dcsimg
Imagem de Helvella elastica Bull. 1785
Life » » Fungi » » Ascomycota » » Helvellaceae »

Helvella elastica Bull. 1785

Moraga elàstica ( Catalão; Valenciano )

fornecido por wikipedia CA
Taxonomia Super-regneEukaryotaRegneFungiClassePezizomycetesOrdrePezizalesFamíliaHelvellaceaeGènereHelvellaEspècieHelvella elastica
PezizomycotinaModifica les dades a Wikidata

La moraga elàstica (Helvella elastica) és un bolet comestible semblant a l'orella de gat blanca però de barret ocraci i peu blanc, sense solcs.

Bibliografia

  • Pascual, Ramon; Llimona, Xavier; Nistal, Miquel; Cuello, Pilar i Cuello, Josep: Els bolets. Edicions Intercomarcals, S.A, Col·leccions Temàtiques, volum I, Manresa, 1994. ISBN 84-88545-06-1, plana 52.

Enllaços externs

En altres projectes de Wikimedia:
Commons
Commons Modifica l'enllaç a Wikidata
Viquiespècies
Viquiespècies
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autors i editors de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia CA

Moraga elàstica: Brief Summary ( Catalão; Valenciano )

fornecido por wikipedia CA

La moraga elàstica (Helvella elastica) és un bolet comestible semblant a l'orella de gat blanca però de barret ocraci i peu blanc, sense solcs.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autors i editors de Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia CA

Elastische Lorchel ( Alemão )

fornecido por wikipedia DE

Die Elastische Lorchel (Helvella elastica, syn. Leptopodia elastica)[1] ist eine Pilzart aus der Familie der Lorchelverwandten (Helvellaceae). Typisch für den Pilz ist der zwei- bis dreilappige, mehr oder weniger sattelförmige und gelb- bis graubraune Hut und der weißliche Stiel. Man kann die Fruchtkörper des mäßig verbreiteten Pilzes zwischen August und Oktober in Laub- und Nadelwäldern finden.

Merkmale

Makroskopische Merkmale

Der Pilz hat einen gräulichen oder oliv- bis gelbbraunen 2–4 cm breiten, mehr oder weniger sattelförmigen bis unregelmäßig zwei- bis dreilappigen Hut. Bisweilen ist der sehr variabel gefärbte Hut fast elfenbeinfarben. Die zipfelartigen Lappen sind oft nach unten gebogen, ihre Unterseite ist glatt und weißlich.

Der weißliche, recht elastische Stiel ist 3–8 (–12) cm lang und 0,3–0,7 (–1) cm breit. Er ist anfangs voll bis schwammig ausgefüllt und später hohl. Seine Oberfläche ist glatt und nicht gerippt. Bisweilen sind an der Basis kleine Furchen ausgebildet.

Das weißliche, dünnfleischige Fleisch ist im Stiel zäh und der Geruch und der Geschmack sind wenig ausgeprägt.[2][3][4]

Mikroskopische Merkmale

Die durchscheinenden (hyalinen) Sporen sind länglich bis elliptisch und enthalten ein großes Öltröpfchen. Sie sind 18–22 µm lang und 10–14 µm breit. Junge Sporen haben eine raue, warzige Oberfläche, während ältere glatt sind. Die Schläuche (Asci), das sind die Zellen in denen sich die Sporen entwickeln, sind 310–350 µm lang und 14–15 µm breit. Die fadenförmigen Paraphysen (sterile Zellen, die zwischen den Asci stehen) sind an der 6–10 µm breiten Spitze keulenförmig verdickt und enthalten Öltröpfchen.[4][3]

Artabgrenzung

Recht ähnlich ist die Schwarze Lorchel (Helvella atra). Deren Fruchtkörper ist meist kleiner und einheitlich schwärzlich gefärbt. Ihr ungerippter Stiel ist feinfilzig bis flaumig.[2] Sehr ähnlich ist auch die nahverwandte Braunviolette Lorchel (Helvella spadicea). Sie hat einen dickeren Stiel und einen zwei- bis vierlappigen, mützenartigen Hut. Eine andere ähnliche, aber seltene Art ist die ebenfalls weißstielige Blassgraue Lorchel (Helvella latispora). Sie unterscheidet sich durch ihren sattelförmigen Hut und die breiteren Sporen. Andere ähnliche Arten sind sehr selten und können meist nur vom Spezialisten unterschieden werden.[4][2]

Ökologie und Verbreitung

Der Pilz wächst gewöhnlich einzeln oder in Gruppen in lichten Laub- und Nadelwäldern und oft an Wegrändern. Er stellt keine besonderen Ansprüche an den Boden. Die Fruchtkörper erscheinen zwischen August und Oktober.[3][5]

Die Lorchel kommt in Europa, Nordamerika (besonders in den westlichen Staaten und Provinzen) und Nordasien (Japan, China, Nordkorea) vor.[6] Die Art ist in Deutschland und Österreich recht zerstreut verbreitet.[7][8] In Deutschland kann man sie von der Nord- und Ostseeküste bis in die Alpen hinein finden.[8][5] Sie zählt neben der Herbst- und der Gruben-Lorchel zu den häufigeren Lorcheln. An ihrem Standort kann sie oft in großer Zahl vorkommen.[2][4]

Bedeutung

Der Pilz ist kein Speisepilz und sollte nicht gegessen werden, obwohl einige Autoren ihn als bedingt essbar bezeichnen.[9][10] Wer den Pilz, der geschmacklich wenig zu bieten hat, dennoch essen möchte, sollte beachten, dass alle Lorcheln roh giftig sind. Obwohl die Giftstoffe beim Abkochen größtenteils zerstört oder herausgelöst werden, kommt es beim Verzehr bisweilen zu individuellen Unverträglichkeitsreaktionen.[2]

Quellen

Einzelnachweise

  1. Synonyme von Helvella elastica. Herb. Fr. 6: tab. 242 (1785). In: SpeciesFungorum / speciesfungorum.org. Abgerufen am 15. April 2012.
  2. a b c d e Marcel Bon (Hrsg.): Pareys Buch der Pilze. Franckh-Kosmos Verlag, Stuttgart 2005, ISBN 3-440-09970-9, S. 328.
  3. a b c Hans E. Laux (Hrsg.): Der Kosmos PilzAtlas. Franckh-Kosmos Verlag, Stuttgart 2002, ISBN 3-440-10622-5, S. 290.
  4. a b c d Ewald Gerhart: Pilze: Röhrlinge, Porlinge, Bauchpilze, Schlauchpilze und andere. Spektrum der Natur BLV Intensivführer. Band 2. BLV Verlagsgesellschaft, München, Wien, Zürch 1985, ISBN 3-405-12965-6, S. 302.
  5. a b Russula elastica. Pilzoek-Datenbank, abgerufen am 15. April 2012.
  6. Weltweite Verbreitung von Helvella elastica. In: GBIF Portal / data.gbif.org. Abgerufen am 15. April 2012.
  7. Datenbank der Pilze Österreichs. In: austria.mykodata.net. Österreichischen Mykologischen Gesellschaft, abgerufen am 15. April 2012.
  8. a b Pilz-Verbreitungsatlas – Deutschland. In: Pilzkartierung 2000 Online / brd.pilzkartierung.de. Abgerufen am 15. April 2012.
  9. Roger Phillips: Helvella elastica. (Nicht mehr online verfügbar.) In: rogersmushrooms.com. Website RogersMushrooms, archiviert vom Original am 30. Januar 2016; abgerufen am 15. April 2012 (englisch).  src= Info: Der Archivlink wurde automatisch eingesetzt und noch nicht geprüft. Bitte prüfe Original- und Archivlink gemäß Anleitung und entferne dann diesen Hinweis.@1@2Vorlage:Webachiv/IABot/www.rogersmushrooms.com
  10. Michael Jordan: The encyclopedia of fungi of Britain and Europe. Frances Lincoln, London 2004, S. 54 (englisch, online).

Weblinks

 src=
– Album mit Bildern, Videos und Audiodateien
  • Helvella elastica. In: Funghi in Italia / funghiitaliani.it. Abgerufen am 15. April 2012 (italienisch, Gute Fotos von der Elastischen Lorchel).
 title=
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autoren und Herausgeber von Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia DE

Elastische Lorchel: Brief Summary ( Alemão )

fornecido por wikipedia DE

Die Elastische Lorchel (Helvella elastica, syn. Leptopodia elastica) ist eine Pilzart aus der Familie der Lorchelverwandten (Helvellaceae). Typisch für den Pilz ist der zwei- bis dreilappige, mehr oder weniger sattelförmige und gelb- bis graubraune Hut und der weißliche Stiel. Man kann die Fruchtkörper des mäßig verbreiteten Pilzes zwischen August und Oktober in Laub- und Nadelwäldern finden.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autoren und Herausgeber von Wikipedia
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia DE

Helvella elastica ( Inglês )

fornecido por wikipedia EN

Helvella elastica, commonly known as the flexible Helvella,[1] or the elastic saddle,[2] is a species of fungi in the family Helvellaceae of the order Pezizales. It is found in Asia, Europe, and North America. It has a roughly saddle-shaped yellow-brown cap atop a whitish stipe, and grows on soil in woods. Another colloquial name is the brown elfin saddle.[3]

Description

The fruit body of the fungus is grayish or olive-brown, saddle- or mitral-shaped (i.e., resembling a double mitre) and is attached only to the top of the stipe; it may be up to 3 centimetres (1+18 in) wide.[4] The underside is white.[5] The stipe is white, solid or filled with loosely stuffed hyphae, has a smooth surface, and is up to 8 cm (3+18 in) long by 1 cm (38 in) thick.[1] The flesh of H. elastica is brittle and thin. The odor and taste of this mushroom are not distinctive.[4]

Microscopic characteristics

The spores are oblong to elliptical in shape, translucent (hyaline), contain one central oil drop (guttulate), and have dimensions of 18–22 by 10–14 µm; young spores have coarse surface warts, while older ones are smooth. The spore-bearing cells, the asci, are 260 by 17–19 µm. The paraphyses (sterile cells interspersed between the asci) are club-shaped, filled with oil drops, sometimes branched, and are 6–10 µm at the apex.[1]

Edibility

Consumption of this fungus is not recommended as similar species in the family Helvellaceae contain the toxin gyromitrin.[6]

Habitat and distribution

This fungus is typically found fruiting singly, scattered, or clustered together on the ground or on wood in coniferous and deciduous woods.[7] It has been found in Europe,[4] North America (in "western states and provinces"),[8] Japan,[9] and China.[10] It is present in summer and fall.[5]

Similar species

The closely related fungus Helvella albipes has a thicker stipe and a two- to four-lobed cap.[1] Another similar species, H. latispora, has cap edges that are curled upward, rather than inward as in H. elastica.[11]

Fibrinolytic activity

A 2005 Korean study investigated the ability of extracts from 67 different mushroom species to perform fibrinolysis, the process of breaking down blood clots caused by the protein fibrin. H. elastica was one of seven species that had this ability; the activity of the extract was 60% of that of plasmin, the positive control used in the experiment.[12]

References

  1. ^ a b c d Tylutki EE (1979). Mushrooms of Idaho and the Pacific Northwest. Moscow, Idaho: University Press of Idaho. p. 76. ISBN 0-89301-062-6.
  2. ^ Phillips R. "Rogers Mushrooms | Mushroom Pictures & Mushroom Reference". Archived from the original on 2008-11-21. Retrieved 2009-05-06.
  3. ^ Arora D. (1986). Mushrooms Demystified: A Comprehensive Guide to the Fleshy Fungi. Berkeley, California: Ten Speed Press. p. 813. ISBN 0-89815-169-4.
  4. ^ a b c Jordan M. (2004). The Encyclopedia of Fungi of Britain and Europe. London, UK: Frances Lincoln. p. 52. ISBN 0-7112-2379-3.
  5. ^ a b Trudell, Steve; Ammirati, Joe (2009). Mushrooms of the Pacific Northwest. Timber Press Field Guides. Portland, OR: Timber Press. pp. 282–283. ISBN 978-0-88192-935-5.
  6. ^ Horgen PA, Ammirati JF, Traquair JA (1985). Poisonous Mushrooms of the Northern United States and Canada. Minneapolis, Minnesota: University of Minnesota Press. p. 259. ISBN 0-8166-1407-5.
  7. ^ McKnight VB, McKnight KH (1987). A Field Guide to Mushrooms, North America. Boston, Massachusetts: Houghton Mifflin. p. 45. ISBN 0-395-91090-0.
  8. ^ Orr, Dorothy B; Orr RT (1979). Mushrooms of Western North America. Berkeley, California: University of California Press. p. 30. ISBN 0-520-03656-5.
  9. ^ Nagao H. (2002). "Fungal flora in Chiba Pref., central Japan (III) Ascomycetes: Plectomycetes and Discomycetes". Journal of the Natural History Museum and Institute Chiba (in Japanese). 5: 111–32.
  10. ^ Zhuang WY (2004). "Preliminary survey of the Helvellaceae from Xinjiang, China". Mycotaxon. 90 (1): 35–42.
  11. ^ Kuo M. (August 2012). "Helvella elastica". MushroomExpert.com. Retrieved 2014-01-03.
  12. ^ Kim JH, Yoo KH, Seok SJ, Kim YS (2005). "Screening of fibrinolytic activities of extracts from wild mushrooms collected in Mt. Chilgap of Korea" (PDF). Korean Journal of Mycology. 33 (1): 18–21. doi:10.4489/KJM.2005.33.1.018.
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia EN

Helvella elastica: Brief Summary ( Inglês )

fornecido por wikipedia EN

Helvella elastica, commonly known as the flexible Helvella, or the elastic saddle, is a species of fungi in the family Helvellaceae of the order Pezizales. It is found in Asia, Europe, and North America. It has a roughly saddle-shaped yellow-brown cap atop a whitish stipe, and grows on soil in woods. Another colloquial name is the brown elfin saddle.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia EN

Sile helvell ( Estônio )

fornecido por wikipedia ET

Sile helvell (Helvella elastica) on kottseente hulka kuuluv seeneliik.

Seent on leitud ka Eestist.[1]

Viited

  1. Gerrit J. Keizer. Seente entsüklopeedia. Tallinn: Sinisukk, 2006. Lk 39

Välislingid

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Vikipeedia autorid ja toimetajad
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia ET

Sile helvell: Brief Summary ( Estônio )

fornecido por wikipedia ET

Sile helvell (Helvella elastica) on kottseente hulka kuuluv seeneliik.

Seent on leitud ka Eestist.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Vikipeedia autorid ja toimetajad
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia ET

Helvella elastica ( Pms )

fornecido por wikipedia PMS
Drapò piemontèis.png Vos an lenga piemontèisa Për amprende a dovré 'l sistema dle parlà locaj ch'a varda sì.

Àut fin a 12 cm, gamba slansà, silìndrica, veuida. Capel a sela regolar peui con orije, crema o monet d'òcra grisastr ciàir.

Ambient

A chërs ant ij bòsch e ai bòrd dij senté.

Comestibilità

WHMIS Class D-1.svg A venta mai mangé un bolè trovà se un a l'é nen un bon conossidor dij bolè!
Sensa anteresse alimentar.

Arferiment bibliogràfich për chi a veul fé dj'arserche pì ancreuse

  • Helvella elastica Bull. : Fr.
  • [= Leptopodia elastica (Bulliard ex St. Amans) Boudier]
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia PMS

Helvella elastica: Brief Summary ( Pms )

fornecido por wikipedia PMS

Àut fin a 12 cm, gamba slansà, silìndrica, veuida. Capel a sela regolar peui con orije, crema o monet d'òcra grisastr ciàir.

Ambient

A chërs ant ij bòsch e ai bòrd dij senté.

Comestibilità

WHMIS Class D-1.svg A venta mai mangé un bolè trovà se un a l'é nen un bon conossidor dij bolè!
Sensa anteresse alimentar.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia PMS

Piestrzyca giętka ( Polonês )

fornecido por wikipedia POL
Helvella elastica a1 (1).JPG

Piestrzyca giętka (Helvella elastica Bull.) – gatunek grzybów z rodziny piestrzycowatych (Helvellaceae)[1].

Systematyka i nazewnictwo

Pozycja w klasyfikacji: Helvella, Helvellaceae, Pezizales, Pezizomycetidae, Pezizomycetes, Pezizomycotina, Ascomycota, Fungi (według Index Fungorum)[1].

Synonimy:Helvella albida Schaeff. 1774, Helvella albida var. albida Schaeff. 1774, Helvella elastica forma guepinioides (Berk. & Cooke) Boud., Helvella fuliginosa Dicks. 1790, Helvella guepinioides Berk. & Cooke, Helvella klotzschiana Corda 1831, Helvella pulla Holmsk. 1799, Leptopodia elastica (Bull.) Boud. 1907, Leptopodia elastica var. guepinoides (Berk. & Cooke) Boud. 1907, Leptopodia klotzschiana (Corda) Boud. 1907, Leptopodia pulla (Holmsk.) Boud. 1907, Peziza hemisphaerica Schumach. 1803, Peziza hirsuta Holmsk. 1799, Peziza hispida Huds. 1778, Tubipeda elastica (Bull.) Falck 1923[2].

Nazwa polska według checklist[3].

Morfologia

Kapelusz

Twardogalaretowaty o średnicy 1,5-3 cm, kształtem przypominający siodło lub ucho. Złożony jest z dwóch lub trzech bokiem spłaszczonych i zmarszczonych płatków. Kolor od jasnosiwego poprzez ochrowy i szarożółtawy do żółtobrązowego[4]

Trzon

Wysokość 3-8 cm, średnica 0,5-1 cm. Jest z zewnątrz gładki, jak gdyby nawoskowany. Początkowo pełny, potem pusty. Ma kolor od białawego poprzez bladożółty i kremowy do bladobrązowego[4]. Czasami trzon jest jaśniejszy od główki i niekiedy występują na nim delikatne jamki[5].

Miąższ

Cienki, kruchy i woskowaty o przyjemnym zapachu. Kolor biały[4].

Wysyp zarodników

Biały. Zarodniki eliptyczne, bezbarwne, gładkie z jedną dużą oleistą kroplą[5].

Występowanie i siedlisko

W Europie Środkowej jest pospolita[6].

Występuje przede wszystkim na glebach o odczynie zasadowym lub obojętnym, dużo rzadziej w lasach iglastych na igliwiu[6]. Również w Polsce spotykana jest dość często. Saprotrof rosnący na ziemi. Występuje latem i jesienią w lasach liściastych i iglastych[5].

Znaczenie

Saprotrof, grzyb niejadalny.

Gatunki podobne

Przypisy

  1. a b Index Fungorum (ang.). [dostęp 2013-11-12].
  2. Species Fungorum (ang.). [dostęp 2013-11-12].
  3. Maria Alicja Chmiel: Checklist of Polish Larger Ascomycetes. Krytyczna lista wielkoowocnikowych grzybów workowych Polski. Kraków: W. Szafer Institute of Botany, Polish Academy of Sciences, 2006. ISBN 978-83-89648-46-4.
  4. a b c d Pavol Škubla: Wielki atlas grzybów. Poznań: Elipsa, 2007. ISBN 978-83-245-9550-1.
  5. a b c Barbara Gumińska, Władysław Wojewoda: Grzyby i ich oznaczanie. Warszawa: PWRiL, 1985. ISBN 83-09-00714-0.
  6. a b Andreas Gminder: Atlas grzybów jak bezbłędnie oznaczać 340 gatunków grzybów Europy Środkowej. 2008. ISBN 978-83-258-0588-3.
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autorzy i redaktorzy Wikipedii
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia POL

Piestrzyca giętka: Brief Summary ( Polonês )

fornecido por wikipedia POL
Helvella elastica a1 (1).JPG

Piestrzyca giętka (Helvella elastica Bull.) – gatunek grzybów z rodziny piestrzycowatych (Helvellaceae).

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Autorzy i redaktorzy Wikipedii
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia POL

Mitră văratică ( Romeno; moldávio; moldavo )

fornecido por wikipedia RO

Helvella elastica (Pierre Bulliard, 1785) din încrengătura Ascomycota în familia Helvellaceae și de genul Helvella,[1] este o ciupercă numai comestibilă sub rezervă, fiind denumită în popor mitră văratică[2] sau zbârciog văratic.[3][4] Acest burete saprofit crește în grupuri mari pe orice sol, preferând însă o împrejurime mai umedă. El se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri de foioase și de conifere, de-a lungul marginilor acestora precum prin luminișuri și tufișuri. Apare de la câmpie la munte, din (iulie) august până la sfârșitul lui octombrie.[5][6]

Descriere

 src=
Bres,: Helvella elastica
  • Corpul fructifer: are un diametru de 3-5 (8) cm. Regiunea fertilă circulară este coriaceu-fragilă, fiind formată din doi (rar trei) lobi mari, slab ondulați, uscați, netezi și catifelați, cu un aspect caracteristic de șa și marginile puțin răsucite spre interior care se unesc câteodată în vârf, căpătând astfel aspectul unei mitre papale. Suprafața exterioară variază în colorit de la gri peste cenușiu-gălbui, gri-maroniu până la brun-măsliniu, mai departe se pot găsi exemplare albicioase de culoarea fildeșului. Suprafața interioară este netedă și colorată mai deschis, fiind albicioasă până gri-albicioasă.
  • Sporii: sunt elipsoidali, asprii și verucoși, hialini (translucizi), cu o picătură uleioasă mare în mijloc, având o mărime de 8-22 x 12-14 microni. Pulberea lor este albă. Asciile lungi de 310–350 x 14–15 microni conțin fiecare câte 8 spori. Parafizele filamentoase (celule sterile între ascii) măsoară 6–10 microni.
  • Piciorul: are o înălțime de 4-10, și o grosime de 0,7-1,1 cm, este mai mult sau mai puțin cilindric, mai gros la bază și subțiat la vârf, cu o consistență mai dură, elastică decât pălăria, fiind neted, nici brăzdat, nici ridat pe dinafară, numai adesea presărat cu gropițe mici la bază. Interiorul este inițial plin, dar devine repede gol. Coloritul exterior este albicios, ocazional cu nuanțe roșiatice.
  • Carnea: este albicioasă, subțire, ceroasă și în primul rând în picior elastică. Mirosul este plăcut dar necaracteristic și gustul mai slab.[7][6]
  • Reacții chimice: nu sunt cunoscute.[8]

Confuzii

Mitra văratică poate fi confundată cu specii asemănătoare, ca de exemplu: Gyromitra infula tânără (comestibilă, destul de rară),[9] Helvella acetabulum (comestibilă),[10] Helvella albella (comestibilă),[11] Helvella atra (comestibilă),[12] Helvella compressa (comestibilă),[13] Helvella fusca (comestibilă),[14] Helvella ephippium (necomestibilă),[15] Helvella lacunosa (comestibilă),[16] Helvella spadicea (necomestibilă)[17] sau Leptopodia monachella (comestibilă).[18] Exemplare albicioase pot fi confundate și cu Helvella crispa (comestibilă).[7]

Specii de ciuperci asemănătoare

Valorificare

 src=
Formula structurală a giromitrinei

Vorbind despre ciuperci, trebuie menționat caracterul duplicitar al tot mai multor ciuperci din zilele noastre, printre care se enumeră și această specie. Fiind considerată de mult timp ca ciupercă comestibilă,[19] azi această calitate este contestată de câțiva micologi, existând studii [elvețiene] care au arătat ca ea conține toxina numită giromitrină în doze mici.[20] Soiul este consumat până în prezent în unele părți. Este un fapt acceptat astăzi, că multe soiuri de zbârciogi conțin respectiva toxină (respectiv derivatul ei).[21]

Trebuie menționat că zbârciogul văratic nu poate fi mâncat crud, deoarece conține toxina mai sus numită, aceasta însă distrugându-se în timpul tratamentului termic sau la uscarea ciupercilor respective după o perioadă mai lungă.[22] De asemenea, consumat în porții mari, mitra văratică poate pricinui reacții neplăcute la persoane sensibile sau copii, pentru că buretele este cam greu de digerat și în cazul unei fierberi prea scurte ar putea să rămână resturi ale toxinei în mâncare (ca la alți zbârciogi). Ciuperca trebuie să fie curățată grijuliu (s-ar putea să se ascundă insecte în cavitățile piciorului), opărită și fiartă, ca toate speciile Helvella și Morchella. Potrivit pentru consum sunt numai exemplare tinere.[23] Soiul poate fi preparat ca zbârciogul negru, dar este de calitate mai inferioară.

În consecință, se recomandă precauție.

Note

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Denumire RO 1
  3. ^ Denumire RO 2
  4. ^ Denumire RO 1, 2
  5. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 620-621, ISBN 3-405-12116-7
  6. ^ a b J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 38-39, ISBN 3-405-11568-2
  7. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 666-667, ISBN 3-405-12081-0
  8. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 648, ISBN 3-85502-0450
  9. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 622-623, ISBN 3-405-12116-7
  10. ^ Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 328-329, ISBN 978-3-440-13447-4
  11. ^ Ulrike Rohde, Gerd Alberti (ed.): „Die Sandhausener Dünen: naturkundliche Beiträge zu den Naturschutzgebieten …”, Editura Landesanstalt für Umweltschutz Baden-Württemberg, Stuttgart 1994, p. 100
  12. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 346-347, ISBN 3-405-12124-8
  13. ^ Leopold Just (ed.): „Botanischer Jahresbericht”, vol. 1, EdituraGebrueder Borntraeger, Berlin 1874, p. 110
  14. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 544-545, ISBN 3-405-12124-8
  15. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 532-533, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  16. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 662-663 - 2, ISBN 3-405-12081-0
  17. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 672-673, ISBN 978-3-440-14530-2
  18. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 662-663 - 1, ISBN 3-405-12081-0
  19. ^ J. V. Krombholz: „Naturgetreue Abbildungen und Beschreibungen der essbaren, schädlichen und verdächtigen Schwämme”, vol. 3, Editura J. G. Calve, Praga 1834, p. 33-34
  20. ^ Pilzforum 123
  21. ^ Medlexi
  22. ^ Robert Ebermann, Ibrahim Elmadfa: „Lehrbuch Lebensmittelchemie und Ernährung”, Editura Springer, Viena – New York 2011, p. 407, ISBN 978-3-7091-0210-7
  23. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 236, ISBN 3-426-00312-0

Bibiliografie

  • Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Bruno Cetto, vol. 1-3, 4, 7 (vezi sus)
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, p. 526, ISBN 3-8289-1619-8
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 180-181, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
  • Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora der Pilze - Partea a.: „ Höhere Phycomyceten und Ascomyceten”. Partea b: „Kleine Kryptogamenflora de Helmut Gams” Editura G. Fischer, Jena 1950

Legături externe

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia autori și editori
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia RO

Mitră văratică: Brief Summary ( Romeno; moldávio; moldavo )

fornecido por wikipedia RO

Helvella elastica (Pierre Bulliard, 1785) din încrengătura Ascomycota în familia Helvellaceae și de genul Helvella, este o ciupercă numai comestibilă sub rezervă, fiind denumită în popor mitră văratică sau zbârciog văratic. Acest burete saprofit crește în grupuri mari pe orice sol, preferând însă o împrejurime mai umedă. El se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri de foioase și de conifere, de-a lungul marginilor acestora precum prin luminișuri și tufișuri. Apare de la câmpie la munte, din (iulie) august până la sfârșitul lui octombrie.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia autori și editori
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia RO

Smal hattmurkla ( Szl )

fornecido por wikipedia SZL

| fotkaraktär = bar | sporavtrycksfärg = }}

Smal hattmurkla (Helvella elastica) je grzib[11], co go ôpisoł Bull. 1785. Smal hattmurkla nŏleży do zorty Helvella i familije Helvellaceae.[12][13][14]

Przipisy

  1. 1,0 1,1 1,2 1,3 1,4 1,5 CABI databases. [dostymp 24 stycznia 2013].
  2. Seaver (1928), In: North American Cup-fungi, (Operculates) (New York):175
  3. Boud. (1907), In: Icon. Mycol. (Paris) 2:pl. 232
  4. Sturm (1831), In: Deutschl. Fl., 3 Abt. (Pilze Deutschl.) 3:tab. 57
  5. Schumach. (1803), In: Enum. pl. (Kjbenhavn) 2:422
  6. Holmsk. (1799), In: Beata Ruris Otia FUNGIS DANICIS 2:49
  7. Holmsk. (1799), In: Beata Ruris Otia FUNGIS DANICIS 2:37, tab. 19
  8. Dicks. (1790), In: Syn. Pl. crypt. 2:25
  9. Huds. (1778), In: Fl. Angl., Edn 2 2:635
  10. 10,0 10,1 Schaeff. (1774), In: Fung. Bavar. Palat. 4:tab. 282
  11. Bull. (1785), In: Herb. Fr. 6:tab. 242
  12. Bisby F.A., Roskov Y.R., Orrell T.M., Nicolson D., Paglinawan L.E., Bailly N., Kirk P.M., Bourgoin T., Baillargeon G., Ouvrard D. (red.): Species 2000 & ITIS Catalogue of Life: 2019 Annual Checklist.. Species 2000: Naturalis, Leiden, the Netherlands., 2019. [dostymp 24 września 2012].
  13. Species Fungorum. Kirk P.M., 2010-11-23
  14. Dyntaxa Smal hattmurkla
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia SZL

Smal hattmurkla: Brief Summary ( Szl )

fornecido por wikipedia SZL

| fotkaraktär = bar | sporavtrycksfärg = }}

Smal hattmurkla (Helvella elastica) je grzib, co go ôpisoł Bull. 1785. Smal hattmurkla nŏleży do zorty Helvella i familije Helvellaceae.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia authors and editors
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia SZL

Гельвела еластична ( Ucraniano )

fornecido por wikipedia UK

Будова

Полодове тіло до 9 см висотою. Шапинка 1,5 - 4 см двохлопасна, світло-жовтувата, жовтувато-оранжева, або сірувато-бура. Край вільний.

Ніжка 2-6 х 0,2 -0,5 см, циліндрична, до низу розширена, біла, порожниста, гладка.

М'якоть білувата, тонка, ламка, без вираженого запаху і смаку.

Сумки 8-спорові, циліндричні, доверху закруглені. Споровий порошок білий. Спори 17-20 х 10-15 мкм, еліпсоїдні, гладкі, без кольору.

Поширення та середовище існування

На грунтах в узліссі, негустих лісах, з серпня до жовтня.

Практичне використання

Умовно-їстівний гриб низької якості.

Посилання

Джерела

  • Вассер С. П. Съедобные и ядовитые грибы Карпат.- Ужгород: Карпаты,- 1990.
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Автори та редактори Вікіпедії
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia UK

Лопастник упругий ( Russo )

fornecido por wikipedia русскую Википедию
Царство: Грибы
Подцарство: Высшие грибы
Отдел: Аскомицеты
Подотдел: Pezizomycotina
Класс: Пецицомицеты (Pezizomycetes O.E.Erikss. & Winka, 1997)
Порядок: Пецицевые
Семейство: Гельвелловые
Вид: Лопастник упругий
Международное научное название

Helvella elastica Bull., 1786 : Fr., 1822

Commons-logo.svg
Изображения
на Викискладе
NCBI 155154EOL 155065MB 208124

Ло́пастник упру́гий, или гельве́лла эласти́чная (лат. Helvélla elástica) — вид грибов, входящий в род Лопастник, или Гельвелла (Helvella) семейства Гельвелловые (Helvellaceae).

Описание

Плодовые телаапотеции в виде шляпки на ножке. «Шляпка» 2—4 см шириной, седловидной или неправильной формы, двулопастная, край часто подвёрнут в сторону ножки, свободен от неё. Верхняя сторона (диск апотеция) светло-желтоватая, оранжеватая или серовато-коричневая, гладкая или слабо морщинистая; нижняя сторона белая до светло-бежевой, голая. Ножка до 6—10 см в высоту и 0,2—1 см толщиной, белого цвета, округлая в поперечном сечении, иногда слабо продольно бороздчатая, немного расширяющаяся книзу, полая.

Споры в массе белого цвета. Аски цилиндрической формы, 200—280×14—20 мкм, содержат 8 спор, каждая из которых одноклеточная, эллиптической формы, 17—20×10—14 мкм, неокрашенная, с одной масляной каплей, с гладкими стенками. Парафизы цилиндрические, разветвлённые, с булавовидно утолщёнными концами.

Условно-съедобный гриб, пригодный к употреблению в пищу после предварительного отваривания. Относится к 4-й категории грибов, используется для варки и сушки.

Сходные виды

  • Helvella latispora Boud., 1898 — отличается часто подвёрнутым кверху краем «шляпки», а также волосисто-зернистой нижней поверхностью апотеция.
  • Helvella albella Quél., 1896 — отличается более тёмным, часто почти чёрным диском апотеция и опушённой у молодых грибов его нижней стороной.

Экология и ареал

Возможно, микоризообразователь. Произрастает группами на почве в лиственных и хвойных лесах, летом и осенью.

Широко распространён в Евразии и Северной и Южной Америке.

Синонимы

  • Helvella albida Schumach., 1803, nom. illeg.
  • Helvella elastica var. pallide-fuliginea Sacc., 1889, nom. superfl.
  • Helvella fistulosa Alb. & Schwein., 1805 : Fr., 1822
  • Helvella fuliginosa Schaeff., 1774
  • Helvella gracilis Peck, 1872
  • Helvella stevensii Peck, 1904
  • Leptopodia elastica (Bull.) Boud., 1907
  • Leptopodia fistulosa (Alb. & Schwein.) Boud., 1907
  • Leptopodia stevensii (Peck) Le Gal, 1937
  • Tubipeda elastica (Bull.) Falck, 1923

Примечания

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Авторы и редакторы Википедии

Лопастник упругий: Brief Summary ( Russo )

fornecido por wikipedia русскую Википедию

Ло́пастник упру́гий, или гельве́лла эласти́чная (лат. Helvélla elástica) — вид грибов, входящий в род Лопастник, или Гельвелла (Helvella) семейства Гельвелловые (Helvellaceae).

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Авторы и редакторы Википедии