dcsimg
Image de Russule olivacée
Life » » Fungi » » Basidiomycota » » Russulaceae »

Russule Olivacée

Russula olivacea (Schaeff.) Fr. 1838

Associations ( anglais )

fourni par BioImages, the virtual fieldguide, UK
Foodplant / mycorrhiza / ectomycorrhiza
fruitbody of Russula olivacea is ectomycorrhizal with live root of Fagus
Remarks: Other: uncertain
Other: major host/prey

Foodplant / mycorrhiza / ectomycorrhiza
fruitbody of Russula olivacea is ectomycorrhizal with live root of Quercus
Remarks: Other: uncertain
Other: major host/prey

Foodplant / mycorrhiza / ectomycorrhiza
fruitbody of Russula olivacea is ectomycorrhizal with live root of Broadleaved trees
Remarks: Other: uncertain

licence
cc-by-nc-sa-3.0
droit d’auteur
BioImages
projet
BioImages

123pilze.de ( allemand )

fourni par EOL authors

Guidance for identification

licence
cc-publicdomain
original
visiter la source
site partenaire
EOL authors

Holubinka olivová ( tchèque )

fourni par wikipedia CZ

Holubinka olivová (Russula olivacea (Schaeff.: Secr.) Fr.) je jedlá houba z čeledi holubinkovitých.

Synonyma

  • Russula olivacea (Schaeff.: Secr.) Fr.

Výskyt

Holubinka olivová roste v jehličnatých i listnatých lesích od června do října. [1]

Reference

  1. Holubinka olivová (Russula olivaceae), houby.atlasrostlin.cz [online]. [cit. 2009-11-13]. Dostupné online.

Literatura

  • SMOTLACHA, Miroslav; ERHART, Josef; ERHARTOVÁ, Marie. Houbařský atlas : 180 druhů jedlých a nejjedovatějších hub : 100 osvědčených kuchařských receptů. Brno: Trojan, 1999. ISBN 80-85249-28-6. S. 47.

Externí odkazy

Pahýl
Tento článek je příliš stručný nebo postrádá důležité informace.
Pomozte Wikipedii tím, že jej vhodně rozšíříte. Nevkládejte však bez oprávnění cizí texty.
Holubinkovité Holubinka
Holubinka bíláHolubinka blaťáckáHolubinka brunátnáHolubinka bukovkaHolubinka celokrajnáHolubinka černajícíHolubinka dívčíHolubinka habromilnáHolubinka hlínožlutáHolubinka chromováHolubinka jahodováHolubinka jízliváHolubinka kolčavíHolubinka krvaváHolubinka křehkáHolubinka lepkaváHolubinka leskláHolubinka mandlováHolubinka modřínováHolubinka nádhernáHolubinka namodraláHolubinka nazelenaláHolubinka olivováHolubinka osmahláHolubinka ostráHolubinka ruměnáHolubinka sličnáHolubinka slunečníHolubinka smrdutáHolubinka štíhláHolubinka trávozelenáHolubinka úhlednáHolubinka uhlováHolubinka vonnáHolubinka vrhavkaHolubinka zlatáHolubinka žlutá
Ryzec

Ryzec bažinnýRyzec BertillonůvRyzec bledoslizkýRyzec bledýRyzec borovýRyzec BresadolůvRyzec bukovýRyzec citlivýRyzec citronovýRyzec černohlávekRyzec datlíRyzec ďubkovanýRyzec dubovýRyzec hedvábnýRyzec hnědočervenýRyzec hnědoskvrnitýRyzec hnědýRyzec honosnýRyzec oranžově hnědýRyzec chlupatýRyzec jablečnýRyzec játrovýRyzec jedlovýRyzec kafrovýRyzec kalichovkovitýRyzec klamnýRyzec kokoskaRyzec krátkonohýRyzec kravskýRyzec kroužkatýRyzec krvomléčnýRyzec křídlatovýtrusýRyzec lemovanýRyzec libovonnýRyzec lilákovýRyzec liškovýRyzec lososovýRyzec MaierůvRyzec maličkýRyzec modřínovýRyzec nahnědlýRyzec nasládlýRyzec odpornýRyzec ohrnutýRyzec olšovýRyzec oranžově hnědýRyzec oranžovýRyzec osikovýRyzec osmahlýRyzec osténkatýRyzec ostrýRyzec palčivýRyzec pásovanýRyzec peprnýRyzec PilátůvRyzec ploštičnýRyzec plstnatýRyzec pohárkovitýRyzec polokrvomléčnýRyzec pravýRyzec přejemnýRyzec pýřitýRyzec QuelétůvRyzec rašeliníkovýRyzec RomagnesihoRyzec rudohrdlýRyzec ryšavýRyzec řídkolupennýRyzec sazovýRyzec scvrklýRyzec severskýRyzec skotskýRyzec smoločernýRyzec smrkovýRyzec strakatýRyzec světlýRyzec syrovátkovýRyzec syrovinkaRyzec šerednýRyzec vodnatýRyzec vonnýRyzec zelenající

Ryzec zlatomléčnýRyzec zprohýbanýRyzec žlutavýRyzec žlutomléčný
Masovka
licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia autoři a editory
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia CZ

Holubinka olivová: Brief Summary ( tchèque )

fourni par wikipedia CZ

Holubinka olivová (Russula olivacea (Schaeff.: Secr.) Fr.) je jedlá houba z čeledi holubinkovitých.

licence
cc-by-sa-3.0
droit d’auteur
Wikipedia autoři a editory
original
visiter la source
site partenaire
wikipedia CZ

Rotstieliger Leder-Täubling ( allemand )

fourni par wikipedia DE

Der Rotstielige Leder-Täubling oder Wechselfarbige Leder-Täubling (Russula olivacea)[1] ist eine Pilzart aus der Familie der Täublingsverwandten. Es handelt sich um einen sehr großen, mild schmeckenden Täubling mit bräunlichem Hut und ockergelben Lamellen. Sehr typisch ist die purpurviolette Verfärbung des Fleisches mit Phenol, die sonst nur noch bei sehr nahverwandten Arten zu beobachten ist.

Merkmale

Makroskopische Merkmale

Der Hut wird 4–22 cm breit, er ist jung halbkugelig, später gewölbt bis ausgebreitet, im Alter manchmal ein wenig niedergedrückt. Die Huthaut ist bei feuchter Witterung leicht klebrig, trocken samtig-matt und glatt, sie kann etwa bis zu 1/3 abgezogen werden. Am Hutrand kann sie vor allem bei älteren Pilzen konzentrisch gerunzelt sein. Der Hutrand ist bei jungen Pilzen eingerollt und bei älteren unregelmäßig gewellt bis gelappt. Die Hutfarbe ist sehr variabel, bei jungen Pilzen ist sie meist irgendwie olivbraun, später überwiegen meist weinrötliche Farbtöne, aber auch gelbe und fleischrosa Farbtöne kommen vor.

Die Lamellen sind ausgebuchtet angewachsen und sehr breit. Die Lamellen sind jung noch blassgelb und nehmen im Alter einen immer kräftigen Gelbton an, der ein intensives Dottergelb erreichen kann. Die Schneiden im Randbereich sind oft weinrot bis rosa überlaufen. Das Sporenpulver ist intensiv ocker bis dottergelb gefärbt.

Der kräftige Stiel ist 8–15 cm lang und 2–4 cm breit, zylindrisch, jung hart und fest, im Alter wattig ausgestopft, weiß und zumindest im oberen Teil rosa bis weinrot überlaufen. Manchmal beschränkt sich die Rotfärbung nur auf eine kleine Zone unterhalb der Lamellen, manchmal ist der komplette Stiel gefärbt, an der Basis ist er auch häufig gelblich bis bräunlich verfärbt.

Das Fleisch ist weiß, jung fest, nur schwach gilbend und verfärbt sich mit Phenol tief weinrot, wie Heidelbeersaft. Der ist Geruch unauffällig, leicht obstartig. Der Geschmack des harten, aber brüchigen Fleisches ist mild bzw. leicht nussartig im Alter auch pappig. Mit Eisensulfat färbt sich das Fleisch graurosa und mit Guajak dunkel olivgrün.

Mikroskopische Merkmale

Die rundlichen bis elliptischen Sporen sind (8)9–11(12) µm lang und (7)8–9,5(10) µm breit. Der Q-Wert (Quotient aus Sporenlänge und -breite) ist 1,1–1,3. Das Sporenornament besteht aus bis zu 1,5 µm hohen, meist isoliert stehenden, stachligen Warzen, die teilweise etwas verlängert sein können.

Die viersporigen, keuligen Basidien messen 50–63 × 13–15 µm. Daneben kommen zahlreiche, spindelige Pleurozystiden vor, die an ihrer Spitze appendikuliert (mit einer kleinen Endzelle versehen) oder verjüngt sind. Sie sind 72–100 µm lang und 8,5–13 (16) µm breit. Die ebenfalls spindeligen Cheilozystiden sind an der Spitze mehrheitlich abgerundet. Sie messen 70–120 × 9–14 µm. Alle Zystiden färben sich mit Sulfobenzaldehyd nicht oder nur schwach an.

Die Huthaut besteht aus zylindrischen, mehr oder weniger welligen, ein- bis mehrfach septierten sowie verzweigten Hyphenenden, die an ihrer Spitze verjüngt sind oder eine spindelförmige Endzelle haben. Mitunter haben die Hyphen rechteckige, fassförmige, ampullenförmige oder manchmal stark aufgeblähte Terminalzellen. Die Hyphenwände sind schwach gelatinisiert, Pileozystiden und inkrustierte Primordialhyphen fehlen.[2][3]

Ökologie

Wie alle Täublinge ist der Rotstielige Leder-Täubling ein Mykorrhizapilz. Vor allem in Buchen-, seltener auch in Nadelwäldern, häufig in kleinen Gruppen, gern auf Kalkboden, aber auch auf Silikatböden.

Verbreitung

 src=
Europäische Länder mit Fundnachweisen des Rotstieligen Leder-Täublings.[4][5][6][7][8][9][10][11][12][13][14]
Legende:
  • Länder mit Fundmeldungen
  • Länder ohne Nachweise
  • keine Daten
  • außereuropäische Länder
  • Die Art kommt in Nordamerika (USA, Mexico), Nordafrika (Marokko) und Europa vor.

    Bedeutung

    Der Pilz gilt zwar nach der Täublingsregel als essbar, doch ist es in der Vergangenheit in einigen Fällen zu einer Unverträglichkeitsreaktion gekommen.[15]

    Systematik

    Der Rotstielige Leder-Täubling wird von Bon in die Untersektion Olivaceinae gestellte, die unterhalb der Sektion Alutacea. Alle Vertreter dieser Untersektion sind verhältnismäßig groß, schmecken mild, haben gelbe bis wildlederbraune Lamellen, gelbes Sporenpulver und vielfältig gefärbte Hüte. Sehr typisch ist die purpurviolette Phenolreaktion der Fruchtkörper. Das wissenschaftliche Artattribut "olivacea" bedeutet olivenfarben und ist ein Hinweis auf den oft olivbraun gefärbten Hut.[16]

    Quellen

    • Marcel Bon (Hrsg.): Pareys Buch der Pilze. Franckh-Kosmos Verlag, Stuttgart 2005, ISBN 3-440-09970-9, S. 78.
    • Hans E. Laux (Hrsg.): Der Kosmos PilzAtlas. Franckh-Kosmos Verlag, Stuttgart 2002, ISBN 3-440-10622-5, S. 184.
    • H. Romagnesi: Russula olivacea. Les Russules d'Europe et d'Afrique du Nord (1967). In: mycobank.org The Fungal Website. S. 724, abgerufen am 29. August 2011 (französisch).
    • Russula olivacea. Partial Russula Database. In: cbs.knaw.nl. CBS Fungual Biodiversity Centre, abgerufen am 29. August 2011.

    Einzelnachweise

    1. Species Synonyme von Russula olivacea. In: Species Fungorum / speciesfungorum.org. Abgerufen am 29. August 2011.
    2. Josef Breitenbach, Fred Kränzlin (Hrsg.): Pilze der Schweiz. Beitrag zur Kenntnis der Pilzflora der Schweiz. Band 6: Russulaceae. Milchlinge, Täublinge. Mykologia, Luzern 2005, ISBN 3-85604-060-9, S. 214.
    3. Roger Phillips: Russula olivacea. (Nicht mehr online verfügbar.) In: rogersmushrooms.com. Website RogersMushrooms, archiviert vom Original am 4. März 2016; abgerufen am 29. August 2011 (englisch).  src= Info: Der Archivlink wurde automatisch eingesetzt und noch nicht geprüft. Bitte prüfe Original- und Archivlink gemäß Anleitung und entferne dann diesen Hinweis.@1@2Vorlage:Webachiv/IABot/www.rogersmushrooms.com
    4. Cvetomir M. Denchev & Boris Assyov: Checklist of the larger basidiomycetes in Bulgaria. In: Mycotaxon. Band 111, 2010, ISSN 0093-4666, S. 279–282 (online [PDF; 592 kB]).
    5. Z. Tkalcec & A. Mešic: Preliminary checklist of Agaricales from Croatia V:. Families Crepidotaceae, Russulaceae and Strophariaceae. In: Mycotaxon. Band 88, 2003, ISSN 0093-4666, S. 293 (online [abgerufen am 31. August 2011]). online (Memento des Originals vom 24. September 2015 im Internet Archive)  src= Info: Der Archivlink wurde automatisch eingesetzt und noch nicht geprüft. Bitte prüfe Original- und Archivlink gemäß Anleitung und entferne dann diesen Hinweis.@1@2Vorlage:Webachiv/IABot/www.cybertruffle.org.uk
    6. Estonian eBiodiversity Species description Russula olivacea. In: elurikkus.ut.ee. Abgerufen am 13. Juni 2012 (englisch).
    7. Pertti Salo, Tuomo Niemelä, Ulla Nummela-Salo: SY769 Suomen helttasienten ja tattien ekologia, levinneisyys ja uhanalaisuus. (Finnische Lamellen- und Röhrenpilze: Ökologie, Verbreitung und Bedrohungsstatus ). Hrsg.: Esteri Ohenoja. 2005, ISBN 952-11-1997-7 (finnisch, ymparisto.fi [PDF]).
    8. Weltweite Verbreitung von Russula olivacea. (Nicht mehr online verfügbar.) In: data.gbif.org. Archiviert vom Original am 18. Februar 2015; abgerufen am 21. August 2011.  src= Info: Der Archivlink wurde automatisch eingesetzt und noch nicht geprüft. Bitte prüfe Original- und Archivlink gemäß Anleitung und entferne dann diesen Hinweis.@1@2Vorlage:Webachiv/IABot/data.gbif.org
    9. D.M. Dimou, G.I. Zervakis & E. Polemis: Mycodiversity studies in selected ecosystems of Greece: 4. (PDF; 599 kB) Macrofungi from Abies cephalonica forests and other intermixed tree species (Oxya Mt., central Greece). In: Mycotaxon 104 / mycotaxon.com. 2008, S. 39–42, abgerufen am 22. August 2011.
    10. Petkovski S.: National Catalogue (Check List) of Species of the Republic of Macedonia. Skopje 2009.
    11. Gordana Kasom & Mitko Karadelev: Survey of the family Russulaceae (Agaricomycetes, Fungi) in Montenegro. In: Warsaw Versita (Hrsg.): Acta Botanica Croatica. Band 71, Nr. (2), 2012, ISSN 0365-0588, S. 1–14 (online [PDF]). online (Memento des Originals vom 27. April 2016 im Internet Archive)  src= Info: Der Archivlink wurde automatisch eingesetzt und noch nicht geprüft. Bitte prüfe Original- und Archivlink gemäß Anleitung und entferne dann diesen Hinweis.@1@2Vorlage:Webachiv/IABot/versita.metapress.com
    12. NMV Verspreidingsatlas | Russula olivacea. In: verspreidingsatlas.nl. Abgerufen am 7. Mai 2012.
    13. Russula olivacea in der PilzOek-Datenbank. In: pilzoek.de. Abgerufen am 21. August 2011.
    14. Mushrooms and Fungi of Poland Index: R.. In: grzyby.pl. Archiviert vom Original am 14. September 2011.  src= Info: Der Archivlink wurde automatisch eingesetzt und noch nicht geprüft. Bitte prüfe Original- und Archivlink gemäß Anleitung und entferne dann diesen Hinweis.@1@2Vorlage:Webachiv/IABot/www.grzyby.pl Abgerufen am 22. August 2011.
    15. Der Tintling: Monografie zu Russula olivacea. Deren Speisewert wird dort mit 0 angegeben.
    16. Pierer's Universal-Lexikon. 4. Auflage. Band 12. Altenburg 1861, Sp. 275 (online).

    Weblinks

     src=
    – Album mit Bildern, Videos und Audiodateien
     src=
    Bitte die Hinweise zum Pilzesammeln beachten!
     title=
    licence
    cc-by-sa-3.0
    droit d’auteur
    Autoren und Herausgeber von Wikipedia
    original
    visiter la source
    site partenaire
    wikipedia DE

    Rotstieliger Leder-Täubling: Brief Summary ( allemand )

    fourni par wikipedia DE

    Der Rotstielige Leder-Täubling oder Wechselfarbige Leder-Täubling (Russula olivacea) ist eine Pilzart aus der Familie der Täublingsverwandten. Es handelt sich um einen sehr großen, mild schmeckenden Täubling mit bräunlichem Hut und ockergelben Lamellen. Sehr typisch ist die purpurviolette Verfärbung des Fleisches mit Phenol, die sonst nur noch bei sehr nahverwandten Arten zu beobachten ist.

    licence
    cc-by-sa-3.0
    droit d’auteur
    Autoren und Herausgeber von Wikipedia
    original
    visiter la source
    site partenaire
    wikipedia DE

    Russula olivacea ( anglais )

    fourni par wikipedia EN

    Russula olivacea is an edible and non-poisonous Russula mushroom found mostly in groups from June in deciduous and coniferous forests, mainly under spruce and beech; not rare.

    Description

    The cap is convex when young, soon flat, yellowish-olive when young which develops into rusty brown; it ranges from 10–30 cm (3.9–11.8 in) in diameter.[1] The gills are cream, deep ochre when old and rather crowded and brittle. The spores are yellow. The stem is strong and evenly thick, often pale pink; it ranges from 7–18 cm (2.8–7.1 in) long and 2–6 cm (0.8–2.4 in) wide.[1] The flesh is firm, white, with a pleasant or innocuous scent, and has a mild or nutty taste. Some say it is edible[2] and other say it is toxic,[3] perhaps causing gastrointestinal upset.[1]

    Similar species

    Russula viscida is in size and habitat very similar; the surface of its cap is bright purple to blood red and shiny. The base turns leather yellow when old. Its flesh is quite pungent.

    See also

    References

    1. ^ a b c Davis, R. Michael; Sommer, Robert; Menge, John A. (2012). Field Guide to Mushrooms of Western North America. Berkeley: University of California Press. pp. 111–112. ISBN 978-0-520-95360-4. OCLC 797915861.
    2. ^ Phillips, Roger (2010) [2005]. Mushrooms and Other Fungi of North America. Buffalo, NY: Firefly Books. p. 138. ISBN 978-1-55407-651-2.
    3. ^ Eyssartier G, Roux P (2017). Le guide des champignons France et Europe. Belin. p. 218. ISBN 978-2-410-01042-8.
    • E. Garnweidner. Mushrooms and Toadstools of Britain and Europe. Collins. 1994.

    licence
    cc-by-sa-3.0
    droit d’auteur
    Wikipedia authors and editors
    original
    visiter la source
    site partenaire
    wikipedia EN

    Russula olivacea: Brief Summary ( anglais )

    fourni par wikipedia EN

    Russula olivacea is an edible and non-poisonous Russula mushroom found mostly in groups from June in deciduous and coniferous forests, mainly under spruce and beech; not rare.

    licence
    cc-by-sa-3.0
    droit d’auteur
    Wikipedia authors and editors
    original
    visiter la source
    site partenaire
    wikipedia EN

    Oliivpilvik ( estonien )

    fourni par wikipedia ET

    Oliivpilvik (Russula olivacea) on pilvikuliste sugukonda pilviku perekonda kuuluv seen.

    Kübar on varieeruva värvusega, sageli oliivpruun, laius 4–22 cm.

    Ta esineb ka Eestis.[1]

    Viited

    Välislingid

    licence
    cc-by-sa-3.0
    droit d’auteur
    Vikipeedia autorid ja toimetajad
    original
    visiter la source
    site partenaire
    wikipedia ET

    Oliivpilvik: Brief Summary ( estonien )

    fourni par wikipedia ET

    Oliivpilvik (Russula olivacea) on pilvikuliste sugukonda pilviku perekonda kuuluv seen.

    Kübar on varieeruva värvusega, sageli oliivpruun, laius 4–22 cm.

    Ta esineb ka Eestis.

    licence
    cc-by-sa-3.0
    droit d’auteur
    Vikipeedia autorid ja toimetajad
    original
    visiter la source
    site partenaire
    wikipedia ET

    Gibeloliba ( basque )

    fourni par wikipedia EU

    Oharra: ez fidatu soilik orri honetan ematen diren datuez perretxiko bat identifikatzeko orduan. Inolako zalantzarik izanez gero, kontsultatu aditu batekin.

    Gibeloliba (Russula olivacea) Euskal Herrian aski arrunta den perretxikoa da. Gida zaharretan perretxiko jangarri gisa sailkatua dago, baina bere kontsumoa arriskutsua da, gordinik edo gutxi eginda pozoitsua baita.[1]

    Morfologia

    Perretxiko honen txapela 5 eta 15 zentimetro arteko diametrokoa da. Gehienetan oliba edo marroixka kolorekoa da, baina beste kolore batzuk ere eduki ditzake: morea, gorri iluna edo arrea. Hasieran ganbila eta azkenean lautu egiten da eta erdialdea hondoratu egiten zaio.

    Orri estutuak dauzka hasieran, baina gero tartekatuagoak, hori berdexkak hasieran eta gero hori-arreak. Hanka luze eta sendoa dauka, zuritik arrosa kolorera. Haragi zurixka eta lodikoa da, horitzeko joera daukana. Espora hori biziak, biribilak eta latzak dauzka.

    Ekologia

    Udan eta udazkenean agertzen da pagadietan.

    Gastronomia

    Espezie hau jangarria da ondo egosten bada, baina intoxikazioak sortzen ditu gordinik edo gutxi eginda jaten bada.

    Erreferentziak

    1. Euskal Herriko perretxiko eta onddoak, Fernado Pedro Pérez, 2013, 2014, 2017, Kultura Saila, Eusko Jaurlaritza
      Bizkaiko Perretxiko eta Onddoak, Fernando Pedro Pérez, 2012ko Abendua, A.D.E.V.E, Argazkiak:Fernando Pedro Pérez, Maite Legarra, Xabier Leizaola, Jon Urkijo, Nerea Aurtenetxe.
    (RLQ=window.RLQ||[]).push(function(){mw.log.warn("Gadget "ErrefAurrebista" was not loaded. Please migrate it to use ResourceLoader. See u003Chttps://eu.wikipedia.org/wiki/Berezi:Gadgetaku003E.");});
    licence
    cc-by-sa-3.0
    droit d’auteur
    Wikipediako egileak eta editoreak
    original
    visiter la source
    site partenaire
    wikipedia EU

    Gibeloliba: Brief Summary ( basque )

    fourni par wikipedia EU

    Gibeloliba (Russula olivacea) Euskal Herrian aski arrunta den perretxikoa da. Gida zaharretan perretxiko jangarri gisa sailkatua dago, baina bere kontsumoa arriskutsua da, gordinik edo gutxi eginda pozoitsua baita.

    licence
    cc-by-sa-3.0
    droit d’auteur
    Wikipediako egileak eta editoreak
    original
    visiter la source
    site partenaire
    wikipedia EU

    Kirjonahkahapero ( finnois )

    fourni par wikipedia FI

    Kirjonahkahapero (Russula olivacea) on kupera tai laakealakkinen viininpunainen tai kellansävyinen haperolaji. Heltat ovat aluksi valkoiset ja vanhemmiten muuttuvat kellertäviksi. Jalka on ylhäältä karmiinin tai roosanpunainen ja tyvestä kellertävä. Malto on valkoista. Maku on mieto ja sieni on hyvä ruokasienilaji. Se kasvaa harvinaisena kuusikoissa lehtimetsissä kalkkipitoisilla paikoilla Etelä-Suomessa.[2]

    Kirjonahkahapero on arvioitu Suomessa vaarantuneeksi. [3]

    Lähteet

    1. Taksonomian lähde: Index Fungorum Luettu 2.9.2008
    2. Phillips, R.: WSOY Suuri Sienikirja, s. 106. suomeksi toim. Lasse Kosonen. WSOY, 1981, suom. 1992. ISBN 951-0-17255-3.
    3. Rassi, P., Hyvärinen, E., Juslén, A. & Mannerkoski, I. (toim.): Suomen lajien uhanalaisuus – Punainen kirja 2010, s. 247. Ympäristöministeriö & Suomen ympäristökeskus, 2010. ISBN 978-952-11-3806-5. Suomen lajien uhanalaisuus – Punainen kirja 2010 sivut 181–685 (pdf).
    Tämä sieniin liittyvä artikkeli on tynkä. Voit auttaa Wikipediaa laajentamalla artikkelia.
    licence
    cc-by-sa-3.0
    droit d’auteur
    Wikipedian tekijät ja toimittajat
    original
    visiter la source
    site partenaire
    wikipedia FI

    Kirjonahkahapero: Brief Summary ( finnois )

    fourni par wikipedia FI

    Kirjonahkahapero (Russula olivacea) on kupera tai laakealakkinen viininpunainen tai kellansävyinen haperolaji. Heltat ovat aluksi valkoiset ja vanhemmiten muuttuvat kellertäviksi. Jalka on ylhäältä karmiinin tai roosanpunainen ja tyvestä kellertävä. Malto on valkoista. Maku on mieto ja sieni on hyvä ruokasienilaji. Se kasvaa harvinaisena kuusikoissa lehtimetsissä kalkkipitoisilla paikoilla Etelä-Suomessa.

    Kirjonahkahapero on arvioitu Suomessa vaarantuneeksi.

    licence
    cc-by-sa-3.0
    droit d’auteur
    Wikipedian tekijät ja toimittajat
    original
    visiter la source
    site partenaire
    wikipedia FI

    Russula olivacea ( italien )

    fourni par wikipedia IT
    Caratteristiche morfologiche
    Russula olivacea Cappello convesso icona.svg
    Cappello convesso Gills icon.png
    Imenio lamelle Adnate gills icon2.svg
    Lamelle adnate Tan spore print icon.png
    Sporata ocra Bare stipe icon.png
    Velo nudo Immutabile icona.png
    Carne immutabile Mycorrhizal ecology icon.png
    Micorrizico Cookedonly.svg
    Commestibile dopo cottura

    Russula olivacea (Schaeff.) Fr., Epicrisis Systematis Mycologici (Upsaliae): 356 (1838).[1]

    La Russula olivacea è una specie di controversa commestibilità; un tempo era considerata un ottimo fungo commestibile, ma col tempo ha rivelato una tossicità non indifferente se consumata cruda oppure poco cotta.
    Se ne sconsiglia pertanto la raccolta ai meno esperti, che potrebbero confonderla con specie congeneri eduli senza riserva; in ogni caso si raccomanda di farla cuocere molto bene.

    Descrizione della specie

    Cappello

    8-16(20) cm di diametro, prima convesso, poi piano con depressione centrale, sodo ma non duro.

    cuticola
    opaca, asciutta, sottile, separabile per un terzo, con caratteristiche screpolature che si intravedono lungo il bordo, colore molto variabile dal verde al bruno-viola, grigio olivastro.

    Lamelle

    Fitte, poi spaziate, piuttosto larghe, leggermente arrotondate, a volte forcate verso il gambo, adunate o annesse, unite da nervature sul fondo (anastomizzate), lamellule assenti, prima crema poi giallo-ocraceo.

    Gambo

    4-10(13) x 2-3,5 cm, cilindrico, leggermente arrotondato alla base, svasato all'apice, biancastro o con sfumature rosa, glabro, duro, non molto pieno, poi farcito a maturità, più o meno rugoloso.

    Carne

    Da bianca a giallastra, sfumata di rosso sotto la cuticola, spessa, compatta.

    Spore

    8,5-10,5 x 7,5-9,0 µm, subglobose o ovoidali, con aculei isolati, non reticolate, ornamentazione amiloide, giallo ocra in massa.

    Reazioni macrochimiche

    Habitat

    Fungo simbionte, fruttifica sotto latifoglie (Faggio) e sotto conifere (Abete rosso), in estate-inizio autunno.

    Commestibilità

    Ottima, con cautela. Velenoso da crudo.
    Provoca intossicazioni serie se consumata cruda o congelata.

    Etimologia

    Dal latino olivaceus = del colore delle olive.

    Nomi comuni

    • Colombina
    • Rossola olivacea

    Sinonimi e binomi obsoleti

    • Agaricus alutaceus Pers., Observationes mycologicae (Lipsiae) 1: 101 (1796)
    • Agaricus olivaceus Schaeff., Icones 3: tab. 204 (1770)

    Note

     title=
    licence
    cc-by-sa-3.0
    droit d’auteur
    Autori e redattori di Wikipedia
    original
    visiter la source
    site partenaire
    wikipedia IT

    Russula olivacea: Brief Summary ( italien )

    fourni par wikipedia IT

    Russula olivacea (Schaeff.) Fr., Epicrisis Systematis Mycologici (Upsaliae): 356 (1838).

    La Russula olivacea è una specie di controversa commestibilità; un tempo era considerata un ottimo fungo commestibile, ma col tempo ha rivelato una tossicità non indifferente se consumata cruda oppure poco cotta.
    Se ne sconsiglia pertanto la raccolta ai meno esperti, che potrebbero confonderla con specie congeneri eduli senza riserva; in ogni caso si raccomanda di farla cuocere molto bene.

    licence
    cc-by-sa-3.0
    droit d’auteur
    Autori e redattori di Wikipedia
    original
    visiter la source
    site partenaire
    wikipedia IT

    Alyvinė ūmėdė ( lituanien )

    fourni par wikipedia LT
    LogoIF.png

    Alyvinė ūmėdė (lot. Russula olivacea) – ūmėdžių (Russula) genties grybų rūšis.

    Vaisiakūniai vidutinio didumo arba dideli. Kepurėlė 8-10 (12-15) cm skersmens, jauna pusrutuliška, apvali, senų paplokščia, šiek tiek įdubusi, rudai raudona, pilkai raudona, žaliai ruda, su rudai žaliomis dėmėmis, matinė, mėsinga, masyvi, sausa, kartais suskeldėjusi. Lakšteliai stori, tankūs, priaugtiniai. Kotas 3-7 (10) cm ilgio, 1-3 (4) cm storio, rožinis, rusvai raudonas, vagotas, kamštiškas, į pagrindą smailėjantis. Trama nekarti.

    III kategorijos valgomas grybas. Lietuvoje labai dažnas.

    licence
    cc-by-sa-3.0
    droit d’auteur
    Vikipedijos autoriai ir redaktoriai
    original
    visiter la source
    site partenaire
    wikipedia LT

    Russula olivacea ( Pms )

    fourni par wikipedia PMS
    Drapò piemontèis.png Vos an lenga piemontèisa Për amprende a dovré 'l sistema dle parlà locaj ch'a varda sì.

    Capel fin a 20 cm, rupì consentricament al bòrd, variàbil, soens mës-cià ëd verd e ross. Lamele crema peui giàun òcra con arfless bluastr peui groson. Fil venà ëd ross vers ël bòrd. Gamba àuta fin a 12 cm e larga fin a 4 cm, pontinà, reusa lila, almanch sota le lamele pì o men angiaunenta. Carn dossa. Odor un pòch frutà.

    Ambient

    A chërs sota le latifeuje.

    Comestibilità

    WHMIS Class D-1.svg A venta mai mangé un bolè trovà se un a l'é nen un bon conossidor dij bolè!
    A peul esse velenos.

    Arferiment bibliogràfich për chi a veul fé dj'arserche pì ancreuse

    Russula olivacea (Schaeff.) Persoon

    licence
    cc-by-sa-3.0
    droit d’auteur
    Wikipedia authors and editors
    original
    visiter la source
    site partenaire
    wikipedia PMS

    Russula olivacea: Brief Summary ( Pms )

    fourni par wikipedia PMS

    Capel fin a 20 cm, rupì consentricament al bòrd, variàbil, soens mës-cià ëd verd e ross. Lamele crema peui giàun òcra con arfless bluastr peui groson. Fil venà ëd ross vers ël bòrd. Gamba àuta fin a 12 cm e larga fin a 4 cm, pontinà, reusa lila, almanch sota le lamele pì o men angiaunenta. Carn dossa. Odor un pòch frutà.

    Ambient

    A chërs sota le latifeuje.

    Comestibilità

    WHMIS Class D-1.svg A venta mai mangé un bolè trovà se un a l'é nen un bon conossidor dij bolè!
    A peul esse velenos.

    licence
    cc-by-sa-3.0
    droit d’auteur
    Wikipedia authors and editors
    original
    visiter la source
    site partenaire
    wikipedia PMS

    Gołąbek oliwkowy ( polonais )

    fourni par wikipedia POL

    Gołąbek oliwkowy (Russula olivacea Schaeff. Fr.) – gatunek grzybów z rodziny gołąbkowatych (Russulaceae)[1].

    Systematyka i nazewnictwo

    Pozycja w klasyfikacji według Index Fungorum: Russula, Russulaceae, Russulales, Incertae sedis, Agaricomycetes, Agaricomycotina, Basidiomycota, Fungi[1].

    Po raz pierwszy takson ten zdiagnozował w 1774 r. Schaeffer nadając mu nazwę Agaricus olivaceus. Obecną, uznaną przez Index Fungorum nazwę nadał mu w 1838 r. Elias Fries, przenosząc go do rodzaju Russula[1]. Synonimy naukowe[2]:

    • Agaricus alutaceus Pers. 1796
    • Agaricus alutaceus var. olivaceus (Schaeff.) Krombh. 1843
    • Agaricus olivaceus Schaeff. 1770
    • Russula alutacea var. olivacea (Schaeff.) J.E. Lange 1926
    • Russula xerampelina var. alutacea Quél. 1888

    Nazwę polską podała Alina Skirgiełło w 1991 r.[3]

    Morfologia

    Kapelusz

    Najpierw wypukły, z czasem płaski, winnoczerwony, z brudnawooliwkowym odcieniem, często z falistym wzorkiem nad brzegiem, młody cały oliwkowożółty. Do 15 cm średnicy[4].

    Trzon

    Z delikatnie różowawym nalotem i trochę kosmkowaty u szczytu; mocny, cylindryczny[4].

    Miąższ

    Biały, nieco twardy i ścisły, bez zapachu i o łagodnym smaku[4].

    Wysyp zarodników

    Żółty[4].

    Występowanie i siedlisko

    Przeważnie grupami w lasach liściastych i iglastych, głównie pod świerkami i bukami. W Polsce jest pospolity[4].

    Gatunki podobne

    Niekiedy mylony z gołąbkiem lepkim (Russula viscida)[4].

    Przypisy

    1. a b c Index Fungorum (ang.). [dostęp 2013-03-05].
    2. Species Fungorum (ang.). [dostęp 2013-04-15].
    3. Alina Skirgiełło: Gołąbek (Russula). Grzyby (Mycota). 20. Podstawczaki (Basidiomycetes), gołąbkowce (Russulales), gołąbkowate (Russulaceae). Warszawa=Kraków: PWN, 1991. ISBN 83-01-09137-1.
    4. a b c d e f Edmund Garnweidner, Hertha Garnweidner, Alicja Borowska, Alina Skirgiełło: Grzyby : przewodnik do poznawania i oznaczania grzybów Europy Środkowej. Warszawa: MUZA SA, 2006, s. 146. ISBN 83-7319-976-4.
    licence
    cc-by-sa-3.0
    droit d’auteur
    Autorzy i redaktorzy Wikipedii
    original
    visiter la source
    site partenaire
    wikipedia POL

    Gołąbek oliwkowy: Brief Summary ( polonais )

    fourni par wikipedia POL

    Gołąbek oliwkowy (Russula olivacea Schaeff. Fr.) – gatunek grzybów z rodziny gołąbkowatych (Russulaceae).

    licence
    cc-by-sa-3.0
    droit d’auteur
    Autorzy i redaktorzy Wikipedii
    original
    visiter la source
    site partenaire
    wikipedia POL

    Hulubiță vânătă ( roumain ; moldave )

    fourni par wikipedia RO

    Russula olivacea (Jacob Christian Schäffer, 1774 ex Elias Magnus Fries, 1838)[1] denumită în popor alunică, hulubiță vânătă sau hulubghea vânătă,[2] este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura Basidiomycota în familia Russulaceae și de genul Russula care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord oriunde pe sol argilos, calcaros sau silicos, izolată sau în grupuri mai mici, în păduri de foioase, preferat pe lângă fagi și ceva mai rar în cele de conifere, acolo sub molizi, deseori și pe marginile lor. Buretele care se dezvoltă din iulie până în octombrie, crește de la câmpie la munte.[3][4]

    Descriere

     src=
    Bres.: Russula olivacea
    • Pălăria: Ea este o ciupercă mare, compactă și cărnoasă cu un diametru de 6-22 cm, inițial semisferică cu marginea răsfrântă spre picior, apoi convexă, în sfârșit plată, atunci adâncită în centru, ondulată neregulat și cu marginea încrețită concentric. Cuticula, separabilă numai parțial de carne, este mată și catifelată pe timp uscat, dar la umezeală puțin lipicioasă. Coloritul variază, astfel se prezintă la ciuperci tinere brun-măsliniu, mai târziu capătă nuanțe puternice de roșu ca vinul, câteodată chiar și cu tonuri gălbuie, verzuie sau rozalii.
    • Lamelele: Ele sunt destul de late, stau dense în tinerețe, apoi ceva mai depărtate, sunt bulboase precum rotunjite la margine, iar subțiate precum parțial bifurcate spre picior și aderente. Coloritul este inițial palid gălbui, devenind cu maturitatea din ce în ce mai galben ca paia, dar cu tendința de a se decolora la bătrânețe. Muchiile pot fi roșiatice spre margine.
    • Sporii: Ei sunt produși în mase, sunt hialini (translucizi), rotunjori până slab elipsoidali, presărați cu mici negi țepoși, având o mărime de 8-12 x 7-10 microni. Pulberea lor este ocru-gălbuie. Basidiile cu 4 spori în formă de măciucă măsoară 50-63 × 13-15 microni, cistoidele fusiforme 70-120 × 9-14 microni.[5]
    • Piciorul: El are o înălțime de 8-15 cm și o lățime de 2-3,5 (4) cm, este cilindric, adesea ușor îngustat către bază, neted, în interior mai întâi plin, la maturitate împăiat, fiind de culoare albă cu nuanțe roșiatice sub lamele, dar, din când în când, toată tija este colorată astfel, baza nu rar cu aspect maroniu.
    • Carnea: Ea este albă până alb-gălbuie, în tinerețe compactă, de mare densitate și greutate, dar fragilă, devenind la bătrânețe mai moale. Mirosul este plăcut, slab fructuos și gustul savuros de nuci.[3][4]
    • Reacții chimice: Carnea buretelui se colorează cu guaiacol verde-măsliniu, cu fenol după scurt timp puternic roșu-violet și cu sulfat de fier gri-rozaliu.[6][7]

    Confuzii

    Buretele poate fi confundat cu alte specii ale genului Russula, de exemplu cu comestibilele Russula aeruginea,[8] Russula alutacea,[9] Russula heterophylla,[10] Russula integra,[11] Russula mustelina,[12] Russula nauseosa,[13] Russula postiana sin. olivascens,[14] Russula stenotricha,[15] Russula xerampelina[16] sau cu necomestibilele Russula adulterina (iute)[17] Russula badia (miros ca de cutie de țigări sau coajă decedru, iute),[18] Russula firmula (iute),[19] ori Russula queletii (iute, usturoiară)[20] sau Russula violacea (foarte iute).[21]

    Mai periculoasă ar fi confuzia cu ciuperca otravitoare Russula fragilis,[22] sau chiar cu Tricholoma equestre care poate cauza, fiind consumată mai des, o rabdomioliză (afecțiune musculară rară, severă).[23]

    Specii asemănătoare

    Valorificare

    Hulubița vânătă este datorită cârnii dense și compacte precum gustului savuros, o ciupercă mult căutată și preparată cu predilecție. Dar s-a atestat o idiosincrasie la această ciupercă, adică o intoleranță particulară care la marea majoritate a oamenilor nu provoacă nici o reacție nocivă (astfel de incidente sunt cunoscute și la alte alimente, de exemplu la căpșuni). Nu s-a dovedit niciodată un conținut toxic.[24] De acea se recomandă pentru anumite persoane sensibile, de a nu consuma soiul, iar pentru toți renunțarea ingerării în stadiu crud. Cine nu are probleme, poate mânca ciuperca cel mai bine tânără, tăiată fin și prăjită, într-o salată cu maioneză, hrean, verdețuri sau cu hrean și frișcă precum pe mod ardelean, friptă, cu cepe, boia ardei, smântână și pătrunjel tocat.[25] Alunica poate fi pregătită de asemenea la grătar cu de exemplu unt „à la maître d'hôtel”, dar de asemenea numai tăiată în felii groase și unse cu ulei.[26] Ciuperca se poate usca sau conserva în oțet sau ulei.

    Pentru genul Russula (ca și pentru soiurile Lactarius și Lactifluus) contează: Toți bureții fără miros neplăcut precum gust iute sau neconvenabil sunt comestibili. Chiar și unii din acei iuți ar putea fi mâncați.[27][28]

    Note

    1. ^ Index Fungorum
    2. ^ Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 524, ISBN 978-606-12-1535-5 Denumire RO 1-3
    3. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 408-409, ISBN 3-405-11774-7
    4. ^ a b Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 410-411, ISBN 978-3-440-14530-2
    5. ^ Fred Kränzlin: „Pilze der Schweiz”, vol. 6 – Russulaceae, Editura „Verlag Mykologia”, Lucerna 2005, p. 214, ISBN 3-85604-060-9
    6. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 502, ISBN 3-85502-0450
    7. ^ Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 4-a, vol. II/b 2 „Röhrlinge und Blätterpilze”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1978, p. 439
    8. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 418-419, ISBN 3-405-12116-7
    9. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 366-367, ISBN 3-405-11774-7
    10. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 406-407, ISBN 88-85013-25-2
    11. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 380-381, ISBN 3-405-11774-7
    12. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 424-425, ISBN 3-405-12116-7
    13. ^ Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 62-63, ISBN 978-3-440-13447-4
    14. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 402-403, ISBN 88-85013-25-2
    15. ^ I funghi dal vero, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 434-435, ISBN 88-85013-46-5
    16. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 408-409, ISBN 978-3-440-14530-2
    17. ^ G. J. Krieglsteiner, A. Gminder, W. Winterhoff: „Die Großpilze Baden-Württembergs”, vol. 2, Editura Eugen Ulmer, Stuttgart 2000, ISBN 3-8001-3531-0, p. 578
    18. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 368-369, ISBN 3-405-12124-8
    19. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 370-371, ISBN 3-405-12124-8
    20. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 204-206, ISBN 3-426-00312-0
    21. ^ Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 72-73, ISBN 978-3-440-13447-4
    22. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 356-357, ISBN 3-405-12124-8
    23. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 131-133, ISBN 3-426-00312-0
    24. ^ Andreas Gminder: „Handbuch für Pilzsammler”, Editura Kosmos, Halberstadt 2014, p. 283, ISBN: 9783440143643
    25. ^ Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 78-80, ISDN 3-453-40334-7
    26. ^ Joachim Richter: „Dr. Oetker Pilz-Kochbuch”, Editura Ceres, Bielefeld 1983, p. 84, ISBN 3-7670-173-X
    27. ^ J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 196, ISBN 3-405-11568-2
    28. ^ Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 77-78, ISBN 3-453-40334-7

    Bibliografie

    • Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
    • Bruno Cetto, vol. 1-4, 6 (vezi sus)
    • Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „Pilze”, Editura Silva, Zürich 1986
    • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
    • J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2
    • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
    • Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
    • Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
    • Andreas Neuner: „BLV Naturführer – Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München-Bern-Viena 1976, ISBN 3-405-11345-8

    Legături externe

    licence
    cc-by-sa-3.0
    droit d’auteur
    Wikipedia autori și editori
    original
    visiter la source
    site partenaire
    wikipedia RO

    Hulubiță vânătă: Brief Summary ( roumain ; moldave )

    fourni par wikipedia RO

    Russula olivacea (Jacob Christian Schäffer, 1774 ex Elias Magnus Fries, 1838) denumită în popor alunică, hulubiță vânătă sau hulubghea vânătă, este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura Basidiomycota în familia Russulaceae și de genul Russula care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord oriunde pe sol argilos, calcaros sau silicos, izolată sau în grupuri mai mici, în păduri de foioase, preferat pe lângă fagi și ceva mai rar în cele de conifere, acolo sub molizi, deseori și pe marginile lor. Buretele care se dezvoltă din iulie până în octombrie, crește de la câmpie la munte.

    licence
    cc-by-sa-3.0
    droit d’auteur
    Wikipedia autori și editori
    original
    visiter la source
    site partenaire
    wikipedia RO

    Сыроежка оливковая ( russe )

    fourni par wikipedia русскую Википедию
    Царство: Грибы
    Подцарство: Высшие грибы
    Подотдел: Agaricomycotina
    Порядок: Руссуловые
    Семейство: Сыроежковые
    Вид: Сыроежка оливковая
    Международное научное название

    Russula olivacea (Schaeff.) Fr., 1838

    Commons-logo.svg
    Изображения
    на Викискладе
    NCBI 152966EOL 1009425MB 211734

    Сыроежка оливковая[источник не указан 1454 дня], Сыроежка оливково-зелёная[1] (лат. Rússula olivácea) — вид грибов, включённый в род Сыроежка (Russula) семейства Сыроежковые (Russulaceae).[2]

    Описание

    Шляпка 10—30 см в диаметре, от выпуклой до плоской, сначала оливково-зелёная, с возрастом либо пестреет от появления красноватых участков, либо полностью становится винно-красной; матовая, сухая, гладкая, твёрдая, кожица отделяется от шляпки только у края, пилеоцистиды отсутствуют, обладает мягким вкусом и запахом.

    Пластинки от узко приросших до широко приросших, белые но вскоре светло-жёлтые.

    Ножка 7—18 см высотой, ширина 2—6 см, форма — от цилиндрической до булавовидной, белая, частично или полностью покрытая розовым румянцем, сухая, гладкая.

    Споры 8,5—10,5 × 7,5—9,0 мкм,[3] жёлтого цвета, почти шаровидные, орнаментация — отдельные шипики до 2 мкм высотой.

    Некоторыми рекомендуется к употреблению, но у других вызывает расстройство пищеварения.

    Экология и распространение

    Растёт одиночно в прибрежных и горных лесах, преимущественно в сосновых.

    Распространена в Северной Америке и Европе.

    Примечания

    licence
    cc-by-sa-3.0
    droit d’auteur
    Авторы и редакторы Википедии

    Сыроежка оливковая: Brief Summary ( russe )

    fourni par wikipedia русскую Википедию

    Сыроежка оливковая[источник не указан 1454 дня], Сыроежка оливково-зелёная (лат. Rússula olivácea) — вид грибов, включённый в род Сыроежка (Russula) семейства Сыроежковые (Russulaceae).

    licence
    cc-by-sa-3.0
    droit d’auteur
    Авторы и редакторы Википедии