Guidance for identification
Holubinka olivová (Russula olivacea (Schaeff.: Secr.) Fr.) je jedlá houba z čeledi holubinkovitých.
Holubinka olivová roste v jehličnatých i listnatých lesích od června do října. [1]
Ryzec bažinný • Ryzec Bertillonův • Ryzec bledoslizký • Ryzec bledý • Ryzec borový • Ryzec Bresadolův • Ryzec bukový • Ryzec citlivý • Ryzec citronový • Ryzec černohlávek • Ryzec datlí • Ryzec ďubkovaný • Ryzec dubový • Ryzec hedvábný • Ryzec hnědočervený • Ryzec hnědoskvrnitý • Ryzec hnědý • Ryzec honosný • Ryzec oranžově hnědý • Ryzec chlupatý • Ryzec jablečný • Ryzec játrový • Ryzec jedlový • Ryzec kafrový • Ryzec kalichovkovitý • Ryzec klamný • Ryzec kokoska • Ryzec krátkonohý • Ryzec kravský • Ryzec kroužkatý • Ryzec krvomléčný • Ryzec křídlatovýtrusý • Ryzec lemovaný • Ryzec libovonný • Ryzec lilákový • Ryzec liškový • Ryzec lososový • Ryzec Maierův • Ryzec maličký • Ryzec modřínový • Ryzec nahnědlý • Ryzec nasládlý • Ryzec odporný • Ryzec ohrnutý • Ryzec olšový • Ryzec oranžově hnědý • Ryzec oranžový • Ryzec osikový • Ryzec osmahlý • Ryzec osténkatý • Ryzec ostrý • Ryzec palčivý • Ryzec pásovaný • Ryzec peprný • Ryzec Pilátův • Ryzec ploštičný • Ryzec plstnatý • Ryzec pohárkovitý • Ryzec polokrvomléčný • Ryzec pravý • Ryzec přejemný • Ryzec pýřitý • Ryzec Quelétův • Ryzec rašeliníkový • Ryzec Romagnesiho • Ryzec rudohrdlý • Ryzec ryšavý • Ryzec řídkolupenný • Ryzec sazový • Ryzec scvrklý • Ryzec severský • Ryzec skotský • Ryzec smoločerný • Ryzec smrkový • Ryzec strakatý • Ryzec světlý • Ryzec syrovátkový • Ryzec syrovinka • Ryzec šeredný • Ryzec vodnatý • Ryzec vonný • Ryzec zelenající
• Ryzec zlatomléčný • Ryzec zprohýbaný • Ryzec žlutavý • Ryzec žlutomléčnýHolubinka olivová (Russula olivacea (Schaeff.: Secr.) Fr.) je jedlá houba z čeledi holubinkovitých.
Der Rotstielige Leder-Täubling oder Wechselfarbige Leder-Täubling (Russula olivacea)[1] ist eine Pilzart aus der Familie der Täublingsverwandten. Es handelt sich um einen sehr großen, mild schmeckenden Täubling mit bräunlichem Hut und ockergelben Lamellen. Sehr typisch ist die purpurviolette Verfärbung des Fleisches mit Phenol, die sonst nur noch bei sehr nahverwandten Arten zu beobachten ist.
Der Hut wird 4–22 cm breit, er ist jung halbkugelig, später gewölbt bis ausgebreitet, im Alter manchmal ein wenig niedergedrückt. Die Huthaut ist bei feuchter Witterung leicht klebrig, trocken samtig-matt und glatt, sie kann etwa bis zu 1/3 abgezogen werden. Am Hutrand kann sie vor allem bei älteren Pilzen konzentrisch gerunzelt sein. Der Hutrand ist bei jungen Pilzen eingerollt und bei älteren unregelmäßig gewellt bis gelappt. Die Hutfarbe ist sehr variabel, bei jungen Pilzen ist sie meist irgendwie olivbraun, später überwiegen meist weinrötliche Farbtöne, aber auch gelbe und fleischrosa Farbtöne kommen vor.
Die Lamellen sind ausgebuchtet angewachsen und sehr breit. Die Lamellen sind jung noch blassgelb und nehmen im Alter einen immer kräftigen Gelbton an, der ein intensives Dottergelb erreichen kann. Die Schneiden im Randbereich sind oft weinrot bis rosa überlaufen. Das Sporenpulver ist intensiv ocker bis dottergelb gefärbt.
Der kräftige Stiel ist 8–15 cm lang und 2–4 cm breit, zylindrisch, jung hart und fest, im Alter wattig ausgestopft, weiß und zumindest im oberen Teil rosa bis weinrot überlaufen. Manchmal beschränkt sich die Rotfärbung nur auf eine kleine Zone unterhalb der Lamellen, manchmal ist der komplette Stiel gefärbt, an der Basis ist er auch häufig gelblich bis bräunlich verfärbt.
Das Fleisch ist weiß, jung fest, nur schwach gilbend und verfärbt sich mit Phenol tief weinrot, wie Heidelbeersaft. Der ist Geruch unauffällig, leicht obstartig. Der Geschmack des harten, aber brüchigen Fleisches ist mild bzw. leicht nussartig im Alter auch pappig. Mit Eisensulfat färbt sich das Fleisch graurosa und mit Guajak dunkel olivgrün.
Die rundlichen bis elliptischen Sporen sind (8)9–11(12) µm lang und (7)8–9,5(10) µm breit. Der Q-Wert (Quotient aus Sporenlänge und -breite) ist 1,1–1,3. Das Sporenornament besteht aus bis zu 1,5 µm hohen, meist isoliert stehenden, stachligen Warzen, die teilweise etwas verlängert sein können.
Die viersporigen, keuligen Basidien messen 50–63 × 13–15 µm. Daneben kommen zahlreiche, spindelige Pleurozystiden vor, die an ihrer Spitze appendikuliert (mit einer kleinen Endzelle versehen) oder verjüngt sind. Sie sind 72–100 µm lang und 8,5–13 (16) µm breit. Die ebenfalls spindeligen Cheilozystiden sind an der Spitze mehrheitlich abgerundet. Sie messen 70–120 × 9–14 µm. Alle Zystiden färben sich mit Sulfobenzaldehyd nicht oder nur schwach an.
Die Huthaut besteht aus zylindrischen, mehr oder weniger welligen, ein- bis mehrfach septierten sowie verzweigten Hyphenenden, die an ihrer Spitze verjüngt sind oder eine spindelförmige Endzelle haben. Mitunter haben die Hyphen rechteckige, fassförmige, ampullenförmige oder manchmal stark aufgeblähte Terminalzellen. Die Hyphenwände sind schwach gelatinisiert, Pileozystiden und inkrustierte Primordialhyphen fehlen.[2][3]
Wie alle Täublinge ist der Rotstielige Leder-Täubling ein Mykorrhizapilz. Vor allem in Buchen-, seltener auch in Nadelwäldern, häufig in kleinen Gruppen, gern auf Kalkboden, aber auch auf Silikatböden.
Die Art kommt in Nordamerika (USA, Mexico), Nordafrika (Marokko) und Europa vor.
Der Pilz gilt zwar nach der Täublingsregel als essbar, doch ist es in der Vergangenheit in einigen Fällen zu einer Unverträglichkeitsreaktion gekommen.[15]
Der Rotstielige Leder-Täubling wird von Bon in die Untersektion Olivaceinae gestellte, die unterhalb der Sektion Alutacea. Alle Vertreter dieser Untersektion sind verhältnismäßig groß, schmecken mild, haben gelbe bis wildlederbraune Lamellen, gelbes Sporenpulver und vielfältig gefärbte Hüte. Sehr typisch ist die purpurviolette Phenolreaktion der Fruchtkörper. Das wissenschaftliche Artattribut "olivacea" bedeutet olivenfarben und ist ein Hinweis auf den oft olivbraun gefärbten Hut.[16]
Der Rotstielige Leder-Täubling oder Wechselfarbige Leder-Täubling (Russula olivacea) ist eine Pilzart aus der Familie der Täublingsverwandten. Es handelt sich um einen sehr großen, mild schmeckenden Täubling mit bräunlichem Hut und ockergelben Lamellen. Sehr typisch ist die purpurviolette Verfärbung des Fleisches mit Phenol, die sonst nur noch bei sehr nahverwandten Arten zu beobachten ist.
Russula olivacea is an edible and non-poisonous Russula mushroom found mostly in groups from June in deciduous and coniferous forests, mainly under spruce and beech; not rare.
The cap is convex when young, soon flat, yellowish-olive when young which develops into rusty brown; it ranges from 10–30 cm (3.9–11.8 in) in diameter.[1] The gills are cream, deep ochre when old and rather crowded and brittle. The spores are yellow. The stem is strong and evenly thick, often pale pink; it ranges from 7–18 cm (2.8–7.1 in) long and 2–6 cm (0.8–2.4 in) wide.[1] The flesh is firm, white, with a pleasant or innocuous scent, and has a mild or nutty taste. Some say it is edible[2] and other say it is toxic,[3] perhaps causing gastrointestinal upset.[1]
Russula viscida is in size and habitat very similar; the surface of its cap is bright purple to blood red and shiny. The base turns leather yellow when old. Its flesh is quite pungent.
Russula olivacea is an edible and non-poisonous Russula mushroom found mostly in groups from June in deciduous and coniferous forests, mainly under spruce and beech; not rare.
Oliivpilvik (Russula olivacea) on pilvikuliste sugukonda pilviku perekonda kuuluv seen.
Kübar on varieeruva värvusega, sageli oliivpruun, laius 4–22 cm.
Ta esineb ka Eestis.[1]
Oliivpilvik (Russula olivacea) on pilvikuliste sugukonda pilviku perekonda kuuluv seen.
Kübar on varieeruva värvusega, sageli oliivpruun, laius 4–22 cm.
Ta esineb ka Eestis.
Oharra: ez fidatu soilik orri honetan ematen diren datuez perretxiko bat identifikatzeko orduan. Inolako zalantzarik izanez gero, kontsultatu aditu batekin.
Gibeloliba (Russula olivacea) Euskal Herrian aski arrunta den perretxikoa da. Gida zaharretan perretxiko jangarri gisa sailkatua dago, baina bere kontsumoa arriskutsua da, gordinik edo gutxi eginda pozoitsua baita.[1]
Perretxiko honen txapela 5 eta 15 zentimetro arteko diametrokoa da. Gehienetan oliba edo marroixka kolorekoa da, baina beste kolore batzuk ere eduki ditzake: morea, gorri iluna edo arrea. Hasieran ganbila eta azkenean lautu egiten da eta erdialdea hondoratu egiten zaio.
Orri estutuak dauzka hasieran, baina gero tartekatuagoak, hori berdexkak hasieran eta gero hori-arreak. Hanka luze eta sendoa dauka, zuritik arrosa kolorera. Haragi zurixka eta lodikoa da, horitzeko joera daukana. Espora hori biziak, biribilak eta latzak dauzka.
Udan eta udazkenean agertzen da pagadietan.
Espezie hau jangarria da ondo egosten bada, baina intoxikazioak sortzen ditu gordinik edo gutxi eginda jaten bada.
Gibeloliba (Russula olivacea) Euskal Herrian aski arrunta den perretxikoa da. Gida zaharretan perretxiko jangarri gisa sailkatua dago, baina bere kontsumoa arriskutsua da, gordinik edo gutxi eginda pozoitsua baita.
Kirjonahkahapero (Russula olivacea) on kupera tai laakealakkinen viininpunainen tai kellansävyinen haperolaji. Heltat ovat aluksi valkoiset ja vanhemmiten muuttuvat kellertäviksi. Jalka on ylhäältä karmiinin tai roosanpunainen ja tyvestä kellertävä. Malto on valkoista. Maku on mieto ja sieni on hyvä ruokasienilaji. Se kasvaa harvinaisena kuusikoissa lehtimetsissä kalkkipitoisilla paikoilla Etelä-Suomessa.[2]
Kirjonahkahapero on arvioitu Suomessa vaarantuneeksi. [3]
Kirjonahkahapero (Russula olivacea) on kupera tai laakealakkinen viininpunainen tai kellansävyinen haperolaji. Heltat ovat aluksi valkoiset ja vanhemmiten muuttuvat kellertäviksi. Jalka on ylhäältä karmiinin tai roosanpunainen ja tyvestä kellertävä. Malto on valkoista. Maku on mieto ja sieni on hyvä ruokasienilaji. Se kasvaa harvinaisena kuusikoissa lehtimetsissä kalkkipitoisilla paikoilla Etelä-Suomessa.
Kirjonahkahapero on arvioitu Suomessa vaarantuneeksi.
Russula olivacea (Schaeff.) Fr., Epicrisis Systematis Mycologici (Upsaliae): 356 (1838).[1]
La Russula olivacea è una specie di controversa commestibilità; un tempo era considerata un ottimo fungo commestibile, ma col tempo ha rivelato una tossicità non indifferente se consumata cruda oppure poco cotta.
Se ne sconsiglia pertanto la raccolta ai meno esperti, che potrebbero confonderla con specie congeneri eduli senza riserva; in ogni caso si raccomanda di farla cuocere molto bene.
8-16(20) cm di diametro, prima convesso, poi piano con depressione centrale, sodo ma non duro.
Fitte, poi spaziate, piuttosto larghe, leggermente arrotondate, a volte forcate verso il gambo, adunate o annesse, unite da nervature sul fondo (anastomizzate), lamellule assenti, prima crema poi giallo-ocraceo.
4-10(13) x 2-3,5 cm, cilindrico, leggermente arrotondato alla base, svasato all'apice, biancastro o con sfumature rosa, glabro, duro, non molto pieno, poi farcito a maturità, più o meno rugoloso.
Da bianca a giallastra, sfumata di rosso sotto la cuticola, spessa, compatta.
8,5-10,5 x 7,5-9,0 µm, subglobose o ovoidali, con aculei isolati, non reticolate, ornamentazione amiloide, giallo ocra in massa.
Fungo simbionte, fruttifica sotto latifoglie (Faggio) e sotto conifere (Abete rosso), in estate-inizio autunno.
Ottima, con cautela. Velenoso da crudo.
Provoca intossicazioni serie se consumata cruda o congelata.
Dal latino olivaceus = del colore delle olive.
Russula olivacea (Schaeff.) Fr., Epicrisis Systematis Mycologici (Upsaliae): 356 (1838).
La Russula olivacea è una specie di controversa commestibilità; un tempo era considerata un ottimo fungo commestibile, ma col tempo ha rivelato una tossicità non indifferente se consumata cruda oppure poco cotta.
Se ne sconsiglia pertanto la raccolta ai meno esperti, che potrebbero confonderla con specie congeneri eduli senza riserva; in ogni caso si raccomanda di farla cuocere molto bene.
Alyvinė ūmėdė (lot. Russula olivacea) – ūmėdžių (Russula) genties grybų rūšis.
Vaisiakūniai vidutinio didumo arba dideli. Kepurėlė 8-10 (12-15) cm skersmens, jauna pusrutuliška, apvali, senų paplokščia, šiek tiek įdubusi, rudai raudona, pilkai raudona, žaliai ruda, su rudai žaliomis dėmėmis, matinė, mėsinga, masyvi, sausa, kartais suskeldėjusi. Lakšteliai stori, tankūs, priaugtiniai. Kotas 3-7 (10) cm ilgio, 1-3 (4) cm storio, rožinis, rusvai raudonas, vagotas, kamštiškas, į pagrindą smailėjantis. Trama nekarti.
III kategorijos valgomas grybas. Lietuvoje labai dažnas.
Capel fin a 20 cm, rupì consentricament al bòrd, variàbil, soens mës-cià ëd verd e ross. Lamele crema peui giàun òcra con arfless bluastr peui groson. Fil venà ëd ross vers ël bòrd. Gamba àuta fin a 12 cm e larga fin a 4 cm, pontinà, reusa lila, almanch sota le lamele pì o men angiaunenta. Carn dossa. Odor un pòch frutà.
A chërs sota le latifeuje.
A venta mai mangé un bolè trovà se un a l'é nen un bon conossidor dij bolè!
A peul esse velenos.
Russula olivacea (Schaeff.) Persoon
Capel fin a 20 cm, rupì consentricament al bòrd, variàbil, soens mës-cià ëd verd e ross. Lamele crema peui giàun òcra con arfless bluastr peui groson. Fil venà ëd ross vers ël bòrd. Gamba àuta fin a 12 cm e larga fin a 4 cm, pontinà, reusa lila, almanch sota le lamele pì o men angiaunenta. Carn dossa. Odor un pòch frutà.
AmbientA chërs sota le latifeuje.
Comestibilità A venta mai mangé un bolè trovà se un a l'é nen un bon conossidor dij bolè!
A peul esse velenos.
Gołąbek oliwkowy (Russula olivacea Schaeff. Fr.) – gatunek grzybów z rodziny gołąbkowatych (Russulaceae)[1].
Pozycja w klasyfikacji według Index Fungorum: Russula, Russulaceae, Russulales, Incertae sedis, Agaricomycetes, Agaricomycotina, Basidiomycota, Fungi[1].
Po raz pierwszy takson ten zdiagnozował w 1774 r. Schaeffer nadając mu nazwę Agaricus olivaceus. Obecną, uznaną przez Index Fungorum nazwę nadał mu w 1838 r. Elias Fries, przenosząc go do rodzaju Russula[1]. Synonimy naukowe[2]:
Nazwę polską podała Alina Skirgiełło w 1991 r.[3]
Najpierw wypukły, z czasem płaski, winnoczerwony, z brudnawooliwkowym odcieniem, często z falistym wzorkiem nad brzegiem, młody cały oliwkowożółty. Do 15 cm średnicy[4].
Z delikatnie różowawym nalotem i trochę kosmkowaty u szczytu; mocny, cylindryczny[4].
Biały, nieco twardy i ścisły, bez zapachu i o łagodnym smaku[4].
Żółty[4].
Przeważnie grupami w lasach liściastych i iglastych, głównie pod świerkami i bukami. W Polsce jest pospolity[4].
Niekiedy mylony z gołąbkiem lepkim (Russula viscida)[4].
Gołąbek oliwkowy (Russula olivacea Schaeff. Fr.) – gatunek grzybów z rodziny gołąbkowatych (Russulaceae).
Russula olivacea (Jacob Christian Schäffer, 1774 ex Elias Magnus Fries, 1838)[1] denumită în popor alunică, hulubiță vânătă sau hulubghea vânătă,[2] este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura Basidiomycota în familia Russulaceae și de genul Russula care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord oriunde pe sol argilos, calcaros sau silicos, izolată sau în grupuri mai mici, în păduri de foioase, preferat pe lângă fagi și ceva mai rar în cele de conifere, acolo sub molizi, deseori și pe marginile lor. Buretele care se dezvoltă din iulie până în octombrie, crește de la câmpie la munte.[3][4]
Buretele poate fi confundat cu alte specii ale genului Russula, de exemplu cu comestibilele Russula aeruginea,[8] Russula alutacea,[9] Russula heterophylla,[10] Russula integra,[11] Russula mustelina,[12] Russula nauseosa,[13] Russula postiana sin. olivascens,[14] Russula stenotricha,[15] Russula xerampelina[16] sau cu necomestibilele Russula adulterina (iute)[17] Russula badia (miros ca de cutie de țigări sau coajă decedru, iute),[18] Russula firmula (iute),[19] ori Russula queletii (iute, usturoiară)[20] sau Russula violacea (foarte iute).[21]
Mai periculoasă ar fi confuzia cu ciuperca otravitoare Russula fragilis,[22] sau chiar cu Tricholoma equestre care poate cauza, fiind consumată mai des, o rabdomioliză (afecțiune musculară rară, severă).[23]
Hulubița vânătă este datorită cârnii dense și compacte precum gustului savuros, o ciupercă mult căutată și preparată cu predilecție. Dar s-a atestat o idiosincrasie la această ciupercă, adică o intoleranță particulară care la marea majoritate a oamenilor nu provoacă nici o reacție nocivă (astfel de incidente sunt cunoscute și la alte alimente, de exemplu la căpșuni). Nu s-a dovedit niciodată un conținut toxic.[24] De acea se recomandă pentru anumite persoane sensibile, de a nu consuma soiul, iar pentru toți renunțarea ingerării în stadiu crud. Cine nu are probleme, poate mânca ciuperca cel mai bine tânără, tăiată fin și prăjită, într-o salată cu maioneză, hrean, verdețuri sau cu hrean și frișcă precum pe mod ardelean, friptă, cu cepe, boia ardei, smântână și pătrunjel tocat.[25] Alunica poate fi pregătită de asemenea la grătar cu de exemplu unt „à la maître d'hôtel”, dar de asemenea numai tăiată în felii groase și unse cu ulei.[26] Ciuperca se poate usca sau conserva în oțet sau ulei.
Russula olivacea (Jacob Christian Schäffer, 1774 ex Elias Magnus Fries, 1838) denumită în popor alunică, hulubiță vânătă sau hulubghea vânătă, este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura Basidiomycota în familia Russulaceae și de genul Russula care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord oriunde pe sol argilos, calcaros sau silicos, izolată sau în grupuri mai mici, în păduri de foioase, preferat pe lângă fagi și ceva mai rar în cele de conifere, acolo sub molizi, deseori și pe marginile lor. Buretele care se dezvoltă din iulie până în octombrie, crește de la câmpie la munte.
Russula olivacea (Schaeff.) Fr., 1838
Сыроежка оливковая[источник не указан 1454 дня], Сыроежка оливково-зелёная[1] (лат. Rússula olivácea) — вид грибов, включённый в род Сыроежка (Russula) семейства Сыроежковые (Russulaceae).[2]
Шляпка 10—30 см в диаметре, от выпуклой до плоской, сначала оливково-зелёная, с возрастом либо пестреет от появления красноватых участков, либо полностью становится винно-красной; матовая, сухая, гладкая, твёрдая, кожица отделяется от шляпки только у края, пилеоцистиды отсутствуют, обладает мягким вкусом и запахом.
Пластинки от узко приросших до широко приросших, белые но вскоре светло-жёлтые.
Ножка 7—18 см высотой, ширина 2—6 см, форма — от цилиндрической до булавовидной, белая, частично или полностью покрытая розовым румянцем, сухая, гладкая.
Споры 8,5—10,5 × 7,5—9,0 мкм,[3] жёлтого цвета, почти шаровидные, орнаментация — отдельные шипики до 2 мкм высотой.
Некоторыми рекомендуется к употреблению, но у других вызывает расстройство пищеварения.
Растёт одиночно в прибрежных и горных лесах, преимущественно в сосновых.
Распространена в Северной Америке и Европе.
Сыроежка оливковая[источник не указан 1454 дня], Сыроежка оливково-зелёная (лат. Rússula olivácea) — вид грибов, включённый в род Сыроежка (Russula) семейства Сыроежковые (Russulaceae).