dcsimg

Rostopască ( Romeno; moldávio; moldavo )

fornecido por wikipedia RO
Pagina „Rostopasca” trimite aici. Pentru grupul de artiști plastici din România vedeți Rostopasca (grup artistic).

Rostopasca (nume științific Chelidonium majus L.), cunoscută și sub denumirea populară de iarbă de negi sau negelariță, este o plantă erbacee ușor de recunoscut după latexul de culoare galbenă care în contact cu aerul se brunifică.

Frunzele sunt simple, alterne, nestipelate. Florile sunt actinomorfe (cu simetrie radială), bisexuate, de culoare galbenă, grupate în umbele simple. Înflorește din aprilie până în septembrie. Fructul este o capsulă.

Arealul de răspândire

Rostopasca este comună în locuri umbroase, ruderale (în jurul așezărilor omenești), în tufărișuri, până în regiunea montană.

Momentul recoltării

Culesul se face pe timp frumos, însorit, în zile fără ploaie (ploaia favorizează brunificarea plantei, ceea ce duce la degradarea principiilor active). Se culege partea aeriană a plantei (tulpina, frunzele și florile), cu grijă pentru a nu dezrădăcina planta, care va da apoi alte tulpini.

Principii active

Planta este bogată în alcaloizi.

Activitate farmacologică

Acțiune antivirală

Studii in vitro au demonstrat faptul că extractul alcoolic din rostopască are proprietăți antivirale (35 μg/ml) și virucidă asupra virusului Herpes simplex. Alcaloizii benzofenantridinici și protoberberinici au fost testați pentru inhibarea reverstranscriptazei, activității ARN-ului virușilor tumorali. Inhibarea activității revers transcriptazei a fost corelată cu structura și activitatea antileucemică a alcaloizilor protoberberinici. Grupurile fenolice și metoxi privind structura alcaloizilor benzofenantridinici sunt importante pentru activitatea anti-RT, astfel că alcaloizii prezintă activități foarte diferite. Prezența în moleculă a azotului cuaternar este de asemenea necesar pentru activitatea anti-RT. Compuși precum chelidonina care nu prezintă azot cuaternar prezintă o activitate foarte slabă împotriva virușilor ARN tumorali. Chelidonina prezintă o activitate inhibitoare scăzută asupra revers transcriptaza virusului imunodeficienței dobândite de tip I (IC50 aproximativ 200 µg/ml) în timp ce berberina prezintă o activitate moderată împotriva aceleiași enzime(IC50 aproximativ 100 µg/ml). Extractul de rostopasca a prezentat o acțiune antivirală și într-un studiu in vivo realizat pe șoareci infectați cu virus gripal, însă numai în cazul în care cantitatea de virus administrată a fost una redusă.[1]

Acțiune antitumorală

Efectul potențial antiploriferativ al extractului de rostopasca a fost supus unui studiu in vitro pe linii de celule keratocite (celule HaCaT) cu înmulțire rapidă. O concentrație de 0,68 % alcaloid, estimat în chelidonina a inhibat creșterea celulelor HaCaT cu o valoare IC50 de 1,9µmol/l. sanguinarina, cheleritrina și chelidonina au dat o valoare IC50 de 0,3; 3,2 și 3,3µmol/l. Activitatea citotoxică a chelidonina, sanguinarina și berberina a fost testată și pe culturi de celule HeLa observându-se o acțiune inhibitoare semnificativă. Efectul antitumoral a fost demonstrate in vivo și pe linii de celule sarcom 180 și carcinom Erlich, observându-se o ușoară activitate inhibitoare. A fost demonstrat faptul că un extract din rostopasca conținând chelidonina are proprietatea de a anula în cazul mai multor linii celulare canceroase, proprietatea celulelor maligne de a-și dezvolta o rezistență la tratamentul medicamentos, prin interactiunea cu: transportorii ABC, CYP3A4 și GST, prin inducerea apoptozei și efectele citotoxice. Acțiunea chelidonina a fost testată in vitro pe linii de celule HepG2 asupra cărora chelidonina are o acțiune apoptoza după 24 de ore. În timp real datele RT-PCR au arătat faptul că expresia PGP a crescut de aproximativ trei ori în cazul celulelor HepG2 tratate cu chelidonina în comparație cu celulele de control netratate. De asemenea activitatea telomeraza a fost redusă semnificativ după administrarea unor doze foarte mici de chelidonina. Tratarea repetată a celulelor cu doze foarte mici de chelidonina a cauzat o scădere a ratei de creștere de patru săptămâni.[1]

Acțiune analgezică

Acțiunea analgezică a extractului de rostopască implica mecanismele GABA-ergice din sistemul nervos și a receptorilor pentru glicină.

Acțiune antiinflamatoare

Acțiune antimicrobiană

Acțiune imunomodulatoare

Acțiune antispastică

Acțiune coleretică

Indicații terapeutice

Acnee, afecțiuni hepato-biliare, afecțiuni digestive, afecțiuni intestinale, afecțiunile splinei, angină pectorală, angiocolite, artrită, astm bronhic, arterioscleroză cerebrală, atonie vezicală, bătături, blefarită, boli de ficat, boli de piele persistente, cataractă, catar bronșic, cancer, cancerul pielii și tumori exteriorizate, calculoză biliară, cefalee, chelie, cheratită, chisturi, chist ovarian, ciroză hepatică, colecistită, colesterol crescut, colici biliare, constipație atonă, dischinezie biliară, dispepsie, dureri de ficat, eczeme infecțioase, epidermofiție, faringită, febră intermitentă, fibrom uterin, fistule, gastrită, greață, gută, hepatită cronică, hepatită virală (A, B, C), herpes rebel bucal și genital, hipertensiune arterială, hipermetropie, hirsutism, icter, indigestie, infecții cronicizate ale pielii, infecții genitale (cu papiloma-candidatrichomonas), infecții în gât, infecții intestinale, inflamații cronice ale ochilor, inflamații intestinale, insomnie, insuficiență cardiacă, isterie, laringită, lipomatoză, litiaze biliare, lupus, migrenă, migrenă biliară, negi, neliniște, nevroze, ochi obosiți, panarițiu, pancreatita, parazitoze intestinale, pete pe cornee, pilozitate excesivă, psoriazis, răni infectate, reumatism, spasme intestinale,tahicardie, tuberculoză, tumori exteriorizate, tuse spastică sau convulsivă, ulcer duodenal, ulcer varicos (plăgi atone, vechi), ulcerații cronice ale ochilor, vegetații veneriene.[2]

  • Farm. Dr. Ovidiu Bojor recomandă Rostopasca în bolile hepato-biliare astfel: infuzie de Rostopască (Chelidonium majus), 1 g (1/2 linguriță la o cană cu apă). Se bea o cană pe zi, în mai multe reprize, timp de 7 zile. Doza nu trebuia depășită. După 7 zile, se face pauză o săptămână. (v. O. Bojor, O. Popescu - Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, 2005, pp. 177/78; v. și Tratamentul natural în bolile hepatice axat pe dietă la: http://www.topmedici.ro/Medicul-de-pe-site/Tratamentul-natural-in-bolile-hepatice-axat-pe-dieta.html). V. și articolul despre Armurariu

Precauții și contraindicații

Supradozarea poate provoca gastroenterita, tuse, probleme respiratorii, spasme digestive. Dozele mari pot provoca paralizie temporară și tulburări cardiace.

Interacțiuni

Rostopasca (Chelidonium majus) sau preparatele care conțin această plantă pot interacționa cu medicamentele.

  • Preparatele care conțin rostopască pot crește prin mecanisme necunoscute efectul următoarelor medicamente: dextroamfetamină, hexobarbital, metamfetamină, morfină. Deasemenea acestea pot crește activitatea următoarelor medicamente prin sinergism farmacodinamic: furazolidonă, linezolid, mocoblemid, procarbazina,
  • Preparatele pe bază de rostopască pot scădea acțiunea unor medicamente prin antagonism farmacodinamic: duloxetina, escitalopram, fluoxetina, milnacipran, nefazodona, paroxetina, sertalina, trazodona, venlafaxina.[3]

Contraindicații

Această plantă nu se va administra copiilor sub 12 ani, femeilor gravide sau care alăptează.

Vezi și

Bibliografie

  • Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 108
  • Domițian Ioan PAȘCA, Alcaloid din Chelidonium majus, utilizat în tratamentul cancerului, ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII, Vol. 5, Editura Universității din Oradea, 2013. pag. 155-158

Note

  1. ^ a b Domițian Ioan PAȘCA, Alcaloid din Chelidonium majus, utilizat în tratamentul cancerului, ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII, Vol. 5, Editura Universității din Oradea, 2013. Pag. 156
  2. ^ Eugen Giurgiu, Octavian Claudiu Giurgiu. PLANTELE MEDICINALE IMPORTANTE ÎN TRATAMENTELE NATURISTE, Ediția a III-a, 2013
  3. ^ http://reference.medscape.com/drug/celandine-poppy-chelidonium-majus-celandine-345067#3

Legături externe

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Rostopască
v d m
Plante medicinale (Listă) Specii
AbiuAbrus precatoriusAglicăAcacia catechuAcacia senegalAcokanthera abyssinicaAconitum feroxAconitum napellusAfinAgrișAlbăstreaAloe veraAmăralaAnasonAnemone ranunculoidesAngelicăAnghinareArborele de cacaoArmurariuArnicaArnicăBambusBrad argintiuBrustureBrândușă de toamnăBusuiocCapereCartofCătină albăCerențelChimenChimionCicoareCimbrișor de câmpCiuboțica cuculuiCiulinCiumăfaieCoacăz roșuCoada-caluluiCoada șoriceluluiCoada raculuiCoriandruCrețișoarăCrețușcăCrușinCurcumaCânepă indianăCălinCătină de garduriDafinDracilăDumbravnicEfedraFecioricăFeniculFloarea patimilorGălbeneleGențianăGhimbirGhimpeGhințură (galbenă) • HameiHasmațuchiIarbă mareIederăIenupărInIpcărigeaIsopIzmă bunăJneapănLavandulaLemn dulceLiliacLimba cerbuluiLimba mieluluiLumânăricăMandragorăMăceșMaghiranMăselarițăMătrăgunăMerișorMurMușchi de piatrăMușețelMuștar albMuștar negruNalbă mareObligeanăOsul iepureluiPanseluțăPapayaPăpădiePătlaginăPătlăgeaua roșiePătrunjelPiper de baltăPirPlămânăricăPăducelPelinPodbalPopilnicPorumbarRăchitanRăcovinăRoibaRoinițăRostopascăRozmarinRoșcovRușcuță de primăvarăSalvieSăpunărițăScai vânătSchindufSchinelSoc (negru)SpilcuțăSunătoareSulfinăȘovârfTagetesTalpa gâștiiTătăneasăTeiTraista-ciobanuluiȚintaurăTrei-frați-pătațiTroscotTurița mareUngurașUrzicăUrzică moartă albăValerianăVentrilicăViolaViță de vieVolburăVâsc europeanZămoșiță
Floare de gălbenele

Wikipedia book Carte · Categorie Categorie · Portal Portal · WikiProject WikiProiect
licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia autori și editori
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia RO

Rostopască: Brief Summary ( Romeno; moldávio; moldavo )

fornecido por wikipedia RO
Pagina „Rostopasca” trimite aici. Pentru grupul de artiști plastici din România vedeți Rostopasca (grup artistic).

Rostopasca (nume științific Chelidonium majus L.), cunoscută și sub denumirea populară de iarbă de negi sau negelariță, este o plantă erbacee ușor de recunoscut după latexul de culoare galbenă care în contact cu aerul se brunifică.

Frunzele sunt simple, alterne, nestipelate. Florile sunt actinomorfe (cu simetrie radială), bisexuate, de culoare galbenă, grupate în umbele simple. Înflorește din aprilie până în septembrie. Fructul este o capsulă.

licença
cc-by-sa-3.0
direitos autorais
Wikipedia autori și editori
original
visite a fonte
site do parceiro
wikipedia RO