercado alemán

P. cornucopiae es bastante similar al conocido hongo alimenticio Pleurotus ostreatus, que se distingue porque en este último caso, las branquias no son muy decurrentes y el color de la tapa es de pizarra o gris azulado. Otra especie, Pleurotus pulmonarius tiene el sombrero de un color comparable a P. cornucopiae, pero las branquias del estípite son más parecidas a P. ostreatus.

Se relaciona aún más estrechamente con la cornucopia amarilla, Pleurotus citrinopileatus, que es nativo del este de Asia. Las formas se distinguen fácilmente por el color del sombrero, pero a veces se consideran solo variedades de la misma especie, y como consecuencia, la conucopia amarilla se identifica usando el nombre científico más antiguo Pleurotus cornucopiae.[13]​ Sin embargo, según la referencia micológica Species Fungorum, estas son dos especies separadas.[14]

Impacto humano

Este hongo es comestible y se cultiva de manera similar a P. ostreatus, aunque de manera menos extensiva.[15]​ Por ejemplo, un periódico chino evaluó varias variedades comercialmente disponibles de P. cornucopiae e informó que en el área de Shanghái un medio de crecimiento apropiado son los cascos de semillas de algodón y las astillas de madera, con un contenido de agua del 65%.[16]​ Otro artículo (que en realidad trata la forma de la parte superior amarilla) también sugirió el pasto pasteurizado como un sustrato útil, aunque el rendimiento fue menor que con los cascos de semilla de algodón y la paja.[13]

Es un parásito suave de árboles de hoja ancha.[9]

Referencias

  1. For the original name, see «Dendrosarcus cornucopiae page». Species Fungorum. Royal Botanic Gardens Kew. Consultado el 11 de febrero de 2017.
  2. a b For Dendrosarcus and also the current name and synonyms, see «Pleurotus cornucopiae page». Species Fungorum. Royal Botanic Gardens Kew. Consultado el 11 de febrero de 2017.
  3. Jean-Jacques Paulet (1793). Traité des Champignons. L'Imprimerie Nationale Exécutive du Louvre. p. 119. doi:10.5962/bhl.title.5417.
  4. Paul Kummer (1871). Der Führer in die Pilzkunde. Anleitung zum methodischen, leichten und sichern Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze, mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen. [The guide to mycology. Introduction to methodical, easy and reliable identification of mushrooms occurring in Germany, with the exception of moulds and tiny slime moulds and Pyrenomycetes.] (en alemán). Zerbst: E. Luppe. p. 104.
  5. «Hongo de maguey». EncicloVida. Consultado el 1 de junio de 2020.
  6. «Pleurotus cornucopiae (Paulet) Rolland - Branched Oyster Mushroom». Consultado el 10 de febrero de 2017.
  7. Marcel Bon (1987). The Mushrooms and Toadstools of Britain and North-Western Europe. Hodder & Stoughton. p. 120. ISBN 978-0-340-39935-4.
  8. a b Courtecuisse, R.; Duhem, B. (2013). Champignons de France et d'Europe (en francés). Delachaux et Niestlé. p. 190. ISBN 978-2-603-02038-8. Also available in English.
  9. a b c d e Knudsen, H.; Vesterholt, J., eds. (2008). Funga Nordica Agaricoid, boletoid and cyphelloid genera. Copenhagen: Nordsvamp. p. 322. ISBN 978-87-983961-3-0.
  10. a b See Meinhard Moser (1983). Keys to Agarics and Boleti. 15a Eccleston Square, London: Roger Phillips. p. 63. ISBN 978-0-9508486-0-0. Parámetro desconocido |translator= ignorado (ayuda)
  11. Eyssartier, G.; Roux, P. (2013). Le guide des champignons France et Europe (en francés). Belin. p. 974. ISBN 978-2-7011-8289-6.
  12. See the Global Biodiversity Information Facility page, which provides hyperlinks to records with geographical location.
  13. a b Royse DJ (2004). «Yield, mushroom size and time to production of Pleurotus cornucopiae (oyster mushroom) grown on switch grass substrate spawned and supplemented at various rates.». Bioresource Technology 91 (1): 85-91. PMID 14585625. doi:10.1016/S0960-8524(03)00151-2. Note that since the abstract mentions yellow basidiomata (fruiting bodies), this paper is actually referring to P. citrinopileatus as P. cornucopiae.
  14. For the relation to P. citrinopileatus, see «Species Fungorum Pleurotus cornucopiae page». Species Fungorum. Royal Botanic Gardens Kew. Consultado el 11 de febrero de 2017.
  15. «Some of the Most Important Cultivated Oyster Mushroom Species». Archivado desde el original el 20 de febrero de 2017. Consultado el 18 de febrero de 2017.
  16. Shi Xiujuan (2009). «Screening of Pleurotus cornucopiae varieties and culture media suitable to Baoshan local conditions.». Acta Agriculturae Shanghai (en chinese) 25 (3): 137-139.

 title=
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autores y editores de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia ES

Pleurotus cornucopiae: Brief Summary ( Espanhol; Castelhano )

fornecido por wikipedia ES

La cornucopia blanca u hongo de maguey (Pleurotus cornucopiae) es una especie de hongo comestible del género Pleurotus, es bastante similar a la más conocida especie P. ostreatus, y al igual que esa especie se cultiva y vende en los mercados de América, Europa y China, pero se distingue porque sus branquias son muy decurrentes, formando una red en el tallo.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autores y editores de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia ES

Trompetservik ( Estônio )

fornecido por wikipedia ET

Trompetservik (Pleurotus cornucopiae) on kandseente hulka kuuluv seeneliik.

Seent on leitud ka Eestist.

Seen on söödav.[1]

Viited

  1. Hans E. Laux. Seenelise teejuht. Tallinn: Sinisukk, 2011. Lk 48

Välislingid

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Vikipeedia autorid ja toimetajad
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia ET

Trompetservik: Brief Summary ( Estônio )

fornecido por wikipedia ET

Trompetservik (Pleurotus cornucopiae) on kandseente hulka kuuluv seeneliik.

Seent on leitud ka Eestist.

Seen on söödav.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Vikipeedia autorid ja toimetajad
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia ET

Uurtovinokas ( Finlandês )

fornecido por wikipedia FI

Uurtovinokas (Pleurotus cornucopiae) on Pleurotus-sukuun ja vinokkaiden heimoon kuuluva sienilaji.

Ulkonäkö

Uurtovinokkaan lakki on kupera ja väriltään vaalea tai vaaleanruskea. Helttojen johteet ovat pitkät. Jalka on joko keskinen tai epäkeskinen. Malto on valkoista ja pehmeää.

Elinympäristö

Uurtovinokas kasvaa suurissa ryhmissä pyökin tai jalavan kannolla.[2]

Lähteet

  1. Fungal Databases Nomenclature and Species Banks MycoBank in English. 19.12.2013. International Mycological Association. Viitattu 3.1.2014. (englanniksi)
  2. David Pegler: ”Uurtovinokas”, Sienet tutuiksi, s. 134. Suomentanut Lasse Kosonen. WSOY, 1999. ISBN 951-0-23219-x.
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedian tekijät ja toimittajat
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia FI

Uurtovinokas: Brief Summary ( Finlandês )

fornecido por wikipedia FI

Uurtovinokas (Pleurotus cornucopiae) on Pleurotus-sukuun ja vinokkaiden heimoon kuuluva sienilaji.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedian tekijät ja toimittajat
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia FI

Pleurotus cornucopiae ( Francês )

fornecido por wikipedia FR
 src=
Pleurotus cornucopiae

Pleurotus cornucopiae de son nom vernaculaire, le pleurote cornucopié, en forme de corne d'abondance, est un champignon basidiomycète du genre Pleurotus de la famille des Pleurotacées. Comme Pleurotus ostreatus, il est cultivé.

Description

Chapeau de 3 à 7 cm, cornucopié, convexe, cette espèce est moins polymorphe que Pleurotus ostreatus.

Cuticule : grise ;

Marge : enroulée.

Lames : blanches, peu serrées, inégales;

Sporée : blanche.

Stipe ou pied : de 2 à 4 cm, épais, excentré.

Chair : épaisse, ferme, blanche.

Odeur et saveur : odeur faible, saveur douce, très bon comestible à l'état jeune.

Notes et références

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Auteurs et éditeurs de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia FR

Pleurotus cornucopiae: Brief Summary ( Francês )

fornecido por wikipedia FR
 src= Pleurotus cornucopiae

Pleurotus cornucopiae de son nom vernaculaire, le pleurote cornucopié, en forme de corne d'abondance, est un champignon basidiomycète du genre Pleurotus de la famille des Pleurotacées. Comme Pleurotus ostreatus, il est cultivé.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Auteurs et éditeurs de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia FR

Pleurotus cornucopiae ( Italiano )

fornecido por wikipedia IT
Caratteristiche morfologiche
Pleurotus cornucopiae Cappello convesso icona.svg
Cappello convesso Gills icon.png
Imenio lamelle Decurrent gills icon2.svg
Lamelle decorrenti White spore print icon.png
Sporata bianca Bare stipe icon.png
Velo nudo Saprotrophic ecology icon.png
Saprofita Foodlogo.svg
Commestibile

Pleurotus cornucopiae (Paulet) Rolland, Acta Phytogeogr. Suec.: pl. 44, fig. 36 (1910).

Descrizione della specie

Cappello

Prima convesso, poi depresso, imbutiforme, spesso ondulato o fessurato al margine, sottile, glabro.

Cuticola
può assumere vari colori che vanno dall'ocra al marroncino, dal bianco al giallo-citrino.

Lamelle

Biancastre, decorrenti sul gambo sul quale formano strutture anastomizzate.

Gambo

Centrale o eccentrico, spesso ramificato (molti gambi fusi alla base), pieno, biancastro, spesso concolore al cappello, 3-5 x 1-2,5 cm.

Spore

ovali, bianche in massa che per ossidazione diventano lilla chiaro, 8-11 x 4-5 µm.

Carne

Bianca, molle, poi tenace

  • Odore: leggermente di farina o di ammoniaca
  • Sapore: gradevole

Commestibilità

Buona, anche se si consiglia una prebollitura per togliere l'odore intenso.

Habitat

Cresce spontaneo su legno di varie latifoglie, dalla primavera all'autunno

Specie simili

Potrebbe confondersi con il Clitocybe olearia (velenoso), ma il colore delle lamelle giallo-arancione di quest'ultimo è sufficiente a togliere qualsiasi dubbio.

Etimologia

  • Genere: dal greco pleurón = di fianco e oûs, otós = orecchio, con l'orecchio (il cappello) a fianco, per la forma del carpoforo.
  • Specie: dal latino cornucopiae = del corno dell'abbondanza, per la sua forma.

Nomi comuni

  • Cornucopia

Sinonimi e binomi obsoleti

  • Agaricus cornucopiae (Paulet) Pers., Mycol. eur. (Erlanga) 3: 37 (1828)
  • Agaricus dimidiatus Bull., Herb. Fr. 11: tab. 519 (1791)
  • Crepidotus cornucopiae (Paulet) Murrill, N. Amer. Fl. (New York) 9(5): 305 (1916)
  • Dendrosarcus cornucopiae Paulet, Traité Champ., Atlas 2: 119, pl. 66 (1793)
  • Fungus cornucopiae Paulet, Traité Champ. 2 (index) 2: Index 2 (1793)
  • Lentinus cornucopioides Klotzsch, Linnaea 10: 123 (1835)
  • Pleurotus ostreatus sensu Cooke [Ill. Brit. Fung. 279 (195) Vol.2 (1883)]; fide Checklist of Basidiomycota of Great Britain and Ireland (2005)
  • Pleurotus ostreatus f. cornucopiae (Paulet) Quél., Enchir. fung. (Paris) 1: 148 (1886)
  • Pleurotus ostreatus var. cornucopiae (Paulet) Pilát, Atlas des Champignons de l'Europe, II: Pleurotus Fries: 121 (1935)
  • Pocillaria cornucopioides (Klotzsch) Kuntze, Revis. gen. pl. (Leipzig) 2: 866 (1891)

Bibliografia

 title=
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autori e redattori di Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia IT

Pleurotus cornucopiae: Brief Summary ( Italiano )

fornecido por wikipedia IT

Pleurotus cornucopiae (Paulet) Rolland, Acta Phytogeogr. Suec.: pl. 44, fig. 36 (1910).

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autori e redattori di Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia IT

Pleurotus cornucopiae ( Pms )

fornecido por wikipedia PMS
Drapò piemontèis.png Vos an lenga piemontèisa Për amprende a dovré 'l sistema dle parlà locaj ch'a varda sì.

Capel fin a 10 cm., bombà peui ancreus, ciàir, con carn motobin fin-a. Lamele biancastre, motobin decorente, an file anastomosà fin al pé dla gamba che a l'é bin dësvilupà, pì o men dës-centrà, dël midem color.

Ambient

A chërs an dzora a bòsch ëd latifeuje.

Comestibilità

WHMIS Class D-1.svg A venta mai mangé un bolè trovà se un a l'é nen un bon conossidor dij bolè!
Comestìbil.

Arferiment bibliogràfich për chi a veul fé dj'arserche pì ancreuse

  • Pleurotus cornucopiae (Paulet) Rolland
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia PMS

Pleurotus cornucopiae: Brief Summary ( Pms )

fornecido por wikipedia PMS

Capel fin a 10 cm., bombà peui ancreus, ciàir, con carn motobin fin-a. Lamele biancastre, motobin decorente, an file anastomosà fin al pé dla gamba che a l'é bin dësvilupà, pì o men dës-centrà, dël midem color.

Ambient

A chërs an dzora a bòsch ëd latifeuje.

Comestibilità

WHMIS Class D-1.svg A venta mai mangé un bolè trovà se un a l'é nen un bon conossidor dij bolè!
Comestìbil.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia PMS

Boczniak rowkowanotrzonowy ( Polonês )

fornecido por wikipedia POL
2011-06-30 Pleurotus cornucopiae 1 70824.jpg

Boczniak rowkowanotrzonowy (Pleurotus cornucopiae (Paulet) Rolland) – gatunek grzybów z rodziny boczniakowatych (Pleurotaceae)[1].

Systematyka i nazewnictwo

Pozycja w klasyfikacji według Index Fungorum: Pleurotus, Pleurotaceae, Agaricales, Agaricomycetidae, Agaricomycetes, Agaricomycotina, Basidiomycota, Fungi[1].

Po raz pierwszy takson ten zdiagnozował w 1793 r. J.J. Paulet nadając mu nazwę Dendrosarcus cornucopiae . Obecną, uznaną przez Index Fungorum nazwę nadał mu w 1910 r. Rolland[1].

Synonimy[2]:

  • Agaricus cornucopiae (Paulet) Pers. 1828
  • Agaricus dimidiatus Bull. 1791
  • Agaricus sapidus Schulzer 188
  • Agaricus sapidus Schulzer 1873
  • Crepidotus cornucopiae (Paulet) Murrill, 1916
  • Dendrosarcus cornucopiae Paulet 1793
  • Dendrosarcus sapidus (Sacc.) Kuntze 1898
  • Fungus cornucopiae Paulet 1793
  • Pleurotus cornucopiae (Paulet) Rolland 1910 subsp. cornucopiae
  • Pleurotus cornucopiae (Paulet) Rolland 1910 var. cornucopiae
  • Pleurotus ostreatus f. cornucopiae (Paulet) Quél. 1886
  • Pleurotus ostreatus var. cornucopiae (Paulet) Pilát 1935
  • Pleurotus sapidus Sacc. 1887
  • Pocillaria cornucopioides (Paulet) Kuntze 1891

Nazwę polską podał Władysław Wojewoda w 1999 r[3]. Używana jest też nazwa boczniak lejkowaty[4].

Morfologia

Kapelusz

Średnica 4-12 cm, kształt początkowo łukowaty, później płaski, w końcu wklęsły, a nawet lejkowaty. Powierzchnia gładka, naga, o barwie białawej, płowożółtej, płowoochrowej, bladobrązowej. Starsze owocniki blakną[4]. Podczas suchej pogody nieco lepki, podczas wilgotnej śliski[5].

Blaszki

Średnio gęste, o szerokości do 10 mm, głęboko zbiegające po trzonie. W dolnej części często bywają często siateczkowate wskutek połączenia anastomozami. U młodych owocników białe, potem kremowowożółte[4].

Trzon

Wysokość 3-10 cm, grubość 1-1,8 cm, centralny lub ekscentryczny, czasami nawet rozgałęziony. Barwa początkowo biała, potem kremowa[4]. Silnie wrośnięty w podłoże[5].

Miąższ

Elastyczny, mięsisty, biały, nie zmieniający barwy po uszkodzeniu. Smak i zapach łagodny, przyjemny[5].

Cechy mikroskopowe

Wysyp zarodników białawy[5]. System strzępkowy w miąższu monomityczny lub dimityczny, strzępki o bardzo grubych ścianach, zwłaszcza u starszych owocników. Zarodniki w kształcie wydłużonej elipsoidy o rozmiarach około 8-11 μm o 3,5-5,5 μm. Brak cystyd[6].

Występowanie i siedlisko

W Europie jest szeroko rozprzestrzeniony. Podano jego występowanie także w zachodniej Kanadzie, na wyspie Mauritius obok Afryki i kilku miejscach Azji (Iran, Japonia, Tajwan i Korea)[7]. W Polsce znajduje się na Czerwonej liście roślin i grzybów Polski. Ma status V – gatunek narażony, który zapewne w najbliższej przyszłości przesunie się do kategorii wymierających, jeśli nadal będą działać czynniki zagrożenia[8]. Znajduje się na listach gatunków zagrożonych także w Szwajcarii i Norwegii, w Niemczech jest rzadki[3].

Rośnie w lasach i parkach na martwym drewnie, zwłaszcza buków, topoli osiki i dębów. Owocniki pojawiają się od maja do października[3].

Znaczenie

Saprotrof i łagodny pasożyt drzew liściastych[6]. Grzyb jadalny i w niektórych krajach uprawiany tak samo, jak boczniak ostrygowaty. W rejonie Szanghaju w Chinach uprawiany jest na podłożu z bawełny i wiórów drzewnych o zawartości wody powyżej 65%[9]. Jako podłoże stosowana jest także pasteryzowana trawa, ale wydajność produkcji na tym podłożu jest mniejsza[10].

Gatunki podobne

  • boczniak ostrygowaty (Pleurotus ostreatus). Jest bardziej pospolity, zwykle większy, ma niebieskosiny kapelusz, boczny trzon, i pojawia się dopiero późną jesienią[4].
  • boczniak białożółty (Pleurotus dryinus). Nie ma anastomoz na blaszkach i jego kapelusz nie jest lejkowaty[4].

Przypisy

  1. a b c Index Fungorum (ang.). [dostęp 2017-05-13].
  2. Species Fungorum (ang.). [dostęp 2013-04-15].
  3. a b c Władysław Wojewoda: Checklist of Polish Larger Basidiomycetes. Krytyczna lista wielkoowocnikowych grzybów podstawkowych Polski. Kraków: W. Szafer Institute of Botany, Polish Academy of Sciences, 2003. ISBN 83-89648-09-1.
  4. a b c d e f Pavol Škubla: Wielki atlas grzybów. Poznań: Elipsa, 2007. ISBN 978-83-245-9550-1.
  5. a b c d Ewald Gerhardt: Grzyby – wielki ilustrowany przewodnik. s. 218. ISBN 83-7404-513-2.
  6. a b Knudsen, H.; Vesterholt, J., eds. (2008). Funga Nordica Agaricoid, boletoid and cyphelloid genera. Copenhagen: Nordsvamp. s. 322. isbn= 978-87-983961-3-0
  7. Discover Life Maps. [dostęp 2017-05-13].
  8. Zbigniew Mirek: Red list of plants and fungi in Poland = Czerwona lista roślin i grzybów Polski. Kraków: W. Szafer Institute of Botany. Polish Academy of Sciences, 2006. ISBN 83-89648-38-5.
  9. Shi Xiujuan (2009). "Screening of Pleurotus cornucopiae varieties and culture media suitable to Baoshan local conditions.". Acta Agriculturae Shanghai (in Chinese). 25 (3): 137–139
  10. Royse DJ (2004). "Yield, mushroom size and time to production of Pleurotus cornucopiae (oyster mushroom) grown on switch grass substrate spawned and supplemented at various rates.". Bioresource Technology. 91 (1): 85–91
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autorzy i redaktorzy Wikipedii
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia POL

Boczniak rowkowanotrzonowy: Brief Summary ( Polonês )

fornecido por wikipedia POL
2011-06-30 Pleurotus cornucopiae 1 70824.jpg

Boczniak rowkowanotrzonowy (Pleurotus cornucopiae (Paulet) Rolland) – gatunek grzybów z rodziny boczniakowatych (Pleurotaceae).

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autorzy i redaktorzy Wikipedii
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia POL

Burete cornet ( Romeno; moldávio; moldavo )

fornecido por wikipedia RO

Pleurotus cornucopiae (Jean-Jacques Paulet, 1793 ex Léon Louis Rolland, 1910),[1] din încrengătura Basidiomycota în familia Pleurotaceae și de genul Pleurotus este o ciupercă comestibilă, denumită în popor burete cornet.[2] Specia este un saprofit dar și parazit care năpădește numai arbori bolnavi sau slăbiți, în primul rând plopi și ulmi, nefiind un dăunător de lemn însemnat. Se găsește în România, Basarabia și Bucovina de Nord, dezvoltându-se în buchete cu punct de inserție comun, mai ales în păduri naturale aluviale sau de foioase, prin plantații de plop și parcuri, deseori chiar pe copaci de stradă în orașe. Apariția bureților est din mai până în octombrie.[3][4]

Descriere

 src=
Rolland; P. cornucopuiae
  • Pălăria: Ea are un diametru de 5-15 cm, este orizontală, cărnoasă, netedă, inițial cu marginea răsucită în jos și ceva flocoasă, apoi netedă, luând repede aspect de scoică sau de ureche precum și tare, fiind la maturitate adâncită în formă de cornet, la bătrânețe cu marginile răsfrânte in afară. Coloritul cuticulei variază de la albui peste cenușiu-gălbui până la culoarea pielii tăbăcite. El depinde de locul dezvoltării, cu cât mai însorit este, cu atât mai închisă culoarea. Odată cu vârsta buretele se decolorează.
  • Lamelele: Lamelele sunt destul de late și dense, adeseori spre vârf anastomozate, striate, formând o rețea care se prelungesc aproape până la baza piciorului. Ele sunt de un alb murdar, deseori cu tonuri de roz.
  • Sporii: Ei sunt elipsoidali sau ovoizi, netezi, hialini și neamilozi (nu se decolorează cu reactivi de iod), având o mărime de 8-11 x 3-5,5 (6) microni. Pulberea lor este albă.
  • Piciorul: El are o înălțime de 3-8 cm și o lățime de 0,8-1,5 (2,5) cm, este tare, mai subțire la bază și mai îngroșat spre pălărie, alipit central sau excentric de ea, câteodată curbat sau ramificat, fiind neted, la bază alb pâslos, lamelele lungi dându-i un aspect striat. Este de aceiași culoare cu lamelele.
  • Carnea: Ea este albă, la început moale, devenind la maturitate în picior vâscoasă și celulozică. Are un miros slab în diferite nuanțe, în principal făinos sau de pepene verde, cu gust dulceag, fiind apreciată pentru valoarea ei alimentară mare.[3][4]

Mulți cunoscători de ciuperci români fac greșeala, dând acestui soi denumirea „păstrăv de fag”, care însă aparține speciei Pleurotus ostreatus (se dezvoltă pe fagi, pini și molizi, adesea sus pe trunchi, în 4-5 m înălțime). Variația buretelui Pleurotus citrinopileatus est galbenă.[5]

Confuzii

Ciuperca poate fi confundată cu specii aceluiași gen sau al unuia înrudit, ca de exemplu cu: Pleurotus cornucopiae var. citrinopileatus (comestibil),[5] Pleurotus dryinus (necomestibil, gust neplăcut),[7] Pleurotus eryngii (comestibil),[8][9] Pleurotus ostreatus cu variațiile lui, (cu toate comestibile)[10] Pleurotus ostreatus f. florida (comestibil),[11] Pleurotus pulmonarius (comestibil),[12] Lentinellus cochleatus (comestibil),[13] Panellus serotinus (comestibil, dar ceva amar),[14] Panellus stipticus (necomestibil),[15] sau chiar cu letal otrăvitoarea Pleurocybella porrigens de culoare mai închisă.[16]

Specii asemănătoare

Valorificare

 src=
Formula de structură a celor mai importante vitamine K:
Vitamina K1 = filochinonă.
Vitamina K2 = menachinonă-n.
Vitamina K3 = Menadion

Conținut nutritiv

Pleurotus conține 18 aminoacizi esențiali organismelor vii și este recomandat în alimentația diabeticilor, pentru combaterea anemiilor, dar și pentru mineralizarea organismului (conține vitamina K, vitamina P, vitamina B12 precum minerale ca siliciu, seleniu etc.).[17]

Preparare

 src=
P. citrinopileatus opăriți
 src=
Supă mexicană de corneți

Buretele cornet este apreciat pentru valoarea lui alimentară. Toată ciuperca se folosește numai la exemplare foarte tinere, pentru că carnea din picior devine repede fibroasă, celulozică și trebuie îndepărtată. Buretele se poate prepara ca păstrăvul de fag prăjit numai în unt/ulei cu ceapă tânără (sare, piper), consumat cald ori rece pe o felie de pâine sau ca adăugare la un mușchi respectiv antricot de vită, carne de iepure de casă etc.[18] Mai departe se poate pregăti cu el o salată împreună cu fasole verzi sau o plăcintă de foitaj, chiar ca adăugare într-o supă/ciorbă de burtă este delicios.[19] Se pretează si pentru conservat în oțet sau ulei.

Cultivare

În anul 1910, în Franța s-au obținut primele exemplare de Pleurotus cornucopiae utilizând rondele de plop, incubate natural, îngropate și udate periodic.[20]

Capacitatea de creștere a miceliului secundar din cultura pură pe mediul malt-agar este inferioară celei de Pleurotus ostreatus, și asemănătoare cu Pleurotus florida. Acest miceliu se cultivă ușor pe medii granulate formate din boabe de cereale. În primul rând, ciuperca se crește pe substrat celulozic format din ciocălăi de porumb zdrobiți 50-70%, paie tocate 10-15%, rumeguș de foioase 10-30% in amestec cu deșeuri de bumbac sau frunze de foioase 5-10%. Spre deosebire de celelalte specii cultivate de Pleurotus, buretele cornet nu este sensibil la procese de fermentare eventual declanșate in substratul celulozic.[21]

Prima cultură de Pleurotus cornucopiae în România a fost obținută în anul 1983 la „Ciupercăria Mogoșoaia a I.C.L.F. Vidra”, de către autoare, sub îndrumarea regretatului dr. N. Mateescu, fiind semnalată pentru prima dată în revista Producția vegetală, Horticultura, 1983.[22]

Note

  1. ^ Index Fungorum]
  2. ^ Denumire RO
  3. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 476-477, ISBN 3-405-12081-0
  4. ^ a b Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 69, ISBN 978-3-8427-0483-1
  5. ^ a b Markus Flück: „Welcher Pilz ist das?”, Editura Franckh-Kosmos Verlags-GmbH & Co. KG, Stuttgart 2009, p. 87, ISBN 978-3-440-11561-9
  6. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 18, ISBN 3-85502-0450
  7. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 468-469, ISBN 3-405-12081-0
  8. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 462-463, ISBN 3-405-12116-7
  9. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 380-381, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  10. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 464-465, ISBN = 3-405-12116-7 =
  11. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 215-216, ISBN 88-85013-37-6
  12. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 414-415, ISBN 3-405-12124-8
  13. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 452-453, ISBN 978-3-440-14530-2
  14. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 454-455, ISBN 88-85013-25-2
  15. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 468-469, ISBN 3-405-12116-7
  16. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 418-419, ISBN 3-405-12124-8
  17. ^ Conținut nutritiv
  18. ^ Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 39-41, ISBN 3-453-40334-7
  19. ^ Renate & Wilhelm Volk: „Pilze sicher bestimmen und delikat zubereiten“, Editura Ulmer, Stuttgart 1999, p. 114, ISBN 3-8001-3656-2
  20. ^ Cultivarea ciupercilor Pleurotus
  21. ^ Cultivarea de Pleurotus
  22. ^ Cultivarea în România

Bibiliografie

  • Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Bruno Cetto, vol. 1-5, 7 (vezi sus)
  • H. Clémençon: „Pilze im Wandel der Jahreszeiten”, vol. 1 și 2, Editura Éditions Piantanida, Lausanne 1981
  • Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, ISBN 3-85502-0450
  • Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „Pilze”, Editura Silva, Zürich 1986
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 180-181, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia autori și editori
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia RO

Burete cornet: Brief Summary ( Romeno; moldávio; moldavo )

fornecido por wikipedia RO

Pleurotus cornucopiae (Jean-Jacques Paulet, 1793 ex Léon Louis Rolland, 1910), din încrengătura Basidiomycota în familia Pleurotaceae și de genul Pleurotus este o ciupercă comestibilă, denumită în popor burete cornet. Specia este un saprofit dar și parazit care năpădește numai arbori bolnavi sau slăbiți, în primul rând plopi și ulmi, nefiind un dăunător de lemn însemnat. Se găsește în România, Basarabia și Bucovina de Nord, dezvoltându-se în buchete cu punct de inserție comun, mai ales în păduri naturale aluviale sau de foioase, prin plantații de plop și parcuri, deseori chiar pe copaci de stradă în orașe. Apariția bureților est din mai până în octombrie.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia autori și editori
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia RO

Pleurotus sapidus ( Szl )

fornecido por wikipedia SZL

Pleurotus sapidus je grzib[3], co go nojprzōd ôpisoł Schulzer, a terŏźnõ nazwã doł mu Pier Andrea Saccardo 1887. Pleurotus sapidus nŏleży do zorty Pleurotus i familije Pleurotaceae.[4][5] Żŏdne podgatōnki niy sōm wymianowane we Catalogue of Life.[4]

Przipisy

  1. Kuntze (1898), In: Revis. gen. pl. (Leipzig) 3(2):464
  2. Schulzer (1873), In: Icones selectae 1:17
  3. P.A. Saccardo (1887), In: Syll. fung. (Abellini) 5:348
  4. 4,0 4,1 Bisby F.A., Roskov Y.R., Orrell T.M., Nicolson D., Paglinawan L.E., Bailly N., Kirk P.M., Bourgoin T., Baillargeon G., Ouvrard D. (red.): Species 2000 & ITIS Catalogue of Life: 2019 Annual Checklist.. Species 2000: Naturalis, Leiden, the Netherlands., 2019. [dostymp 24 września 2012].
  5. Species Fungorum. Kirk P.M., 2010-11-23
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia SZL

Pleurotus sapidus: Brief Summary ( Szl )

fornecido por wikipedia SZL

Pleurotus sapidus je grzib, co go nojprzōd ôpisoł Schulzer, a terŏźnõ nazwã doł mu Pier Andrea Saccardo 1887. Pleurotus sapidus nŏleży do zorty Pleurotus i familije Pleurotaceae. Żŏdne podgatōnki niy sōm wymianowane we Catalogue of Life.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia SZL

Nấm hoàng bạch ( Vietnamita )

fornecido por wikipedia VI
 src=
Bài viết này cần thêm chú thích nguồn gốc để kiểm chứng thông tin. Mời bạn giúp hoàn thiện bài viết này bằng cách bổ sung chú thích tới các nguồn đáng tin cậy. Các nội dung không có nguồn có thể bị nghi ngờ và xóa bỏ.

Nấm hoàng bạch (danh pháp hai phần: Pleurotus cornucopiae) là một loài nấm trong họ Pleurotaceae. Nấm hoàng bạch là một loài thực phẩm quý. Nấm này được sử dụng làm dược liệu trị các bệnh như ức chế u bướu, chống ung thư, chống thiếu máu. Loài nấm này được nuôi trồng khá phổ biến ở một số nước như Trung Quốc, Nhật Bản, Đài Loan và nhiều nước châu Âu.

Chú thích

Tham khảo

Pleurotus cornucopiae


Hình tượng sơ khai Bài viết liên quan đến bộ nấm Agaricales này vẫn còn sơ khai. Bạn có thể giúp Wikipedia bằng cách mở rộng nội dung để bài được hoàn chỉnh hơn.
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia tác giả và biên tập viên
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia VI

Nấm hoàng bạch: Brief Summary ( Vietnamita )

fornecido por wikipedia VI

Nấm hoàng bạch (danh pháp hai phần: Pleurotus cornucopiae) là một loài nấm trong họ Pleurotaceae. Nấm hoàng bạch là một loài thực phẩm quý. Nấm này được sử dụng làm dược liệu trị các bệnh như ức chế u bướu, chống ung thư, chống thiếu máu. Loài nấm này được nuôi trồng khá phổ biến ở một số nước như Trung Quốc, Nhật Bản, Đài Loan và nhiều nước châu Âu.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia tác giả và biên tập viên
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia VI

Вёшенка рожковидная ( Russo )

fornecido por wikipedia русскую Википедию
Латинское название Pleurotus cornucopiae (Paulet) Rolland, 1885

wikispecies:
Систематика
на Викивидах

commons:
Изображения
на Викискладе

NCBI 5321

Вёшенка рожковидная (лат. Pleurotus cornucopiae) — съедобный гриб из рода вёшенка семейства вёшенковые.

Описание

Шляпка 3—12 см, вогнутая или воронковидная, с волнистым, часто надтреснутым краем, кремовая, с возрастом несколько буреющая. Мякоть белая, мягкая, с мучным запахом. Пластинки далеко низбегающие, переходящие в ребристый рисунок на ножке, узкие, белые или кремовые. Ножка 2—6 х 1,5—2 см, эксцентричная, изогнутая, к основанию суженная, белая или с охряным оттенком. Споры белые.[1]

Культивирование

Вешенка рожковидная культивируется, как и широко известный родственный вид вёшенка обыкновенная, но менее массово.

Очень близким и распространённым родственником является так же культивируемая вешенка лимонная (Pleurotus citrinopileatus) из восточной Азии. Некоторые авторы считают их одним видом и иногда P. cornucopiae используется как синоним P. citrinopileatus.

В дикорастущем виде гриб растёт на лиственных деревьях.

Фотографии

  •  src=

    Низбегающие по ножке пластины

  • 2011-06-30 Pleurotus cornucopiae 3 70824.jpg
  •  src=

    Pleurotus citrinopileatus с жёлтой шляпкой, фото на рынке в Германии

Таксономия

Синонимы:[2]

  • Fungus cornucopiae Paulet, 1793basionym
  • Dendrosarcus cornucopiae (Paulet) Lév., 1828
  • Agaricus cornucopiae (Paulet) Pers., 1828
  • Crepidotus cornucopiae (Paulet) Murrill, 1916

Примечания

  1. Сергеева М. Н. Грибы. — М.: «Культура и традиции», 2003. — С. 93, 95. — 264 с. — ISBN 5-86444-080-9.
  2. С сайта Mycobank.org
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Авторы и редакторы Википедии

Вёшенка рожковидная: Brief Summary ( Russo )

fornecido por wikipedia русскую Википедию

Вёшенка рожковидная (лат. Pleurotus cornucopiae) — съедобный гриб из рода вёшенка семейства вёшенковые.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Авторы и редакторы Википедии